755 matches
-
o anumită parte a sălii erau câteva jilțuri de abanos acoperite cu piei de leopard. Auta îi pofti pe cei trei să se așeze, iar el rămase în picioare. După puține clipe intră un preot tânăr sau mai degrabă un învățăcel (Auta nu-l cunoștea) și-i spuse sclavului, nedîndu-i timp să i se închine, că numaidecât va veni strălucitorul Tefnaht. Când să-l întrebe de Marele Preot, Auta văzu că nici tânărul nu mai era: se strecurase nezărit. Străinii ședeau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Un preot se apropie de bătrânul furios: - Slăvite, am auzit de la niște corăbieri hananei sosiți în oraș azi dimineață... dar socot că stăpânul știe și aceasta... - Spune! zise el cu ochii luminați. Spune ce-ai auzit! - Nu eu, slăvite, un învățăcel al meu. Corăbierii hananei spun că în țara Haru ar fi căzut o stea mare de argint și că zeii au ieșit din ea și se plimbă în munte. Hananeii au aflat de la niște păstori de la care au cumpărat oi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
9. Unite cu un fier Încins (6) 4. Râu african (4) 10. Extern (7) 6. Fruct (7) 12. Îngâmfat (5) 7. Prescurtare de la Patrick (5) 13. Loc sfânt (6) 11.Ostrov (5) 15. Pistol (6) 12. Uscat, fragil (5) 17. Învățăcel (5) 14. Vin sau prăjitură (7) 18. Calmant (7) 16. Arma arcașului (7) 22. Prietenos (8) 17. Categorie (5) 23. Ponosit (4) 19. Vapori de apă (5) 24. A depozita (6) 20. Și mai puțin (5) 25. După azi! (8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curând stau la birou studiind țâțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare gropiță de pe ea bine conturată. Fotograful și-a făcut bine treaba cu asta. Un Învățăcel perspicace În meseria lui. Sună telefonul. Linie externă. Inima-mi stă În loc și apoi simt În piept o lungă strângere de inimă. Ridic receptorul. — Alo? E Bunty. — Bunty, spun eu. — L-au prins? — Da. Tocmai m-am dus să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aristotelică asupra universului și cu dovada că Dumnezeu există. Atomismul și ateismul au devenit sinonime. A avea îndoieli asupra doctrinei lui Aristotel însemna să ai îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu. Sistemul lui Aristotel a avut mare succes. Cel mai renumit învățăcel al său, Alexandru cel Mare, a răspândit doctrina în Orient, tocmai până în India, înainte de moartea sa timpurie, în anul 323 î.Cr. Sistemul aristotelic va supraviețui imperiului lui Alexandru; va supraviețui până în epoca elisabetană din secolul al XVI-lea. Dar durabila
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
două idei depășesc înțelegerea noastră finită, scria el, „prima din motive de mărime, cealaltă din cauză de micime“. Însă în ciuda profundului mister al infinitelor zerouri, Galileo le-a intuit puterea. „Imaginați vă ce pot deveni când sunt combinate“, spunea el. Învățăcelul lui Galileo, Bonaventura Cavalieri, avea să ne dea o parte din răspuns. În loc de butoaie, Cavalieri a secționat obiecte geometrice. Pentru el, fiecare arie, precum cea a triunghiului, era compusă dintr-un număr infinit de linii de lățime nulă, iar fiecare
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fel cum nu poate fi nici „transferată“ decât printr-o falsă și artificială asumare a interlocutorului. Un adevărat teolog sau maestru spiritual (dacă avem în vedere alte tipuri de religiozitate decât cele exprimate prin religiile abrahamice) nu transferă propria legătură învățăcelului ori discipolului, ci îlajută pe acesta să intre în legătură, urmându-și calea proprie. Numai astfel lauda și proslăvirea se vor naște din sinceritatea ges tului propriu, prin legătura personalizată, unică, a novicelui, fără să i se spună ori impună
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
învață păzirea poruncilor. Căci frica Lui, zice, naște păzirea poruncilor. Din păzirea poruncilor se naște virtutea cu fapta, care e începutul virtuții contemplative. Iar roada acestora e nepătimirea. Din nepătimire apoi se naște în noi dragostea. Iar despre dragoste zice învățăcelul iubit: Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el (In. 4, 16)”. (Teodor al Edesei, Una sută capete foarte folositoare, cap. 47, în Filocalia..., vol. IV, p. 211) „Credința în Hristos, Adevăratul Dumnezeu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Scriind Galatenilor (Gal. 5, 2), el mustră pe cei ce păzesc și apără tăierea împrejur și legea, erezie care aparține lui Hebion. Dând cuvânt de învățătură lui Timotei, el ceartă pe cei care se opun căsătoriilor, așa cum susțin Marcion și învățăcelul său Apelles. La fel atacă el pe aceia care ziceau că învierea se și săvârșise (II Tim. 2, 18), cum mărturisiseră de la ei înșiși valentinienii”. (Tertulian, Despre prescripția contra ereticilor, XXXII, 1-8, XXXIII, 1-7, în PSB, vol. 3, p. 161-162
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
De aceea interpretările lui la marii scriitori sunt sapiențiale, și nu culturale. Vorbea, cu ajutorul celor foarte mari, despre el însuși, iar despre ei, cu tot ce învățase despre viață pe cont propriu. Așezat undeva între Noica și noi, nemaiputând fi învățăcel, dar nu încă maestru, a plecat lăsându-mă cu regretul că n-am luat de la el tot ce-ar fi vrut să-mi ofere. Îmi reproșez că n am știut să profit până la capăt de nevoia lui de a mă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
De aceea interpretările lui la marii scriitori sunt sapiențiale, și nu culturale. Vorbea, cu ajutorul celor foarte mari, despre el însuși, iar despre ei, cu tot ce învățase despre viață pe cont propriu. Așezat undeva între Noica și noi, nemaiputând fi învățăcel, dar nu încă maestru, a plecat lăsându-mă cu regretul că n-am luat de la el tot ce-ar fi vrut să-mi ofere. Îmi reproșez că n am știut să profit până la capăt de nevoia lui de a mă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a detașării de întuneric... acumularea pozitivă înseamnă intensificarea conștiinței, amplificarea luminii, este chiar forța arborelui și strălucirea sa infinită... aceasta este învățarea, ramurile care ajung la inimaginabila posibilitate de a fi mereu vii, înnoindu-se și existând înspre absolut... un învățăcel se află pe scara luminii și ajută de fapt arborele să evolueze înspre infinitul absolut... de aceea, dacă eu sunt arborele înțelept, rotund, perfect și infinit, tu ești învățăcelul, direcția, raza, ramura și intenția, eu sunt scopul, tu ești modalitatea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a fi mereu vii, înnoindu-se și existând înspre absolut... un învățăcel se află pe scara luminii și ajută de fapt arborele să evolueze înspre infinitul absolut... de aceea, dacă eu sunt arborele înțelept, rotund, perfect și infinit, tu ești învățăcelul, direcția, raza, ramura și intenția, eu sunt scopul, tu ești modalitatea... eu sunt rezultatul, tu ești proiectul... a identifica pozitivul și a învăța să filtrezi negativul, în această lume, este misiunea ta principală... pentru că arborele are nevoie de lumină pentru
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acum, pentru că absolutul și perfecțiunea nu au definiții exacte în viitor. Ceea ce este absolut nu se poate împărți în subdiviziuni fără a nu mai fi întreg. Arborele este universal pentru că este pur și simplu... esențial, indefinibil... Asta trebuie să învățăm... Învățăceii Cine sunt învățăceii? Învățăceii suntem chiar noi... A învăța înseamnă a crește. Viața este o nelimitată posibilitate de a înțelege mereu mai mult. Ramurile arborelui universal cresc înspre infinit și acumulează lumină care aleargă precum esența vieții și a iubirii
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și perfecțiunea nu au definiții exacte în viitor. Ceea ce este absolut nu se poate împărți în subdiviziuni fără a nu mai fi întreg. Arborele este universal pentru că este pur și simplu... esențial, indefinibil... Asta trebuie să învățăm... Învățăceii Cine sunt învățăceii? Învățăceii suntem chiar noi... A învăța înseamnă a crește. Viața este o nelimitată posibilitate de a înțelege mereu mai mult. Ramurile arborelui universal cresc înspre infinit și acumulează lumină care aleargă precum esența vieții și a iubirii în direcția identificării
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
perfecțiunea nu au definiții exacte în viitor. Ceea ce este absolut nu se poate împărți în subdiviziuni fără a nu mai fi întreg. Arborele este universal pentru că este pur și simplu... esențial, indefinibil... Asta trebuie să învățăm... Învățăceii Cine sunt învățăceii? Învățăceii suntem chiar noi... A învăța înseamnă a crește. Viața este o nelimitată posibilitate de a înțelege mereu mai mult. Ramurile arborelui universal cresc înspre infinit și acumulează lumină care aleargă precum esența vieții și a iubirii în direcția identificării cu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și a ne bucura de orice lucru nou pe care-l aflăm despre acest univers miraculos, aceasta este chiar garanția perfecțiunii noastre posibile în cunoașterea absolutului.. și identificarea cu arborele universal. Minunile lumii ajung de fapt să fie chiar și învățăceii aceștia care suntem noi și care învățăm ce înseamnă a fi, cu fiecare zi și fiecare răsărit de soare... Acesta e mesajul de a învăța mereu: a deveni infinit. Mesajele Arborele este constituit din ramuri... acestea se influențează reciproc ... ramurile
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ar fi dacă ar lipsi; ea pare să fi Înțeles această neșansă a existenței ei și de aceea recită bine acest rol de claun. Mă rog, pe mine nu mă deranjează; a devenit un fel de ucenic, un fel de „Învățăcel“ al meu care stă toată ziua În preajma mea cu gura căscată, ca și cum mie mi-ar ieși pe gură numai porumbei de aur, ba chiar mă observ și constat că Îmi face bine că cineva se interesează de persoana mea; este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că spusese „domnul Balzac”. Câteodată era „David”. Nu și acum. Asta rezona cu ceea ce auziseră mai devreme: chiar dacă Magicianul aproape îi distrusese viața lui John Keating, asistentul s-a referit la persoana criminalului cu același apelativ respectuos. Puterea mentorilor asupra învățăceilor... - Du-te acasă, insistă Sachs. Totuși, ai fost înjunghiată mortal astăzi. Alt zâmbet slab, urmat de o nouă ridicare din umeri. - Nu voi sta mult, spuse ea și se opri în ușă. Știți, am spectacol mâine după-amiază. Dar pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
toți cei care i-ai făcut rău de-a lungul timpului și care nu au fost de acord cu tipul de magie pe care îl practica. Apoi a dispărut și nu l-am mai văzut de atunci. Dar, după cum fostul învățăcel începu să povestească, Weir îl sunase în urmă cu două luni. Cam în aceeași perioadă în care l-a sunat și pe celălalt asistent, observă Rhyme. Se întâmplase ca soția lui Loesser să răspundă la telefon: - Nu a lăsat niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tineresc, chiar și după ce părul Începuse să Îi Încărunțească, În timp ce Henry Își cultivase cât putuse mai devreme În viață o imagine de bărbat Între două vârste. În plan literar, Între cei doi se stabilise o relație aproape ca Între un Învățăcel și un dascăl. Entuziasmele lui Du Maurier erau intense, dar personale și Înguste. Îl adora pe Thackeray și fusese sedus de ritmurile amețitoare și sentimentele păgâne ale lui Swinburne. În rest, lecturile Îi erau constituite din ceea ce era disponibil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
desenând modelele de ghips depozitate la parterul studioului lui Hunt. Într-o zi, plictisit și nemulțumit de efortul de a copia Sclavul lui Michelangelo, se aventură la etaj, În atelierul propriu-zis, unde Îi găsi pe William și pe un alt Învățăcel desenându-l pe vărul lor, Gus Barker, aflat În vizită la familia James și care se oferise voluntar. Gus stătea În picioare pe un piedestal, compet dezbrăcat, În poziția unui aruncător de disc. Îi zâmbi scurt lui Henry, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deloc atacanții, nici măcar atunci cînd, de multe ori, aruncau cu excesivă forță silabe de fier În direcția celui care se-apăra ținîndu-și manuscrisul În dreptul ochilor. De fapt nici n-ar fi avut rost s-o facă. Pentru că indiferent de comentariile Învățăceilor, cuvîntul lui de Încheiere, uneori În total dezacord cu criticii furioși, era definitiv. Parc-ar fi fost Dumnezeu. Cu coroana respectivă de frunze. Și, ca și Dumnezeu, avînd atîtea pe cap, te-ai fi așteptat să nu acorde prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca un tiran necruțător, Îmbrăcat În blănuri și Însetat de atrocități/dezastre pe trei pagini În numele credinței, aici umanismul scriitorului debordează În acuzarea Tatălui pe care altminteri afirmă că-l neagă și chiar decît aceea a lui Iisus, un simplu Învățăcel, nu foarte dotat, un om nefericit care nici măcar nu Înțelege prea multe din lecția pe care Lucifer, Într-un acces prelungit de ciudată bunăvoință, Încearcă, e drept că sceptic, să i-o explice). Așadar Charlie Mundt Își ajută protejatul: omorînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să se roage, o singură jertfă de făcut, un singur har care se pogoară din cer. De unde acea idee atît de răspîndită că lucrurile bisericii aparțin Preoților. De unde va începe instruirea și formarea unei adevărate și mărețe gîndiri sacerdotale, de la învățăceii care se apropie de școala Bisericii și care sînt atît de deosebiți unii de alții! Lipsindu-le cele mai elementare atribute, care s-ar presupune că există în interiorul lor, și de la care învățătura ecleziastică ar trebui să se dezvolte progresiv
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]