4,649 matches
-
rar Încă de pe atunci, Însă bine pieptănat, cu ochi vioi, atenți la fiecare amănunt. Arăta ca În ziua de astăzi, fără doar și poate că viața la tropice Îi priise. S-a frecat la ochi. Se făcuse târziu, camera se Întuneca rapid din pricina amurgului albăstriu. A așezat ziarele la Întâmplare și a pornit s-o caute pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de bolovani care amenința să-i antreneze și pe ei În cădere. Prin parbriz, Margaret a văzut picioare goale și papuci cu tălpi de cauciuc căzând ca un torent de ploaie cenușie și atât de deasă de parcă Începea să se Întunece. S-a terminat cu mine! I s-a părut ciudat că Își amintește de vorbele astea dintr-un roman citit cu atâta vreme În urmă. Era vorba de o fată care se Îndrăgostise de-a binelea de un spaniol de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luminiș. Johan a coborât, a trecut de partea cealaltă, unde stătea Farah, și i-a deschis ușa. E-n regulă, poți să cobori, nu e noroi. În fața lor se distingea suprafața unei ape, cotitura unui râu care curgea potolit. Era Întunecat, calm și tăcut. Pe mal erau copaci cu rădăcinile cufundate În apă, scunzi și masivi, parcă pluteau. Farah a ridicat capul. Nu văd luna, a spus. știu. Sunt nori. De-aia am ales seara asta. De ce? Ce vrei să spui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dinspre grădină. Pata turcoaz a unui nor vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi grei pe brațe, cerul se Întunecă, s-ar zice că se termină seceta, dar norii se risipesc, aerul nu mai miroase a ploaie și se Întoarce vremea uscată. De fapt, nimeni nu poate ști cu adevărat când vine musonul. Mick a fost cel care a hotărât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cred că tata avea dreptate, nu poți să stăpânești viitorul. Trebuie să te mulțumești cu ceea ce vine. Margaret n-a găsit nici un argument Împotrivă. Nu avea nici un rost să-l scoată din Indonezia, dar n-avea de ales. Campusul era Întunecat și tăcut, doar dinspre terenurile de badminton se auzea pocnetul regulat al unei uși de tablă. În depăr tare, acolo unde șirul de construcții masive ale universității erau continuate de maghernițe sordide, se Întrezăreau câteva lămpi cu gaz, iar luminile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrîngerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gînduri și doar brațele care strîngeau spasmodic marginile fotoliului, tremurînd din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de cînd zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la observația oaspetelui, apoi râsul i se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Bătea soarele, o usturau ochii, o făceau să filtreze cu greu imaginea. Tot nu se dusese la policlinică să consulte un oculist. Ajunse acasă aproape orbită, bâjbâi după cheie, se obișnui greu cu lumina din cameră, mobila, scaunele, biblioteca erau întunecate iar contururile lor păreau formate dintr-o pulbere strălucitoare într-o continuă mișcare. Îi era foame și nu avea nimic în frigider dar nimeni n-o forța să se ducă, să alerge pe la alimentare după una sau alta, să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrângerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gânduri și doar brațele care strângeau spasmodic marginile fotoliului, tremurând din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de când zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te-aș mai deranja din somn cu soneria îi va spune el cu ton de reproș, Știi că-mi este frică de hoți, va mormăi ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o va auzi cum se trântește în pat, cum își caută poziția și-și cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat, deocamdată e al ei, al ei fără nici o îndoială, celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din nou vocea Fanei, mi se întâmplă un lucru cel puțin bizar, nu l-am spus nimănui, nu, nici vorbă, mi se întâmplă că la un moment dat, spre seară, n-aș putea preciza ora, cam atunci când începe să se întunece, să-mi spun mie că a venit vremea să mă ridic și să plec acasă, am zăbovit destul, culmea e că nu mă gândesc la camera mea din casa Sidoniei, mă gândesc la un "acasă" în mod abstract. Cine din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu razele sale. Obosit și îmbujorat, se ascunde după trupul dealurilor, țesându-le o mantie din toate firele curcubeului. Curând prima stea apare pe cerul curat al serii. Zarva de până acum s-a potolit. Noaptea pune stăpânire pe natură întunecând cerul, dar împodobind-o cu o luna de argint și mii de diamante cerești. Totul se pregătește de culcare. Satul e plin de licurici uriași care se sting și se aprind. Liniștea e din nou stăpână pe pământ. În iarba
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vama nu se deschide numai pentru cocori. În țările calde mai pleacă sticleții, graurii, rândunelele și alte cântări ale codrilor. Nopțile se fac din ce în ce mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl de brumă argintie în barba-i posomorâtă și rară. Mădălina Grecu, clasa a VI-a C Anotimp rodnic Vara a fugit departe. E
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din ce în ce mai alese. Misterioasa baltă își dezvăluia abia acum, pe înserate, tainele sale, sălbatica sa frumusețe. Nimeni nu a descoperit și nici va descoperi vreodată tainele naturii. Tot ce poate face omul este să păstreze echilibrul dintre el și natură. Se întunecase de-a binelea. O ploaie necontenită de stele ne încânta privirea. Se făcuse frig, însă noi nu simțeam acest lucru, deoarece în sufletele noastre era foarte cald. Parfumul lacului nu se pierduse odată cu înserarea și chiar crescuse în intensitate. Oare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Versuri tăcute cu capul plecat! Nu-l asculta nimeni. Vorbea o limbă oarecare iar de Radnoti Miklos nu auzise nimeni. Nici măcar Benczedi Aladar care Își număra preocupat banii. Primise pensia cu puțin Înainte de a veni În piață. Fața i se Întuneca pe măsură ce teancul de bancnote de o mie și cinci mii se subția. Peste piață trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși ușa. Rămase mută de uimire: În fața ei stătea Flavius-Tiberius. 37. Văzând cum chipul i se Întunecă și cum zâmbetul Îi alunecă În grimasă, Flavius-Tiberius dădu un pas. Înapoi, Încă unul și ar fi coborât toata scara de-a berbeleacul. Așteptai pe cineva? Îmi cer scuze că am dat buzna așa... Ea tăcea, privindu-l cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai roșu, iar cerul tot mai mov. Zăpada de pe Dealul Crucii se Întuneca cu fiecare clipă. 2. După o oră de Încercări, Gheretă trebui să admită că, Într-adevăr, blana Îi era strâmtă. O porți peste ceva subțire, Îi sugeră el cu timiditate Zorelei. Adică peste furou, cum ar veni, șuieră printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai subțire pe măsură ce se depărta. Când a ajuns subțire cât o rază de lumină vineție, sau cât o tăietură de bisturiu În aerul tare ca sticla, n-a mai văzut-o nimeni. Asta și pentru că iarna, după cum se știe, se Întunecă devreme. Sfârșit Baia Mare - Cluj - Amiens 1993-2006 CUPRINS I. Întâmplări mărunte, sensuri pe măsură sau Zăpada lui Cain II. Caiet cu vise și Însemnări III. Mică publicitate IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sutienul costumului de baie. Îmi trebuie. Ne-am dus la barul taberei. Barul taberei e bun pentru că acolo se servește bere Amstel foarte rece, iar noi de asta bem în timpul zilei și cocteiluri foarte tari, la care trecem imediat ce se întunecă. Uneori, apusul e portocaliu, dar alteori, poate de cele mai multe ori, albastrul cerului devine din ce în ce mai prăfos și, la un moment dat, îți dai seama că nisipul și pietrele pe care calci sunt mai calde decât aerul pe care îl respiri. Brize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
liniștească? Am ridicat picioarele vertical cu pământul și am încercat să le țin așa, luptându-mă cu forța gravitației. — Hmm. La asta mă gândeam când am spus-o. Am băut restul de bere în tăcere pe când cerul de seară se întuneca, pescărușii fâlfâiau din aripi și bombardau marea, valurile se loveau de stâncile mari și maronii, măsurându-ne clipele vacanței. Toate zilele, m-am gândit, fiecare zi care începe ajunge întotdeauna la sfârșit. Trecuse deja aproape o jumătate de oră când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nimic nu era sigur. După aproximativ cincisprezece minute am trecut printr-o arcadă și am intrat în ceea ce trebuia să fie al nouălea sau al zecelea coridor la care ajungeam. Dar acesta era diferit de toate celelalte, pentru că nu era întunecat; o lampă cu picior înalt, care răspândea lumină electrică puternică, fusese așezată la un capăt al său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la Waterstones nu se declanșează atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru și-am tras ușa după mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în pereți și-mi ieși din cap. Acolo, lumina era mai slabă. Becuri acoperite cu abajururi simple albe, atârnau din tavan la intervale nu tocmai regulate, așa încât cercurile de lumină galbenă nu se prea întâlneau, lăsând să crească în zonele întunecate dintre ele umbrele lungi ale cărților. M-am întrebat, fără să fiu într-adevăr preocupat de problema asta, de unde avea Fidorous curent electric. Casa lui, structura de cărți, orice ar fi fost, era gigantică. M-am gândit la un poștaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]