743 matches
-
rugăcios întristăciune - întristăcios [2] 2257 - ură fermecatură căutătură băutură suitură cărătură murătură suduitură pornitură secătură stârpitură adunătură înjurătură bărbos - bărboșie Baertigkeit spân - spînie bărbat - bărbăție Maennlichkeit beat - beție Trunksucht mustăcios - mustăcioșie mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concepturi sunt a cărora note trebuiesc numaidecât a se încopcia în unitatea conștiinței; d[e] e[xemplu]: conceptul filosofiei într-un țăran este cu putință, iară într-un învățat real-aievnic, mai pre urmă conceptul pricinei pricepîndu-se efectul este neapărat. Chiaritatea, întunecimea și lămurirea concepturilor are treptele sale sau poate fi mai mare și mai mică, adică din aceea este mai mare chiaritatea concepturilor, din ce mai de cătră multe altele se pot ele deosebi; și dimprotivă, din ce se pot deosebi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
multe altele se pot ele deosebi; și dimprotivă, din ce se pot deosebi concepturile mai de cătră puține altele, din aceea mai mică este chiaritatea lor. Iară unde vreun concept sau nicidecât sau deabea se deosebește de altele, acolo este întunecime, însă această întunecime nu poate fi niciodată deplină, fiindcă la tot conceptul neapărat se cere conștiința, care apoi, din fire, numai prin deosebire se poate naște. Așijderea și lămurirea din aceea este mai mare sau mai mică, din ce se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pot ele deosebi; și dimprotivă, din ce se pot deosebi concepturile mai de cătră puține altele, din aceea mai mică este chiaritatea lor. Iară unde vreun concept sau nicidecât sau deabea se deosebește de altele, acolo este întunecime, însă această întunecime nu poate fi niciodată deplină, fiindcă la tot conceptul neapărat se cere conștiința, care apoi, din fire, numai prin deosebire se poate naște. Așijderea și lămurirea din aceea este mai mare sau mai mică, din ce se deosebesc mai multe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aceea este mai mare sau mai mică, din ce se deosebesc mai multe sau mai puține note în concepturi și apoi acolo este cea mai mare lămurire unde se anumesc toate și numai singure notele a vreunui obiect. Chiaritatea și întunecimea concepturilor se obicinuiește a se numi analitică sau sintetică, după cum se câștigă aceasta sau prin analiză sau prin sinteză. Analysis este acea lucrare a minții prin care se desface conceptul în notele sale; iară syntesis prin care se împreună laolaltă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
te omor! Nu mai ești singur de capul tău... acum ești al meu! el râde încetișor... parcă s-a gândit să-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
imediat În potențialul zilei și, În lumina sa rotundă, soarele. Și luna sugerează de asemenea Întunericul cerului nocturn unde ne așteptăm s-o vedem În mod normal. Rotunjimea frunzelor de nufăr rezonează cu rotunjimea lunii, deși culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lumina sa rotundă, soarele. Și luna sugerează de asemenea Întunericul cerului nocturn unde ne așteptăm s-o vedem În mod normal. Rotunjimea frunzelor de nufăr rezonează cu rotunjimea lunii, deși culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce vedem sau din boarea care ne mîngîie neașteptat? Ambele." Elementele despre care vorbește
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
neguripe baltă-n derivă o barcă fără pescar Cer fără steleatât de săracă vara asta Parcul În doliu. Arbori fără coroană regi agonizând purtată de val o barcă fără stăpân caută țărmul Noapte de maipe cerul fără stele pescăruș solitar Întunecime. Pustie casa fără păianjeni În alte cazuri, fără este folosit pentru a evoca ilimitarea, un spațiu virtual numai bun pentru a fi populat de ceva impalpabil: liniștea, credința, zborul, reveria. Spuză de stelemănăstirea din vale e fără margine Deasupra mării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
El pe sine, și nici nu a început a fi. Acum, ce raționament omenesc primește acestea, dacă nu ar fi credința? Sau oare, nu s-ar părea ridicol, și mai mult, o enigmă fără sfârșit? Vezi acum ce confuziune și întunecime mare? Și pricepi de ce este nevoie de credință peste tot”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Coloseni, omilia V, p. 61-62) „Ai văzut deci, că a ispiti cele sfinte prin raționamente omenești este o blasfemie? Și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ci pentru că încredințează rațiunii rezolvarea tuturor problemelor. Aceasta a arătat-o Pavel prin cuvintele: Au rătăcit în cugetările lor și s-a întunecat inima lor cea neînțelegătoare; zicând că sunt înțelepți au ajuns nebuni (Rom., 1, 21-22). Apoi, ca să dovedească întunecimea și nebunia lor, a adăugat: Și au schimbat slava Dumnezeului Celui nestricăcios în asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al târâtoarelor (Rom., 1, 23). Dar când a venit credința, ea a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
necurate, cum sunt arătați de profeți onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufnițele, struții, aricii, cum sunt în psalmi aspida și basiliscul, sau cum sunt în Evanghelie leul, balaurul și scorpionul, sau demonii numiți de apostol principi ai lumii acesteia, conducători ai întunecimilor și duhuri ale răului. Nu trebuie să ne închipuim că aceste nume sunt date la întâmplare, ci după asemănarea pe care o au duhurile cu fiarele sălbatice, mai mult sau mai puțin primejdioase, unele deosebindu-se prin cruzimea și turbarea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
trebuie spus despre Duhul, lipsa Duhului s-a și făcut vădită în tine. După cum cel care închide ochii își împropriază întunericul, tot așa cel care s-a depărtat de Duhul a ajuns în afară de Cel Care luminează și se cufundă în întunecime sufletească”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XXIV-a, V, în PSB, vol. 17, p. 595) „... unora credința le este o apă limpede și bună de băut, pentru că o sorb ca învățătură dumnezeiască; iar celor ce o
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
confidentă tinerei fete, în societatea secolului al XVIII-lea. Comodă, menținerea acestui personaj îi permite să evite monologurile al căror spațiu vrea să-l limiteze pentru că, în lipsa lor de realism, ele subliniază convențiile. Toți consideră comedia, care, prin râs, atenuează întunecimea viciului, ca fiind profund imorală. Mercier îl condamnă pe Molière în termeni duri. Numai Tartuffe (Le Tartuffe), în care personajul sceleratului este odios, găsește iertare în ochii lui. "Mai ales, dacă zugrăvește viciul, să nu glumească nicicum. Atunci râsul ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lua obiceiul de a nota, în indicațiile lor scenice, variațiile luminii, este decisivă. Toți vor exploata, în decursul secolului al XX-lea, în scriitura lor, potențialitățile pe care le oferă jocurile de lumină pentru crearea de atmosferă. Notarea "momentelor de întunecime" (les "noirs") le va permite de asemenea să creeze efecte brutale de ruptură. Datorită jocurilor de lumină care pun în valoare gesturile actorului, deplasările sale, expresiile figurii, Appia modifică în totalitate raportul actorului cu spațiul scenic. Corpul, care nu mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
CAPITOLUL I Între viață și moarte er năpraznic. 1876... noaptea înspre Bobotează... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța nările. Nori grei fugeau învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat de-o palmă, pâlpâia o lumină palidă. Fumul din hogeag, învăluit de vânt, părea să-l bage înapoi în vatră. Înăuntru, în casă era frământare mare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clar... fără bătrânul Toma, care cu Anuca l-au crescut și de care era legat, numai cu Anton, lupul n-ar fi mers. Înnoptase. Luna încă nu răsărise... Sus, cerul cu stele, atârnat deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca umedă de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste codrii până se stinse, și se făcu liniște, o liniște grea și dureroasă. După o vreme lupul răspunse cu un ăuit prelung, altfel ca celălalt ..și-l frânse brusc, după care nu se mai auzi nimic. Fu înghițit de întunecime. - Ei vezi, măi Antoani, el nu vre‟ vorbi, el vre‟ să știi că sâmțăști. - Suru‟i un lup, altfel... altfel ca ceilalți, nu seamănă cu ei! ...zise Anton. După ce Anton și Toma l-au dus în pădure, multă vreme n-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă... Doar umbletul necontenit prin pădure i-o mai domoli. Încă nu se așternuse zăpada... Noaptea de decembrie, pe cale de a se sfârși, era de o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se apropiau... Aerul deveni proaspăt și pătrunzător și sub asprimea lui te făcea, parcă, să-l resimți cu o tărie mai mare. Anton, pădurarul, mergea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
limpede și rece. Pădurea se trezea.. O bufniță pufnea tihnit... poate mulțumită ... Ea este pasărea înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei...îl înbrățișează plină de iubire, îl învăluie cu totul... A dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca după o vedenie... În urechi stăruindu-i încă propriul glas
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și veți avea tot ceea ce vă doriți! Mulțumim, bună Crăiasă! rostiră oamenii, încercând să-și dezmorțească trupurile înțepenite. Fata pieri într-o clipă, parcă luată de unduirea răcoroasă a pârâului. Iute, călătorii își strânseră lucrurile și plecară, înfundându-se în întunecimea tainică a pădurii. Merseră ei ce merseră și, deodată, se loviră de un cal uriaș. Ne, he, he! Cine sunteți și ce căutați, necheză cu furie calul înaripat. Noi suntem trei creștini, care încearcă s-o găsească pe Baba Iarna
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la Liov. Alaiul, care se încheia cu cei cincizeci de slujitori tătari, aduși din câmpiile Buceagului de hatmanul Barnovschi, se îngustă la trecerea Bahluiului, lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă și păși în întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]