17,900 matches
-
eu și toată familia mea (un total de 8 case) luminile timp de două ore. rog un vecin să înregistreze emisiunea și mă uit mâine. bafta! uuuuupppppppppssssssssss!!!!! chestia cu stinsu’ luminii e mâine seară. tocmai am stat ca prostu’ pe întuneric o juma de oră. e avans pentru mâine. @miraluna e drept, conform definiției de dicționar, cabotin e altceva. rețin din întreaga definiție partea cu om care folosește mijloace pentru a se face remarcat, persoana cu o înclinație evidență spre performanță
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
umbra lui. Cine pe cine îmblînzea oare? M-a cercetat un vis. Se făcea că sunt albină. Se făcea că sunt lup. Se făcea că sunt urs. Se făcea că sunt om. M-am trezit. Se făcea ziuă. Lumina îmblînzea întunericul. Zugravul și poleitorul Călugărul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în chilia sa și ei învie. Pictorul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în atelierul său
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
roșie", o să-l anunțe pe acest goujat... Or, a "roși până în albul ochilor" e cea dintâi reacție a Ilincăi (de o "albeață", ea, a pielii, "nefirească", ba, pasămite, și noctilucentă, - căci "goală, cred că s-ar fi văzut luminoasă în întuneric") la apariția lui Pantazi, - în sângele-i subțire și albastru dându-se, zice-s-ar, un soi de luptă surdă între hematii și limfocite, ca un Război al celor două Roze! Ca și, pesemne, în Pantazi însuși, cel cu "păr
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
în graiul ei umed-cleios: tătuca e-o damigeană în care cineva suflă printr-un furtun de plastic la 5 dimineața. Tătuca nu știe ce-i nihilismul tătuca nu i-a citit pe Nietzsche și Gottfried Benn drujba lui strălucește pe întuneric lacrimile se întind pe obrazul curat al mamei picuri de sânge pe linoleul din baie. Tătuca nu știe ce e seducția tătuca nu l-a citit pe Kierkegaard în copilărie brutalitatea lui era singurul lucru de care puteam fi siguri
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
nimic. Doar un vuiet monoton și extrem de liniștitor. (Acum era deja conștient că toți cei din jur se înșeală: își aminti că Dumnezeu l-a pedepsit pe Adam, izgonindu-l din timpul nesfârșit. Că doar vremea limitată reprezintă pedeapsa capitală.) Întunericul era colorat, doar că n-avea contururi. Își mișcă mâna stângă și simți o materie ușor lichidă, extrem de fină. Dormea, visa, dormea din nou și se visa dormind. Se visa mereu doar pe el. Trăia o securitate totală, fără griji
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
un destin de scriitor, de om timid și pasional, totodată, ci și o pasăre pe care, de dragul Adei, o îndrăgesc acum și o înțeleg altfel: bufnița. Pasărea care nu poate să înfrunte lumina zilei și, de aceea, a devenit semnul întunericului, al singurătății, al tristeții și al melancoliei, bufnița nu mă mai sperie. Am studiat-o în zecile de ipostaze din colecția Adrianei. Sînt deja cîțiva ani de cînd nu mă mai tem de noapte, de singurătate, de mine. Să mă
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
pătrat adormea spuindu-i doamnei Lubeniță poezii. Seara-n pat. Fă ce vrei da' eu mă fac ovrei, dragă, și pace; spunea poetul m.c. pătrat de la o vreme-n-coace. Grăind cu glas feeric; la lumina stinsă, învelit în scutece mari de întuneric. Atunci, nu mai bem?! se agita doamna Lubeniță având nume de botez Ludmila. Ba da. Însă de-acum... Dumnezeu cu mila. De la musique... Că muștele n-ar trebui excomunicate o dovedește această amiază de început de vară la țară unde
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă liniștește sărutându-mă apoi își duce lucrul mai departe zidindu-mi fiecare încheietură până ajunge să-mi
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
coline, nori de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului, țipătul bufniței. se întinde. pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n fața ta doar amintirea, de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit de oprire al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
n înspre vest o pădure de ploaie, o jelanie ca acum cîteva secole, fîntîna mută în piața rostogolită-n umbre, crengile aproape se rup în vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
tehnica antimetafizică a taților de cartier plînsetul de jur împrejurul ferestrelor închise ale blocurilor de cartier soarele ascuns în anusul social fata rasată și nebună lipită cu spermă de singurătate și boală gîndul morții ce se plimbă ca un șobolan gras prin întunericul minții al crîșmelor de cartier strînse cu cleștele de fier al toxicomanilor pe care îl simt cum pulsează în tîmple și în pumnii neîndemînatici ai mîinilor mele mari de bătrînă textualiștii veterani de cartier în război cu elita și ți-
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
pentru că scriu sunt oarbă și am limba tăiată pentru că scriu nu pot să fac dragoste cu tine pentru că scriu nu pot să te simt pentru că scriu nu mai am sînge pentru că scriu numai dracul își mai arată fața fină în întunericul nopții pentru că scriu numai dracul distruge în mine poezia pentru că scriu 7. va veni fiul ce nu mai este al meu decît în cap este în propria-i posesie destul de opacă încă plutește pe străzi într-un tricou îmbibat de
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
creierul, memoria. Acum și nenorocitul ăsta de fermoar mă face să pierd timp mă inhibă (îl inhibă), la ce dracu toată vânzoleala asta acrișoară iar lui nici nu-i trece prin minte să tragă perdeaua, să facă un pic de-ntuneric, să nu se lăfăie peste șuncile astea lumina, el care e pe post de iubit (public cititor?), cică mă vrea așa, în afara canoanelor, a ceea ce se poartă acum, a noilor generații de iepșoare puse pe scris înainte de a trăi. Dă
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
cer afară aici ziua nu-i nimică nu e marți nu-i duminică nu e luni și nu e joi aici vremea dă-napoi carnea mea de-acum e-o plută și vederea mi se-astupă nu e pic de întuneric stau în Dumnezeul sferic aici nu-i nici dor nici frunce toate vorbele sunt prunce dragostea de-o zi infer-o aici numerele-s zero vorba nu-mi mai este rudă talpa mea nu mai asudă aici am iluminări un sobor
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
Prilej pentru Vulpescu să intervină în discuție, invocînd argoul jobelin folosit de Villon într-o seamă din baladele sale. Le regăsim pe toate, însoțite de copioase note și comentarii, în volumul apărut recent. Pașii poetului francez s-au pierdut în întuneric pe la 32 de ani; tot pe atunci, probabil, va fi trecut și pragul veșniciei. Romulus Vulpescu ostenește însă în Villon (s-ar fi putut spune și întru Villon dacă prepoziția nu era sleită după un sălbatic viol colectiv), așadar se
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
piciorul fracturat. Vine moartea - cade în odaie cartea cea mai grea din raft. Dar n-o pun pe dânsa s-o ridice - Ea nu știe să citească pe această carte niciodată nu a învățat. Vine vestea amânării la lumina lumânării întunericul ca un călugăr întristat se roagă câtă stranie lumină a lăsat în mine moartea și ce dor de viitorul ei nemângâiat. Extazul Extazul fierbinte-al iubirii vestea rănirii în fire Iluminarea împărtășirii luminii și sângele adăugat din potire... Pâinea și
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
despre acest cimitir din care răzbat vocile de fier ale celor mai năpraznice mirezme și păreri dacă vremea stând ca o femeie-n studioul ei uitându-se în oglinda din perete n-ar vedea tot ce-i face timpul la-ntuneric și-alte dobitoace metafizice la lumina zilei. Calea rătăcită ,Inde irae..." (Juvenal) Calea pe care am pășit nu o voi numi calea mea de aur nu-i voi pava răscrucile pe turnuri nu-i voi pune steaguri nu-i voi
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
luminat al Maicii Curate coboară chiar Mama... ...cu șalul pe umeri ajunge la jilțul putred acum locul e cald ținut de o carte vie un hymen etern Ea știe totul, ea care știe totul iar eu închisă în țarc pe întuneric pun cap la cap imagini despre viețile altora ghimpele bolii îmi trimite veste covrigul fără metafizică e leacul vremelnic dreptunghiul de sticlă, o barbacană care poate ucide într-o singură clipă peisaj cu poet la vedere țigara mai fumegă bandajul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
e o lumină piezișă pe lucruri de la cel mare la cel mic. s-ar spune că-mi cercetează fața dar despre cele ce află nu-mi spune nimic. afară puberii accelerează lacom închis în inimă ornicul. dintre salcîmi răsare curînd întunericul. va fi noapte va fi bine în cap lumea veghează. c-o dăltiță fină de oțel, s-o sculpteze mîna visează.) sînt unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de cuțit. inima ca o limbă de clopot răstoarnă
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
și lătrături de cîini pe sub geamuri, sigur mi s-a părut. sigur erau doar imagini pe care mintea mea le-a păstrat dintr-un bulgăr de gheață topit și scurs în pămînt. nimeni, nimic nu mai este după salcîmi. doar întuneric boțit în roci ascuțite și oarbe. și dacă dumnezeu ar exista, în liniștea fără fisură i-aș auzi chiar și șoapta. iar dacă totuși există dar nu mă strigă pe nume, ale cui sînt mîinile palide? și fața asta a
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
sălbăticiți peste mișcătoarele din mină mitul fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de piatră întuneric ferecat cercul apa biserica vitralii foșnet zbatere foc topoare aer vânt ard oglinda oglinda în care argintul s-a răsucit a crăpat cornetul jupuit cu semințe virile oglinda cenușie cu pielița ștearsă unde ești când vrei să te vezi te
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
porii-și deschide până la roșu culoarea sângelui și-o dispută și puiul de leandru geamănul meu atinge-mă purpură dar nu mă răni Zori Cum dimineața își încarcă văpaia forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
uman, și deci aptă să gireze atât de râvnitul spațiu al libertății autorului. Dat fiind că cea mai mare parte din cele peste patru sute de pagini ale cărții au fost scrise sub trăire directă (a se vedea, de pildă, descrierea întunericului, a liniștii și a apei din subteran) și poartă deci herbul autenticității, se poate spune că scribul și-a făcut datoria. Și-a dat întreaga măsură de narator-cronicar, decis să renunțe la prezumția de literaturizare și romanesc. A preferat în
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]