748 matches
-
veneam s-o iau, de altfel cu destulă greutate, fiindcă direcțiunea ținea, pentru renumele ei, să controleze mișcarea pensionarelor. (Era o pensiune numai de domnișoare.) Că s-a dus cu mine, nu dumneata, care cunoști lucrurile, ești îndreptățit s-o învinovățești. Se sufoca aici. De ce-ți spun asta? Eu, pe Otilia, vorbesc sincer, o iubesc, și poate nu m-aș da înapoi de la imprudența de a o lua de nevastă. Însă fac și eu ce pot la vârsta mea, ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și pe mamă-sa, femeie cu aceeași mentalitate, ca descendentă a unei familii foarte bogate. Mama Otiliei încredințase, foarte neștiutoare, toți banii ei lui Costache, care apoi o pusese la un regim de avar. Murise și de tristețe, fără să învinovățească pe bărbat, pentru că nu-și dădea seama ce fel de situație era aceea în care se afla. Pascalopol, cunoscător profund al acestei stări de spirit, fiindcă el însuși trăise în astfel de condiții și avea G. Călinescu milă mai mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vreme fără gulerul tare obișnuit, motivând că acesta îi provoacă accese de tuse și de sufocare. Tânărul nu știe dacă să ia această familiaritate drept un mod de a-și marca afecțiunea sau ca o mică desconsiderare. Delicatul june se învinovățește însă pe sine pentru tăcerea supărătoare. De bine, de rău, a dobândit totuși l’usage du monde, astfel încât, atunci când sfârșește de examinat bibeloul de Frankenthal, se simte în măsură să aplaneze situația. Doar au trecut câțiva ani buni de când a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se scuze pentru acest lung răstimp etc., invocând mulțimea trebilor ce l-au copleșit. Astfel am aflat că lucrează și la Cenzură, ceea ce nu știam, și m-a mirat, dar nu prea tare. Discursurile înflăcărate ținute în salon până acum, învinovățind guvernul pentru ocaziunile de intrare pierdute, îl desemnau a fi în opoziție, așa că puteai să te miri văzându-l dintr-odată om al guvernului. Ce căuta deodată printre persoanele de încredere ale zeflemisiților liberali, într-unul din acele posturi ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier. Ah, cum se învinovățea biata maică-sa că îl trimisese pe el și nu mersese să stea ea la coadă !... Acești nefericiți, cele mai lovite victime, se aflau chiar în capul cozii, lângă peretele ce îl dărâmase bomba. Câțiva încercau cu lopeți, cu mâinile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că a fost silit să le alcătuiască prin presiunea împrejurărilor timpului și prin voința nestrămutată a împăratului și deși sprijini părerea sa asupra adaosului de filioque pe tâlc logic și pe sentențe în favoru-i din Sfinții Părinți, totuși a fost învinovățit că e eretic și-a trebuit să iscălească nu numai crezul, ci și abdicarea sa de la patriarhat și depunerea darului preoției. După cererea sinodului, împăratul îl exilă apoi la Brussa. De atunci încoace flacăra pâlpâitoare a condamnării fanatice se lăți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu zel propagandă catolică, îi dete pe mâna fanaticului cler grecesc ca să-i judece și dete voie călugărilor să-i omoare. Apoi îl întărîtă pe Strașimir să atace pe Vucașin și spre acest scop chemă ajutoare turcești. De acolo îl învinovățesc cronicarii pământeni că el ar fi supus întîi și-întîi Țara Românească turcilor, care supunere însă n-a fost decât trecătoare și fără nici o regulă. Curând după ce stătu în scaun întemeie în anii 1365 și 1366 la Vodița, nu departe de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clachează. Acela era genul de lucru pe care ea nu l-ar face niciodată. Bineînțeles, toate astea plecau de la premisa că Ashling va ieși cu Marcus. Poate că nu o va face și, în fond, cine ar putea să o învinovățească? După părerea Lisei, era dezgustător. Pistruii aceia! Nici măcar faptul că putea să facă o sală plină de oameni beți să râdă nu îi anula. —Lisaaa, paaaaa. Ne mai vedem, Lisaaa. Tipii care avuseseră grijă de ea la începutul serii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
drogat, îți dai seama imediat, doar dacă vorbești cu el. Și cum de e pe străzi atunci? Nu am de unde să știu, recunoscu Ashling. I se păruse nepoliticos să întrebe asta. Dar pare foarte drăguț. Chiar normal. Nu l-aș învinovăți, chiar dacă ar bea sau dacă s-ar droga - pare oribil să stai pe străzi. Clodagh scoase malițios buza de jos în afară. — Nu știu unde găsești tu oamenii ăștia. Dar ai grijă, bine? Oricum, vreau să vorbesc cu tine. Am luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu îmi amintesc mare lucru după aceea. Am un sentiment oribil că am dărâmat băutura cuiva, dar cred că îmi imaginez chestii. Păi, da. Dar e foarte rău că nu îmi amintesc cum am ajuns acasă, reîncepu Clodagh să se învinovățească. Oh, Dumnezeule mare, spuse ea cu o voce cu câteva octave mai joasă, deoarece își amintise ceva oribil. Am o impresie groaznică... a, nu, nu cred că aș fi putut. —Ce? — Fetele acelea cu care vorbeam la baie, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să vă spun unde-i Fermín, mă puteți lăsa chiar aici... Nu mă interesează nici cît negru sub unghie unde-i prietenul tău. Acum nu sînt de serviciu. N-am zis nimic. — N-ai Încredere În mine, și nu te Învinovățesc. Dar cel puțin ascultă-mă. Toate astea au mers deja prea departe. Femeia aceea nu avea de ce să moară. Te rog să lași În plata Domnului toată afacerea asta și să uiți odată pentru totdeauna de omul acela, de Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își ascundea chipul și căruia abia Îi puteai desluși glasul. — PÎnă nu demult mai rămăseseră cîteva exemplare În colecțiile private, aici și În Franța, Însă mulți colecționari Încep să se descotorosească de ele. Se tem, spunea librarul, și nu Îi Învinovățesc. Uneori, Julián dispărea cîteva zile la rînd. În curînd, absențele sale au Început să dureze cîteva săptămîni. Pleca și se Întorcea Întotdeauna pe timp de noapte. Aducea mereu bani. Nu dădea niciodată explicații sau, dacă o făcea, se mărginea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sau dacă trăiește printre amintirile lui, În tristețea aceea care l-a urmărit mereu. Acum, Bea și cu mine ținem librăria. Eu țin socotelile. Bea face achizițiile și se ocupă de clienți, care o preferă pe ea mie. Nu-i Învinovățesc. Timpul a făcut-o puternică și Înțeleaptă. Nu vorbește aproape niciodată despre trecut, deși adesea o surprind ancorată Într-una din tăcerile ei, singură cu ea Însăși. Julián Își adoră mama. Mă uit la ei cînd sînt Împreună și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gulerul redingotei era rupt. Acasă făcea chiar tărăboi, de se auzea din celălalt capăt al curții; Vera venise odată plânsă și îi povestise. De îndată ce-și făcu acum apariția, începu să vorbească foarte ciudat, bătându-se în piept și învinovățindu-se de ceva... — Am primit... am primit răsplata pentru trădarea și mârșăvia mea... O scatoalcă am primit! încheie el, în sfârșit, tragic. — O scatoalcă? De la cine?... Și așa de dimineață? — Așa de dimineață? zâmbi sarcastic Lebedev. Timpul nu înseamnă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l mai găsi în casa lui Ptițân. Spre seară veni în fugă Lebedev, care, după „explicația“ de dimineață, dormise buștean toată ziua. Acum era aproape treaz și plângea cu lacrimi mari, adevărate, ca și cum suferindul i-ar fi fost frate. Se învinovățea cu voce tare, fără ca totuși să explice despre ce-i vorba, și se ținea scai de Nina Alexandrovna, încredințând-o mereu că „el, numai din cauza lui și numai dintr-a lui... numai din curiozitatea care îi place lui... și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pare rău pentru ce s-a Întîmplat. — N-ai de ce să-ți pară rău, zise Helen, ridicîndu-și capul și forțîndu-se să zîmbească. M-a speriat de moarte totuși! Ușa era Într-adevăr deschisă? — Da, era. — Ei, atunci nu-l putem Învinovăți că a urcat. — A crezut că poate trece pe-aici, zise Viv. Eu nu prea-l cunosc. A apărut la frate-meu cînd eram acolo săptămîna trecută. Am schimbat doar cîteva cuvinte. L-a cunoscut pe frate-meu cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care Dan Îl scoate la plimbare pe Tom, duminică dimineață, mulțimea sare să-l ajute, căci toți sînt fermecați de tabloul unui bărbat cu un copil mic. Nu, nu ar avea cum să Înțeleagă și n-ar trebui să-l Învinovățesc, dar o fac. Dau vina pe el și pe maică-sa. — Ce mai face nepoțelul meu drag? zice În mesajul pe care-l lasă În fiecare zi, de mai multe ori, pe robotul telefonic. Cum Îi mai e bebelușului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai serios decît atît, dar gîndește-te la toate calitățile Lisei, la cît de apropiată ne e amîndurora și la felul minunat În care spui că s-a comportat de cînd a plecat Dan. Nu mi se pare corect să o Învinovățim pe ea. Nu e o fată așa de rea. — Ei bine, nu e nici tocmai de treabă, exclam eu cu acreală. — Știu, oftează Trish. Eu doar Încerc să nu mă implic prea tare și să nu fac vreo alegere. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Începe să se relaxeze și, În vreme ce tragem amîndouă de cîte o ceașcă de cappuccino, Îi mai spun Încă o dată cît de rău Îmi pare și mă apuc să-i explic de ce nu am putut să vorbesc cu ea, de ce am Învinovățit-o, dar mă opresc. Nu a mai rămas nimic de spus. Nici eu nu mai știu de ce m-am Încăpățînat În halul ăla. Furia mi-a dispărut fără urmă și n-a lăsat nici o umbră. Știu că, pentru ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai bun lucru este să te porți cât mai frumos posibil cu o puicuță nouă, că după aia știe că ești În stare s-o faci și altădată și Întotdeauna caută la propria-i persoană motive pentru care să se Învinovățească de faptul că nu a reușit să trezească În tine aceeași pasiune ca Înainte. Cei mai buni amanți știu că nu-i nevoie să fii tare În pat decât o singură dată cu o gagică. Trage-i-o ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zic nimic. — Ar fi trebuisă mănscriu și ion poliție! râde el, iar ceilalți i se alătură În cor. Mă uit la Ocky, apoi la Estelle. E trasă la față și furioasă. Mă privește cu o ură pură, de parcă m-ar Învinovăți pe mine că am pus-o În situația asta. Ghostie mă vede că mă benoclez la ea. Îți place puicuța asta, nui așia? Sexi ei? Danu la fel dă sexi ca tine, ei nu frățâne? O trage pe Estelle Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și pe Joe Caughey. Îl suspecta. Dar nu pe tine. Pe tine nu te-a dat afară niciodată. Bunica ta avusese un fiu care a murit când era copil. Nu știai cum s-a Întâmplat asta. Știai că ea Îl Învinovățea pe Dumnezeu și că a renunțat temporar la catolicism. În anumite ocazii, când se simțea vulnerabilă și era mahmură rău, se Întorcea la biserică, devastată de remușcări. Mai târziu, beată fiind, spunea pe un ton batjocoritor că n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-o aproape total pe tânăra fată. Nu, Rhyme, nu ai dreptate, există și morți de care nu poți scăpa. Această tragedie o va urmări pentru totdeauna. Apoi se gândi că va avea tot timpul din lume să jelească, să se învinovățească și să caute consecințele celor întâmplate. Acum trebuia să înceapă să gândească în calitate de polițist. Magicianul e undeva aproape. Și nu trebuie să scape sub nicio formă. Ești la locul unei crime și știi ce ai de făcut. Primul pas. Izolarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai mult chiar decât perspectiva de a trebui să meargă pe frontul românesc. Degeaba încerca să-și biciuiască ambiția, învinovățindu-se de lașitate; dragostea de viață, din ce în ce mai impetuoasă, îi tăia orice avânt, murmurîndu-i neîncetat în inimă: "Întîi eu, și pe urmă cealaltă lume!" Într-o noapte fără somn apoi a găsit împăcarea. La urma urmelor, soarta a făcut bine ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vreun sfânt. Nu m-a înșelat niciodată, am încredere în el, nu îi poți evalua sentimentele, dar ea spune, îi pot evalua sentimentele față de el însuși, dar unde sunt sentimentele față de tine, nu le-a avut niciodată, are nevoie să învinovățească pe cineva, iar tu ai nevoie să fii învinovățită. Are dreptate, îmi spun mie însămi, nu îi voi mai permite de acum înainte să mă învinovățească, nu îl voi mai implora, mă desprind de trupul lui, nu este nevoie, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]