3,639 matches
-
faci mie, morală. S-au mai ciondănit ele, dar nu cu răutate. * ― Bună ziua, domnule Duican! Nu cred că mă cunoașteți, sunt învățătoarea fetei dumneavoastră. Nu ați venit la școală să vă interesați cum învață fiica dumneavoastră! ― Ce să fac, doamna învățătoare? Am rămas singur, cu trei copii. Nevasta este în Spania, să mai câștige un ban, că nu ne mergea prea bine. Eu am lucrat la CFR, dar s-au făcut reduceri și am rămas fără salariu. ― Fetița este bună la
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
ridică o privire contrariată. Ea, Doina, îl rugă să rămână după ore, să vorbescă ceva cu el. ― Nu, nu Constantin! Pe mine mă cheamă Petru, ca pe tata! ― Dar în catalog ai două nume, nu te supăra pe mine, Petrică! Învățătoarea îi zâmbi copilului, în speranța că-l va vedea și pe el zâmbind. Dar, copilul se întristă și mai tare. ― Petrică, ești bolnav? Te doare ceva? ― Nu! răspunse el. ― Atunci ce este cu tine? De ce ești tot timpul încruntat? Nu
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
cu tine? De ce ești tot timpul încruntat? Nu-ți place școala? Băiatul tresări, speriat. ― Nu, nu! Aici la școală mă simt cel mai bine. Aici cu colegii mei și cu dumneavoastră! O spuse apăsat, de parcă dorea să o convingă pe învățătoare. ― Dar de ce nu te joci și tu în pauze, ca ceilalți copii? ― Nu pot! răspunse el. Doina înțelese că acest copil suferă foarte mult. ― Petrică, dar a trecut un an, așa am înțeles de la mama ta, de când a murit tatăl
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
tatăl tău! O să discutăm într-o zi despre asta. Dar voi aveți și oră de religie! Acolo să puneți întrebări! Dacă așa a dorit, tatăl tău, să moară, tu nu ești vinovat! Băiatul sări plin de supărare! ― Nu, nu doamna învățătoare! Nu el a vrut să moară! Constantin, el l-a împușcat pe tata! Doina, înmărmuri! Atâta suferință, atât de multă ură simți în glasul băiatului, încât rămase amuțită. Copilul își dădu seama că a făcut o gafă. Ar fi dorit
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
ceva ce nimeni nu știe! Mângâie băiatul, și-i spuse: ― Ești trist, băiatule, porți cu tine un secret prea mare. Dar tu, singur, hotărăști dacă îl dezvălui. Eu nu te forțez. Băiatul plânse, tăcut. Se ridică apoi, o salută pe învățătoare și ieși. Ce matur este acest copil! Unde este copilăria lui, unde s-a dus? Câtă suferință se ascunde în mintea unui copil de nici unsprezece ani când, un secret imens îi acaparează viața, mai bine spus copilăria. Petrică, atunci
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
ce să facă? Îi va spune totuși, îi era frig la picioare. Intră în clasă, roșu la față și destul de vesel, o joacă cu zăpada își dorea! Aici, ea nu-l vede! Deschise cartea, se pregăti pentru oră. Aveau matematică. Învățătoarea intră în clasă supărată. ― V-am adus lucrările, copii! Nu sunt prea mulțumită. Unii dintre voi chiar m-au dezamăgit! Stoica, ai făcut o lucrare slabă! Ce este cu tine? Copilul se ridică rușinat, se duse la catedră să-și
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
Intră în curte, se scutură de zăpadă și bătu la ușă. Auzi pași mărunți apropiindu-se de ușă. Un băiețel, fratele lui Petrică deschise ușa. ― Petrică, strigă el, a venit doamna ta, de la școală! și îi trânti ușa în nasul învățătoarei, lovindu-i vârful cizmei. Petrică apăru în ușă: ― Iertați-l doamna învățătoare! Doina intră în camera caldă și curată. Băiatul mic privea la televizor, fetița scria la masă, probabil își făcea temele, doar mâine începe școala. Cam târziu cu lecțiile
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
pași mărunți apropiindu-se de ușă. Un băiețel, fratele lui Petrică deschise ușa. ― Petrică, strigă el, a venit doamna ta, de la școală! și îi trânti ușa în nasul învățătoarei, lovindu-i vârful cizmei. Petrică apăru în ușă: ― Iertați-l doamna învățătoare! Doina intră în camera caldă și curată. Băiatul mic privea la televizor, fetița scria la masă, probabil își făcea temele, doar mâine începe școala. Cam târziu cu lecțiile, gândi Doina. Petrică, după cum se vedea, venise de afară pentru că avea obrajii
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
răcește plânge și nu vrea să meargă la școală. Fetița intră după puțin timp. Mama o certa: ― Iar îmi răcești, fată! ― Bună ziua, domnișoară! Nu a început încă școala și deja ați apărut? Voia să fie ironică, să-i arate, ei, învățătoarei că nu-i convine, vizita. ― Mă bucur să vă văd, doamnă Stoican. Ce să fac? Sarcini de serviciu. Am fost și la alți colegi de ai lui Petrică, minți Doina. ― Doresc să vorbesc cu dumneavoastră ceva foarte important. Dacă ne
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
din casa familiei își dădu seama că a făcut o gafă, care o să-l coste în primul rând pe băiat. Pe el va cădea greșeala ei. Dar, e nevoie, odată și odată, clarificată această situație. Copilul are nevoie de liniște! Învățătoarea ieși. Florica rămase consternată. Mintea ei încă nu era în stare să priceapă. Ce a vrut să spună învățătoarea? Nu se putea liniști. Nu se putea ridica de pe scaunul pe care stătea. O tristețe imensă o copleși. Își văzu tinerețea
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
băiat. Pe el va cădea greșeala ei. Dar, e nevoie, odată și odată, clarificată această situație. Copilul are nevoie de liniște! Învățătoarea ieși. Florica rămase consternată. Mintea ei încă nu era în stare să priceapă. Ce a vrut să spună învățătoarea? Nu se putea liniști. Nu se putea ridica de pe scaunul pe care stătea. O tristețe imensă o copleși. Își văzu tinerețea, își văzu copiii, îl văzu pe El, bărbatul, cel ce i-a adus mai multă nefericire decât bucurii. Și
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
Chiar tu, că ai fost cu ideea! spuse tare o adolescentă blondă, filiformă, Lorena. - Ok! Dacă așa vreți. Eu am dus-o foarte bine în copilărie. Mama, tata, surorile mele mă iubeau și eram cu toții fericiți. La școală aveam o învățătoare minunată și îmi plăcea să învăț. Eram printre primii în clasă. Mergeam în tabere și excursii, la toate activitățile extrașcolare! Făceam sport și cântam la chitară. Dar veni și ziua nenorocirii mele. Clipa în care toată viața mea s-a
DESTINE INTERSECTATE PARTEA I de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385036_a_386365]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MI-I DOR Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-i dor Mi-i dor de satu-n care m-am născut, De școala veche și de bătrâna-nvățătoare, De-al meu abecedar, misterul unui început Și de copiii-n uniformele de sărbătoare. Mi-i dor de casa copilăriei mele, De mărul mare din ogradă, De romanița cu luciri de stele Și de cocoșii puși mereu pe sfadă. Mi
MI-I DOR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385118_a_386447]
-
pe-o tablà pe trei picioare, ușor înclinată spre spate, oferindu-se mai mult sau mai puțin atrăgătoare. Față-n față cu evidența, cei doi amici rămaseră cu gurile căscate ca niște inocenți școlari la cine-știe-ce șaradă vizuală supusă de învățătoare descifrării. Dintre ajunșii-n față, se retrăgeau blazații sau lehămetiții de-așa ofertă. Cioburile erau de vânzare?! Nu țin de foame! Și nici de sete! constataseră în hohot de râs importanții! Și, dezgustați, se rupseseră de ceată, uimiți cum la
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
mi se întâmplă acum mie, când îmi revăd cu ochii maturității trăirile copilăriei, cu primii ei ani de școală. În imaginea vremii îmi apare în alb și negru, în pictura memoriei, icoana cu aureola sfântă a primei doamne, doamna mea învățătoare. În nici-o făptură omenească divinul nu a mai reușit să îmbine, în mintea mea, de atunci și până azi, de o jumătate de veac, o armonie comparabilă cu cea numită VALERIA COȘNIȚĂ. Un echilibru perfect pe cumpăna vieții, un caracter
DUPĂ O JUMĂTATE DE VEAC de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384329_a_385658]
-
școala de muzică “Valeriu Hanganu”. Eram atât de nerăbdătoare să învăț și să apăs pe claviatură, mi se părea un miracol să pot scoate din acel instrument sunete de vis. Am rămas un pic dezamăgită de prima lecție de pian. Învățătoarea nu m-a lăsat nici să îl ating. A luat niște coli de hârtie și le-a mototolit, făcând niște bulgărași. Mi-a zis să întind mâinile cu palmele în jos și să curbez degetele așa încât să nu pice bulgărașii
ANDANTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382596_a_383925]
-
Pe tine te așteaptă cineva, băiatule? - Astăzi..., nu cred... Și maică-mea are un fel de serbare la școală și... - Pică bine pentru toți, văz eu bine, se bucură Furtună. Ce ziceai tu? La școală? Mama ta este... - Da, este învățătoare la școala... - Bravo! Frumos, domnule! Ale noastre sunt educatoare la aceeași școală. Le chinuiesc ăia mici, care nici să se îmbrace n-au fost învățați acasă... Că de! Dacă eram noi colegi..., am luat neveste două prietene, foste colege de
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
mâna lui Dumnezeu, care mă purta pe o scară în urcare. Părinții m-au iubit și i-am iubit din toată inima. Îmi amintesc de primul ghiozdan, de degetele pline de cerneală și nu o pot uita pe prima mea învățătoare, cea care mi-a pus creionul în mână, al cărei scris l-am moștenit, și nici pe frumoasa mea dirigintă, pe care de mică am admirat-o și o admir, ea mi-a fost primul model, ea și interesantele ore
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
pe unde , spunea ea, ca să nu mă tem de câini, să spun tot timpul rugăciunea și să simt mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu deasupra capului meu. -Pot să te întreb ceva? zise Ana. Îți mai amintești numele educatoarei sau al învățătoarei tale? -E cam greu ce imi cereți, al educatoarei nu, e mult de atunci, a, ba da, era un nume mai rar, Sazie... -Iar al învățătoarei era...Vetuta.. -Atât pentru astăzi, am obosit foarte tare, e neînchipuit de greu să
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
-Pot să te întreb ceva? zise Ana. Îți mai amintești numele educatoarei sau al învățătoarei tale? -E cam greu ce imi cereți, al educatoarei nu, e mult de atunci, a, ba da, era un nume mai rar, Sazie... -Iar al învățătoarei era...Vetuta.. -Atât pentru astăzi, am obosit foarte tare, e neînchipuit de greu să iți reamintești trecutul, doamna doctor. Și Diana cea că o cadra bizantina din salonul de spital adormi, chircita că un fetus. Jurnalul Dianei, așa se numea
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
puteau găsi pentru o dezbatere publică despre evenimentele din ’89? “Mai torn ? a întrebat cu îngrijorare prefăcută preotul, arătând cu degetul stacana cu vin. S-a vrut o schimbare, atunci, în ’89 și ea s-a făcut, a conchis tăios învățătoarea. Schimbarea s-a declanșat din idealism și s-a construit pe criterii abjecte, după. Risc să spun că Revoluția au făcut-o poeții iar de schimbări s-au ocupat pragmaticii, aceia pentru care nu conta nici un vis, doar scopul de
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
alții făceau deja comerț cu ce va să-nsemne această libertate. Alții se ocupau de planurile pentru îndoctrinarea maselor, pentru inocularea unor viziuni deformate asupra lucrurilor, în general. Un om care vede strâmb, este un om ușor de manipulat”. O învățătoare își respectă condiția și se supune obligației de a ridica probleme de ordin etic:” Nu înțeleg cum puteți pune la-ndoială imoralitatea unei minciuni, indiferent sub ce formă s-ar prezenta ea !, se arătă învățătoarea revoltată.” Simpla introeducere în scenă
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
om ușor de manipulat”. O învățătoare își respectă condiția și se supune obligației de a ridica probleme de ordin etic:” Nu înțeleg cum puteți pune la-ndoială imoralitatea unei minciuni, indiferent sub ce formă s-ar prezenta ea !, se arătă învățătoarea revoltată.” Simpla introeducere în scenă a unui personaj care este muncitor forestier și participă la joc devine motiv de dezbatere, ridică probleme legate de distrugerea ilegală dar cu bună știință, în scop de afacere comercială, a pădurilor și pune la
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
banca aceasta ești tu cu tati și cu mine! Dar mi se pare mie sau ție ți-ai desenat lacrimi ce-ți picură din ochi, de ce ? Mă simt singură, mami! Cristina era în clasa a doua. — O elevă minunată, spunea învățătoarea Cristinei. Uneori pare tristă și îngândurată fiica ta, dar are talent deosebit la desen. Am înțeles că îi dați ore la pian, poate ar fi bine să-i încurajați și talentul la desen. Ecaterina, bona Cristinei, o recomandă pe nepoata
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni sud și invers, iar răsăritul și apusul se schimbară între ele. Își scutură capul ca să-și reamintească ce-l învățase cândva doamna învățătoare, că după mușchiul copacilor te poți orienta care-i miazănoapte și care-i miazăzi! Dar pe care din părțile tulpinii cresc acei mușchi de pădure? Se zăpăci dea binelea. - M-am rătăcit! Am trecut peste comoară!... Ce mă fac?... Deci
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]