5,591 matches
-
gândit între timp de multe ori: Ce-o mai fi făcut Micul Prinț de când a plecat spre planeta lui? Oare oaia n-o fi trecut, într-o bună zi, dincolo de gărduț și i-o fi mâncat floarea? Totul, acolo, e învăluit într-o taină adâncă. Pentru voi care, la fel ca mine, îl iubiți pe Micul Prinț, nimic din univers nu mai rămâne cum a fost dacă undeva, acolo, nu se știe unde, o oaie, pe care n-o cunoaștem, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-a cam făcut vremea de plecare. Rămâneți cu bine. Domnule inginer, am să plec și eu, pentru că avem același drum o bună bucată de cale. Mergeți cu bine, dragii noștri - le-au urat învățătorii. Au ieșit. Întunericul i a învăluit de la primii pași. Călcau în tăcere, luptându-se cu gândurile proprii. La poarta inginerului, și-au luat rămas bun, cu speranța revederii. Costăchel simțea apăsarea întunericului ca pe ceva material. Nu se vedea la doi pași. Niciodată nu s-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac saltul până la colțul gardului, când o rafală de mitralieră a secerat din zbor un ostaș în plin salt... În lumina slabă a zorilor, prin fumul și colbul care învăluia totul nu puteam distinge mare lucru... În clipa următoare, o nălucă a făcut un salt nebunesc până la rădăcina nucului din poarta lui Costăchel... A dus automatul la ochi. Apoi, ca în poligonul de tragere, a ochit gospodărește și... două rafale
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cruțe, că o luase din dragoste și că el își dorea, mai mult ca orice, un cămin în care să sălășluiască pacea și buna înțelegere. Când veni Simona pe lume, lui Costache i se păru că toată casa lui e învăluită în lumină, că peste tot veghează îngeri păzitori, că se simte împlinit și împăcat cu tot ce viața îi așternuse în cale. Cum ieșea din tură alerga spre casă, se spăla îndelung, se primenea și apoi cu fetița pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
morninnnng, teacher! Sit down please! spuse Simona. Copiii s-au așezat cuminți în bănci. Simona le privi chipurile. Cei șaizeci de ochi-scântei îi apărură frumoși, inteligenți, respectuoși, avizi să soarbă primele cuvinte ale noii lor profesoare de limba engleză. Îi învălui cu căldură, grupându-i într-un singur buchet. Numele meu e Simona Deleanu. În acest an, eu voi fi profesoara voastră de limba engleză. Dar mai întâi să ne cunoaștem. Deschise catalogul și după ce pronunța numele fiecărui elev, făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
culcușul lui de noapte, lăsa totul baltă și pleca spre casă. Acum însă, uitase toate nemulțumirile care atunci i se păreau întunecimi; își aducea aminte de acele vacanțe depărtate în timp ca de niște povești dragi ale copilăriei. Când o învăluiau aceste gânduri era profesoară la o școală bună, cu elevi care se străduiau să deprindă cele mai alambicate taine ale limbii engleze. Își completase studiile la universitate, pentru a nu mai auzi cum este etichetată peiorativ ca sorbonistă. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca de fiecare dată, cu un fragment din cântecul învățat în ora anterioară.Urma în mod obișnuit trecerea la lecția curentă. Clasa era mereu o pădure de mâini ridicate. Erau foarte mulți solicitanți care voiau să fie ascultați. Simona îi învăluia cu căldura ochilor și le dădea posibilitatea să se afirme. Fiecărui elev îi acorda lecturarea câtorva fraze în așa fel încât, chiar și cei care întâmpinau dificultăți în pronunția diferitelor cuvinte să simtă bucuria de a fi participat la oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la cea mai mică atingere de vânt precum puful unei păpădii. Gânduri, gânduri, gânduri...! Ajunse la concluzia că e damnată. Niciodată nu va fi iubită de nimeni. Ce sentiment poate fi mai ucigător pentru o femeie care își simte sufletul învăluit în aceste veșminte cernite. Era aproape ora unsprezece noaptea. Aștepta.Timpul tăia nemilos felii de noapte urcând spre zi. Acum nu mai număra orele, nici minutele, ci secundele... Când toate speranțele ei se spulberaseră, ușa se deschise și în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
prima întâlnită, că viața noastră a devenit un calvar de când a apărut această ființă ingrată între mine și tine, că m-ai compromis într-un oraș unde, dacă ridici un pai la bariera de nord, se face un praf de învăluie tot orașul până la marginea de sud? Și știi bine cât de repede se răspândesc bârfele și stăruie mai mult în atmosferă ca praful... Draga mea! Termină! Am fost, acum nu mai sunt draga ta. Continuă ce aveai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își lăsă lucrul său și îi ieși musafirei în întâmpinare cu brațele deschise. O recunoscu mai ales după părul lung, bogat, lăsat pe spate, așa cum îl purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și-și trimitea pe solzii valurilor gândurile ei încărcate de tristețe pentru a fi duse departe, departe până la marea cea mare. Privind zările, părăsea însă aceste gânduri. Deodată avu o tresărire. I se păru că pe celălalt mal al râului învăluit în ceață vede o femeie cu un copil de mână peste nisipuri și neguri... După înfățișare, atât cât puteau ochii ei să limpezească depărtările, în închipuirea ei se contura a fi chipul lui Răducu. părea a fi Răducul ei. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În acest suflet al său - metaforic vorbind -, se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a sucit mințile!” Nu Încerca să te eschivezi. „Ce să mărturisesc!” A fost mai convingătoare și mai hotărâtă decât tine. Este o femeie inteligentă, frumoasă și plină de farmec. Nu pot să neg starea de frenezie, de Încântare ce mă Învăluie asemenea unei muzici atunci când sunt În preajma ei. „Taci!” Nu mai suport nici un cuvânt În plus. Am trântit receptorul, lăsându-mă pradă furiei. „Ce tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În brațele-i melancolice. Nici un alt anotimp nu reușește să smulgă sufletului atâtea nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna cu nemărginita-i metamorfoză, cu Întregul ei alai gătit de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația tăiată acele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rămâne decât să urez acestor bravi cutezători, ziditori ai cuvântului scris, activitate rodnică și cât mai multe apariții ale revistei “Tecuciul literar-artistic”. Mult succes! Valentina Becart Un drum la Iași (joi, 6 septembrie 2012 - scurt itinerar) Zi de toamnă. Soarele Învăluie cu privirile-i tandre și calde Întreaga simțire. Am luat-o la pas, agale... Plutea În aer melancolia unui timp pe ducă. Ajungând la “Râpa galbenă” și urcând treptele abrupte, am hotărât să fac un popas pe strada ce duce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu avea o Înfățișare plăcută sau poate bănuiau că este străină? La ieșirea din magazin, ochii i-au căzut pe un tablou În care se afla o tânără frumoasă, cu păr roșcat și ochi albaștri ca cerul de vară. Părea Învăluită Într-o tristețe adâncă și duioasă. Și, dintr-o dată, inima a Început să-i bată cu putere. Doamne, dar asemănarea este izbitoare! A plecat spre casă În grabă, gândindu-se că poate a avut halucinați, că totul este o glumă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
limpede, moarte ascund”... Ieșind din bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ceva de vreme ce o chema cu atâta zor. Ce altceva ar fi putut să creadă, când Vișinel o chema cu o voce în care glăsuia parcă un foc pârjolitor. Ajunsă lângă el, îl cercetă cu de-amănuntul. Într-o clipă, îi învălui întregul trup și, văzându-l teafăr, răsuflă ușurată. Vișinel o privi întrebător dar, în același timp, îi arătă tigaia ce prinsese în interior un contur imaginar, pe care mama sa o privi cu un interes aparte. Rafira văzuse la viața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și, cerându-i Voicăi să-l urmeze, porni spre ieșirea din spațiul nunții, depărtându-se de vatra unde șatra se așezase în urmă cu câteva săptămâni. * Un timp, Ina și Alex îl urmăriră pe Vișinel cum se îndepărta încet, încet, învăluit în ceața serii, ținând-o atât de aproape de Voica, încât se putea intui că de fapt, ei doi sunt o singură ființă. Ina se străduia să înțeleagă, să treacă peste această clipă fatidică. Știa, în același timp, că durerea ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apărea chipul ei ca într-o oglindă. Privirea i se încețoșă, ochii i se umeziră urmărind chipurile celor doi care, cu fiecare clipă ce trecea, deveneau, din ce în ce, niște umbre. Ei mergeau în căutarea stelei lor. Ea rămăsese învăluită de întuneric, la marginea unei nopți care, de acum încolo, avea să poarte un alt nume... Gândurile lor, ca părinți, merseră dincolo de granițele înțelesurilor. Cât de anevoios a fost să ne aducem băiatul sub acoperișul casei noastre, să-l lipim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
devenise iminentă, un vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la o atingere pe obraz și se simți Învăluit de o boare dulce și răcoroasă, care, făcându-l să uite spaima prin care trecuse, Îi ferici pe deplin inima. Într-un parc, pe o bancă... E o iarnă fără zăpadă, simplă și rece ca o grafică japoneză realizată În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un fel nemaiauzit de mine, insistând asupra vocalelor, pe care le-a rotunjit cu măiestrie, făcând să se audă mult mai bine acel cuvânt, Întâlnit de atâtea ori, dar nebănuind vreodată că ar putea suna atât de diferit. Eram Învăluit de sunete plăcute, ca și cum te-ai fi pierdut Într-o unduire tainică de ape, Într-un foșnet dulce și repetat, de păduri tainice, fulgerat de doruri neștiute și de amintiri demult uitate. Mă simțeam nesigur, răvășit și greu mi-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]