1,193 matches
-
fusese o zi plină de succese? Pinky se văită din nou. — Offff, offfff, offfff, răspunse disperată. Poate că plângea de mila lumii, se gândi Ammaji. — Uită-te la dinții mei, și-i arătă lui Pinky, în încercarea de a o înveseli, un rânjet fioros de culoarea curry-ului. Uimită de galbenul strălucitor, Pinky se opri preț de o clipă. — În fine, ce mai contează la vârsta mea? spuse Ammaji mulțumită de reacția nepoatei sale. Supse din dinți aroma cinei. Că sunt galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lasă că ne vedem noi. Am ajuns în Bank Street la ora opt fix, o dată cu ultima geană de lumină. Deasupra, cerul continua să strălucească, dar printre rozeuri și albastruri se strecura o peliculă de verde, o nuanță de avocado, care înveselea paloarea bolnăvicioasă a orașului... Purtam cel mai bun costum - un gri închis cu dungi subțiri, albe. În plus, abordam o cravată lată, argintie, legată cu un sănătos nod Windsor. Eram în West Village, acolo unde străzile au nume. Bank Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
agita. Poate că își imagina că Otello trece prin clipe grele. Nu știa la ce mă supunea Otello pe mine, habar nu avea de tortură, de supersuferința îndurată de marele cazan de lângă ea. Cortina reveni la locul ei. Stalurile se înveseliră. Am urmat-o pe Martina cu picioarele tremurânde până la capătul rândului, după care am luat-o pe culoar. În timp ce ne îndreptam spre mezanin, am văzut semnul de toaletă și am țâșnit pe ușa neagră a durerii mele. Dah! Doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
invadat de spaimă. Era ca o contracție - ca și cum lumea s-ar fi mărit și înnegrit pe măsură ce eu mă micșoram și păleam. Taticule, mi-am spus eu, am nevoie de ceva de băut sau de un tranchilizant. Dintr-o dată m-am înveselit și am început să privesc spre partea senină a lucrurilor. I-am tras una televizorului și am dat iama prin casetofonul hi-fi și video. Eram pe punctul de a coborî scările ca să i-o trag și Fiasco-ului, dar începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o astfel de forță umanizatoare, spuse Virgil. Nedumeririle lui Vultur-în-Zbor se preschimbaseră într-o mlaștină de deprimare nedorită. Nici Virgil Jones nu părea mai vesel. Se ridică, se scutură, își îndreptă pălăria, își curăță pantalonii de praf și încercă să înveselească atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un lingam uriaș, bălăcindu-se într-un yoni care este Marea, adăugă el și se văzu nevoit să-i explice nedumeritului Vultur-în-Zbor: O circumlocuție sanscrită, dragul meu Vultur. O glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu mai putea face nimic: trebuia să urce. — Ei drăcie! Repetă Deggle. Silueta lui deșirată și fragilă nu era făcută pentru astfel de efort fizic. Numai gândul la el îi făcea limba s-o apuce pe calea blasfemiei. Se mai înveseli la ideea reacției lui Grimus - și a lui Jones - când vor descoperi că s-a întors. întors, rosti el cu voce tare înspre plajă. întors ca să facă un lucru pe care ar fi trebuit să îl facă cu mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Da, Grimus, a răspuns ea. Vultur-în-Zbor și-a înăbușit o izbucnire de mânie, amintindu-și sfatul lui Virgil: Așteaptă momentul potrivit. Hipnotizarea Mediei a fost un succes total. Sugestia post-hipnotică i-a îndepărtat complet din minte vuietul. Vultur-în-Zbor s-a înveselit puțin, apoi s-a gândit: Mă întreb câtă hipnoză a folosit asupra Prepelicarului? Media dormea. Prepelicarul stătea ascunsă în camerele ei. Grimus și Vultur-în-Zbor stăteau în Camera Păsărilor, printre picturi și zburătoare împăiate sau adormite. — Pașnice ființe, spuse Grimus. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
până acum, concepția sa despre o emisiune cu mesaj fusese Baywatch. Nu era nimic altceva de făcut decât să petrec o seară singură, având drept companie două casete video, șase beri și o pizza la pachet. Acest gând m-a înveselit considerabil. După ce m-am gândit mai bine, am deconectat și telefonul. Dacă aveam de gând să stau doar cu mine, măcar să o fac cum trebuie. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Petrecerea de logodnă a Belindei și a lui Charles a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am întrebat pe Tim, care era vărul ei. —Numele meu este Sam, da? Bineînțeles, dragă! Cum spui tu, a zis. Am văzut pozele la Tony. Au ieșit foarte bine. Arăți extraordinar. Probabil ești foarte entuziasmată. —Poftim? Ah, fotografiile, m-am înveselit. Nimic nu mă putea face să mă simt mai bine decât să aud că arăt bine în niște poze cu circulație publică. —Ți-ai scos cercelul din buric? i-am spus, observând că micul ei ombilic se putea lăuda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându-și pentru altă dată clipa izbânzii depline. Știe că tot mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale unui timp fără dimensiuni. Gândul mi-a încolțit într-o dimineață la „Colombo“, prin ultimul an de studenție. Primisem cadou un aparat de fotografiat „Smena“ de la o mătușă care se gândea să-mi mai ușureze și să-mi mai înveselească, prin astfel de daruri, zilele studenției. Mai îmi dădea și bani, să-mi diversific alimentația. Să nu mă surmenez, Doamne ferește, cu atâtea cursuri, seminarii, examene și alte daraveri. Îmi dăduse o mie de lei chiar în ziua când Lia îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am auzit clopoțelul de la intrare, am crezut că era Fermín care se Întorcea, convins În sfîrșit că strădaniile noastre detectivistice nu aveau nici un haz. — Ia te uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Sanda Sfichi Și dacă vine, din când în când, printre oameni, ea aduce lumină. Și dacă intră în iureșul lumii, ea vine să-l înveselească, și dacă se lasă noaptea, ea vine s-o însteleze, dacă vine ziua, ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
dar Doamne, Vreau o ciocolată! Scrie de la Început Straiele pământului! Și ne dă suflare, din Soarele Cuvântului! Doamne, eu ades te văd Prin lumină, zău Hai, dă-mi mâna! Te rog, eu, Pruncul Tău! cineva s-o ajute, să-i înveselească zilele, iar tu ești cel mai potrivit! Te duc eu la ea! Să asculți ce-ți voi șopti! A doua zi, de dimineață, o porniră. Auzea în ureche: - Mergi în satul cutare, apoi în cutare, o iei la dreapta, apoi
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
un ordin, cere, propune, enunță.“ (acte ilocuționare). „În sfârșit, prin spunerea a ceea ce se spune, se Înfăptuiește și un al treilea tip de act. Pot să vă intimidez, să vă informez, să vă nedumeresc, să vă Întristez sau să vă Înveselesc, să vă adorm, să vă conving etc.“ (acte perlocuționare). LOCUȚIUNE = Grup de cuvinte cu Înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. (DEX, p. 506) * O sală de festivități. Elevii din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ochii ne râd sau umedă-i privirea, Vibrări de corzi și inimi, clipei dăm Și ne-ntrebăm, ce este amintirea?... ...E un moment care se retrăiește, Plimbându-ne în gând și-n timp, dar care, De foarte multe ori ne-nveselește, Iar uneori, ne chinuie și doare...
AMINTIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83742_a_85067]
-
Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei spunând cu hotărâre: Mâine seară n-o să-mi mai fie frică de el, iar chipul i se înveseli. În seara următoare, când plecă să ducă laptele, tata o urmări iarăși din dosul portiței. Când ajunse la Toma, acesta se așeză în fața ei cu mâinile întinse și cu zâmbet obraznic pe chip, cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
repezeam afară, doar ca să-l văd cum mă privește și clatină din cap. Nu prea semăna cu modul În care s-ar fi desfășurat aceeași scenă În Mângâierea tandră a magnatului, m-am gândit cu destule remușcări. Dar m-am Înveselit ușor gândindu-mă că toate relațiile noi - chiar și cele fictive - aveau de depășit obstacole la Început. Nu aveam de gând să abandonez de data asta. Nu Încă. 13 Restul zilei de după Întâlnirea de la Starbucks trecu În ceață, În timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și ea a recunoscut că tatăl ei Își cunoștea mai bine angajații de la birou decât familia și că până la cinci ani crezuse că doica ei negresă era maică-sa. M-am gândit că metoda cea mai bună ca s-o Înveselesc era să-i arăt cât de normali erau părinții ei. Râsesem ore Întregi În noaptea aceea, Întinse pe iarbă, drogate și fericite. Deși iubiții mei Îmi cunoscuseră părinții, nu vorbisem astfel despre ei cu nici unul. Sammy mă făcea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
avea aproape același nume cu el, anume Ionuț, slujitorul Erinei de la moșia Murgeștilor, de pe valea Bârladului. Ca să-i deosebească pe cei doi, Erina hotărâse ca unul să se numească Mitruț Albul de la Albești, iar celălalt Ionuț Murgul, de la Murgești. Soluția Înveseli pe toată lumea, mai ales pe căpitanul Oană, care văzu aici mai mult dorința Erinei de a transforma lumea oamenilor Într-o lume a cailor. - Mai rămâne să mă poreclești Tărcatul, sau Spaima zmeilor, sau Murguleț, ca să fim cu toții gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea vreodată forța aceea... totul e acum trecut. Nici o armată otomană nu mai poate ataca Moldova... - Mi-ai citit gândurile? - Îmi cer scuze. Erai abătut. Nu suport asta. - Și ai vrut să vezi pe cine trebuie să omori ca să mă Înveselești. Ștefănel nu răspunse. Într-un fel, fratele său avea dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
după o cutiuță și o cheie, apoi după pastilele din rășină neagră lipicioasă, e a ei doar pe moment, așa cum i-ar aparține un șal sau o bijuterie. O smucitură. S-au oprit. De-afară se aud voci. Amrita se înveselește. La nouăsprezece ani, aceasta va fi ultima ei călătorie și fiecare amânare este motiv de sărbătoare. Înghite încă o pastilă de opiu, simțind gustul amar al rășinii pe limbă. Ca în fiecare an, vântul a bătut constant dinspre sud-vest, purtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se târască mai încet. — Femeia, îi spune maiorul unui tip în costum argintiu, poate să prindă porcul pe maidan, dar numai bărbatul îl poate ucide în jhow. — Fascinant! toarce Jean Loup. În interior, De Souza și femeile încearcă să-l înveselească pe prințul Firoz. Acesta este convins că totul s-a dus de râpă. Curaj, bătrâne! Ce-ai zice de puțină veselie obținută cu prafuri? Trage de câteva ori nemulțumit, ceea ce-l face mai hotărât ca oricând, da, hotărât, ca până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fața lui Bridgeman sau brusca revenire la vechile sale haine ponosite. Spiritele se mai ridică la bordul vasului Loch Lomond, doar când se ivesc stâncile albe ale Doverului. Unul sau doi pasageri care au avut rău de mare se mai înveselesc (cu toate că se vede de ceva timp coasta engleză) și încep să discute despre frumusețile de acasă și despre primul lucru pe care-l vor face când vor pune piciorul pe uscat. Amanda Jellicoe stă lângă Jonathan la parapet și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se dezbrace mai repede. De când vine ea aici? Se luptă cu ceva, o suspiciune ascunsă, când un grup de albi bine îmbrăcați intră pe ușă. Imediat, Bricktop trece pe o melodie populară, iar cel de la pian ține ritmul. Atmosfera se înveselește. Jonathan urmărește grupul de albi. Par a fi conduși de un cuplu, femeia mică și blondă, iar soțul ceva mai în vârstă, radiind spre celelalte mese de parcă ar vrea să le spună: vedeți cum îi fac pe plac nevestei , atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]