4,923 matches
-
care n-ai fost surd sînt de vină. Violențele de gest, de cuvînt, relativ normale cum crezusem, se amplificau. Nu era dragoste, era catch. "Fac ce vreau cu tine. N-am zis ce pot. Hristos să fii, de cîte ori învii din morți?" Să știi, mai trebuia să-i spun, că detest împreunările frenetice, urletele de leu-leoaică, salturile de fiară, năvala. Le resping. Sînt respingătoare. Un juste milieu e... Idioată mai e madammm Tatatu sau cum o fi chemînd-o, cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor superioare, pe baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai nici politică, nici pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intre și-ar sparge capul, vorbeam nu-i așa? de planetele și nenumăratele mele galaxii glorios luminate de sorii iubirii. Le cunosc rotirea, nașterea și distrugerea lor cataclismică, mă încordează pentru un nou act de creație, mă ucid și mă înviez după dorință, călătoresc, călătoresc continuu, această întâlnire mă călăuzește, mă ține în viață, această întâlnire mă acceptă că exist și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vieții, mi-e așa de dor de momentul substituirii, ea va fi deja moartă, eu voi zace vie în brațele tale, o zi, o săptămână, tu ai să dormi, eu am să-ți păzesc somnul, visele retro cu Mioara, dar înviate prin mine, eu sunt Mioara, am să o repet până am să cred chiar eu că sunt fiica mea, nu pot trăi fără a fi iubită, vreau în felul acesta să știu cum e când iubești, pentru că eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
păstrate intacte și cu vorba rostită tare ca pe nesfârșitele câmpii. De aceea se și spune că în Bărăgan satele sunt la o așa distanță unele de altele, încât, dacă moare cineva la un capăt, până se adună toate rudele învie la loc! Ceva, totuși, a rămas. Și nu o spun numai vestalele. Grâului ori regele bălților, carasul auriu. Se simte în oraș permanent acea neliniște, iar privirile sunt parcă în căutare de sprijin, parcă de aducere aminte a unui fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
transmită prin e-mail conaționalilor săi: Trecutul muncește, prezentul stă cu musca la nas. Formularea în engleză suna mai literar, dar mai scurt: Aici se muncește, prezentul culege roadele. Și în Scoția: Munca trecutului a ridicat prezentul, iar în Țara Galilor: Morții învie, prezentul moare. Regina a supus populația, inclusiv pe cea din dominioanele de peste mări și din colonii, precum și locuitorii din Shambala, Atlantida și continentul Mu, unui referendum pentru a copia rezultatul modelului brăilean. Dar după șase luni, sinteza a fost citită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viitorului. Ca urmare a evoluției orașului, salvările nu mai opreau sirenele nici noaptea ca să dovedească, tu o știi, că ele există, deoarece bolnavii aveau medicina băbească a trecutului, mai eficientă decât cea modernă, oamenii mureau când le suna ceasul și înviau la loc când le sosea vremea, lucru nedat la o parte din atenția autorităților. Zeloși, construiseră farmacii peste cele prezente, amplasându-și medicamentele și chimicalele și prin intersecții, ca o atenționare de a fi luate în seamă, se inventau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de faianță. Aproape oriunde deschizi volumul Trepte de lumină, dai peste discursuri care evocă beatitudinea, dar nu produc nici o emoție: „Ce firimituri de Rai arunci părinte / Îmbobocind lumina vegetală! Tresar cascade verzi peste morminte / Și ning livezi petală cu petală // Învie primăvara-n catedrală / Muguri de slove ard în jurăminte / Străluminând rostirea vegetală / În sângerarea vechilor cuvinte“ etc. (Liviu Zanfirescu - Aceeași rugăminte) „Eram / Pasăre migratoare / În geana ta. // Fără cântec și / Fără vreun dor // Treceam... // Și nu era decât / Lacrima nopții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
devenit nesuferit. Familia îl tachinează și cam rîde de orice soluție născocită ca să salveze fabrica. Ieși la pensie, omule, că te dilești, se zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
omorî. Tu știi cum și cît. Învață-te, copilă! N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor. Cît cele două femei conversau, Parșivu și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în dialog cu iluzia, Petru își justifica contrastul inimii. Identitatea tulbura apa botezului. Față în față, Iovul modern cu Iovul biblic, Lazar înviat cu Lazăr abandonat în mormânt, Avraamul Sinaiului cu Avraamul milostivul de lume, Abel răzbunătorul cu Abel inimă plină. Avea ceva din apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu Petru cel de după cântatul cocoșului: inima lui Toma, sufletul lui Ioan, înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mori, dacă știi să trăiești și poți să trăiești, dacă știi să mori. Vârsta ta, Doamne, deocamdată nu-ți îngăduie mântuirea. Cum să începi și ce să termini, dacă nu ai avut 20 de ani ? Dragostea naște, dragostea ucide, dragostea învie. Pe tine cine să te ucidă, Doamne, dacă nu are cine să te mai vândă? La 20 de ani, cu o soldă puteai deveni flăcău. 32. Acesta, sigur, e fătălău! L-ați văzut, face baie cu chiloții pe el, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus. Când te-ai pogorât la moarte, cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești au strigat: "Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava ție!" Cortegiul a ieșit din biserică. Sfeșnicul, felinarul, crucea, icoana, pomul, năsălia... de fiecare podoabă, legat câte un ștergar alb, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în Scrieri diverse. "Oamenii plîng un lucru pierdut mai mult decît moartea unui frate sau a unui tată, deoarece moartea poate fi uneori uitată, dar averea, niciodată. Motivul este simplu: fiecare știe că o schimbare în Stat nu-i poate învia fratele, dar îi poate foarte bine restitui bunurile pierdute." Iar în capitolul al III-lea din Discursuri: "Așa cum o demonstrează toți cei care au tratat despre viața publică și cum o arată atîtea exemple din orice istorie, este necesar, pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Pe retina interioară s-au deplasat ele, menținîndu-se acolo pînă În ziua de azi. Căci omul poate să-și piardă vederea, dar nu și memoria vizibilului, funcția ochiului poate să dispară, Însă nicidecum amintirea lumii arate cu privirea. În spatele pleoapelor, Învie lumea ca reprezentare. Nu o văd, dar mi-o filmez spontan, mi-o reprezint pornind de la profilurile ei reale. Cel puțin la Început, nu adaug nimic din propria mi imaginație. Am aproape doisprezece ani. Intru În grădina de flori de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la locul lui... Vezi că nu știi, tanti Luci, se băgă În vorbă alt con silier, aia nu-i piatră, e bronz! — Rău Îi că nu-i aur! Da’-i bine că are o sabie-n mînă, mintenaș l-a Învia Dumnezeu cu ea cu tăt de v-a tăia urechile și limbile și la unu’, și la altu’! Dacă tanti Luci credea că statuia episcopului poate Învia Într-o bună zi, oare ce o fi gîndit despre cel mai faimos
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aur! Da’-i bine că are o sabie-n mînă, mintenaș l-a Învia Dumnezeu cu ea cu tăt de v-a tăia urechile și limbile și la unu’, și la altu’! Dacă tanti Luci credea că statuia episcopului poate Învia Într-o bună zi, oare ce o fi gîndit despre cel mai faimos personaj al Ardudului, tot o muiere, dar una ce bîntuia pe sub pămînt, așteptînd de secole o minune care s-o aducă la viață?... Și asta numai pentru că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce-i osîndiseră. Fiecare știa pe cîte cineva care se Îndreptase de vreo strîmbăciune de cioante, i se oprise vreo sîngerare ori altă scurgere, i se ridicase din pat vreo rubedenie stoarsă de mult de snagă sau prinsese a-i Învia cuiva vreo mînă uscată ori sucită. — Nu vreau să-l mînii pe Dumnezeu, minuni poate s-o făcut, dar io nu le-am văzut, Îmi mărturisea bunica Maria Costin, născută În 1907, la Hegewisch, Illinois. Aveam atunci cote de dat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă, domnișoară și foarte frumoasă! Cum vă nchipuiți că arăt? Mi-a răspuns cu totul altceva cum că literele cărților sînt niște mumii Învie doar cît aleargă ochii pe deasupra lor dar o carte Însuflețită de voce preface literele-n sonorități iar sonoritatea În ecouri cartea poate să ardă inflexiunile ei Însă merg mai departe iar vocea mea devine aură a lui Faust a lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a luat de mînă și m-a dus undeva, Într-o cută a Bucureștilor, nici nu bănuiam că există, În niște săli de așteptare, naosuri, laboratoare. Mi s-a luat acolo amprenta vocală. Iar cu picătura asta de voce, voi Învia eu mumiile bibliotecii Alexandriei și toate fantomele ei. Fără de mine și dincolo de voința mea, amprenta glasului meu va trece din ordinator În ordinator, se va așeza asupra textelor și le va face să vorbească: Înjurături, rugăciuni, blesteme, onoma topee, verdicte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, și Salomeea. Acestea aduc aromate 5. Spre deosebire de relatarea din Matei, femeile prezentate de Marcu găsesc piatra dată deoparte și, intrând, văd un tânăr într-o cămașă albă, care le spune că Isus a înviat și le trimite să le ducă vestea „ucenicilor și lui Petru”. Petru este citat separat de înger, dată fiind tripla lui apostaziere. Într-un fel, invitația îngerului, cu caracter special pentru „prințul apostolilor”, este o reconfirmare a elecțiunii în ciuda greșelii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
imediat seama că Scriptura s-a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a înviat din morți. Stăruința ei înlăcrimată va fi însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rolul privilegiat, unic pe care Maria, o femeie din marginea grupului principal de apostoli-bărbați, îl joacă în episodul-cheie al vieții lui Isus: învierea. Dacă admitem că primul martor ocular al învierii lui Isus, primul personaj cu care discută Isus, abia înviat din morți și încă neurcat la Tatăl, este Maria Magdalena, realizăm adevărata importanță a personajului. Importanță speculată în sens invers de un Renan, de pildă, care, pentru a anula istoricitatea învierii, nu ezită să-și declanșeze o criză de misoginie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel în Prima Epistolă către corinteni, dacă Isus n-a înviat, zadarnică este credința noastră. Învierea trimite așadar în mod obligatoriu la figura Mariei Magdalena. Diferența dintre ea și ceilalți apostoli este că numai ei Domnul i se arată în acest interval-unicat cuprins între învierea Sa și urcarea la Tatăl. Discipolilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]