536 matches
-
lipsit de vedere? Căci cum, va zice acela, am lepădat stricăciunea, dacă urmările ei se păstrează și stăpânesc mai departe mădularele noastre? Cred că problema aceasta nu trebuie lăsată necercetată. La îndoielile acestea răspundem, pe cât se poate, că în starea înviată nu va mai rămâne în noi nici o rămășiță de stricăciune 101, ci, precum a spus înțeleptul Pavel despre trupul acesta: Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere (I Cor. 15, 43). Dar ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
neîndoielnic că poate face aceasta, ca trupul nostru să devină la fel cu al Lui”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a XIV-a, p. 243-244) „Deci așa va fi și cu trupurile noastre cele înviate, fiindcă noi avem aceeași fire omenească cu Hristos. Aceasta o arată Pavel și mai lămurit în cuvintele: El va schimba trupul smereniei noastre, ca să se facă în chipul trupului slavei Lui (Filip., III, 21). Iar dacă trupul nostru va fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu cel avut în viață. Dar, dacă luăm în considerare Dan 12, aici se spune că cel drept va străluci ca stelele. În scrierea iudaică numită 2Baruh, când vorbesc despre acest argument, scriitorii afirmă că, deși păstrează calitatea trupească, ființele înviate se aseamănă cu îngerii. Primii creștini, dimpotrivă, vorbesc cu mult mai multă precizie despre cum va fi trupul înviat: un trup transformat, tot material, dar va avea noi proprietăți caracteristice. Paul e unul din cei care definește cel mai clar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
străluci ca stelele. În scrierea iudaică numită 2Baruh, când vorbesc despre acest argument, scriitorii afirmă că, deși păstrează calitatea trupească, ființele înviate se aseamănă cu îngerii. Primii creștini, dimpotrivă, vorbesc cu mult mai multă precizie despre cum va fi trupul înviat: un trup transformat, tot material, dar va avea noi proprietăți caracteristice. Paul e unul din cei care definește cel mai clar această concepție. Din păcate, pasajul în care face acest lucru este unul dintre cel mai greșit înțelese din toate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să fie abandonat de Dumnezeu și de Spiritul său. Ioan, în schimb, consideră că mântuirea a avut loc deja în Isus Cristos. El știe că prezentul este timpul lui Dumnezeu, chiar dacă lumea este condusă spre desăvârșirea lui. 3.2 Cristos înviat - centrul Apocalipsului Cristos - Mielul lui Dumnezeu - în centrul istoriei mântuirii. În partea a doua a Cărții Apocalipsului (cap. 4) este prezentată interpretarea profetică a istoriei, conform planului lui Dumnezeu. Dumnezeu este descris ca Stăpânul absolut al istoriei „șezut pe tron
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și învierii. Pentru acest motiv, a fost numită de greci isapostolos (adică egală cu apostolii) și de latini apostola apostolorum, un loc privilegiat, pe care ea îl împărtășește cu Petru, primul dintre apostoli și beneficiar al primei apariții a celui Înviat. De aici rezultă o anumită tipologie foarte veche, prezentă în Părinții Bisericii, care vede în Magdalena pe noua Evă și în Petru pe noul Adam. Reflecția pe care am propus-o ne conduce spre o întrebare semnificativă: a reușit Biserica
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Se află în Vremelnicie pierdută o întoarcere a buclei asupra ei înseși, o autoprezentare a narațiunii, cu valențe în cele din urmă ontologice. Existent și viu ar fi doar ceea ce a fost povestit. Iar personajul mesianic, copilul nefericit, mort și înviat, e un povestitor, e povestitorul. El e desigur și „ultimul om” (asemenea „ultimului” Aureliano din Un veac de singurătate al lui Márquez), dar e și creatorul lumii prin povestire (ca Mircișor al lui Cărtărescu, din Orbitor). Se cuvine observat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
toată lumea. Conform acestei concepții, imaginea animalului nu mai este simbol, ci este chiar animalul; sau este ceva din animal, forța activă. Întrucât imaginea are o viață a sa, ea poate fi „ucisă” (urme de lovituri, semne lăsate de sulițe) sau Înviată (picturi retușate). Acțiunea religioasă consta chiar și din Întoarcerea, secole de-a rândul, pentru a retușa culoarea până ce aceasta ajungea un singur motiv sau semn, pentru a rememora cu emoție actul creativ sau mitul pe care Înaintașii l-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de viață al lui Baal. Impreună cu Shapashxe "Shapash", Îl duc pe vârful muntelui Sapanu și Îl Înmormântează, jertfind o sută de animale. O astfel de ceremonia se dovedește hotărâtoare. Într-adevăr, Baal, Înmormântat și venerat cum se cuvine, reapare Înviat, iar natura reînvie odată cu el. Acum, cel mai viteaz dintre zei este gata să-l Înfrunte din nou pe Mot, iar Întâlnirea dintre cei doi se Încheie cu o implicită recunoaștere reciprocă a puterilor, respectiv a limitelor. După acest eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că, încă de la origine, Dionisos era în mod implicit asociat cu moartea și cu învierea. Sub influența cultelor orientale a misterelor, îndeosebi cel al zeiței egiptene Isis, soră și soție a lui Osiris, acesta însuși arhetip al zeului mort și înviat, Dionisos va fi asimilat din ce în ce mai mult unei zeități a celor morți cărora el le asigură viața de după moarte. Totuși, acest fiu al lui Zeus nu se numără printre zeitățile care locuiau în Olimp. Acesta este poate motivul pentru care Dionisos
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mai mari, a dus la cultivarea în spirit provincial, tot mai îngust, a studiului literaturilor naționale. Totuși în cursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, sub influența evoluționismului, idealul unei istorii literare universale a fost re înviat. 80 Primii care au practicat "literatura comparată" au fost folcloriști, etnografi care, în mare măsură sub influența lui Herbert Spencer, au studiat originile literaturii, diferențierea acesteia în forme literare orale și închegarea ei în creațiile epice, dramatice și lirice timpurii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]