KorAP: Find »[drukola/base=învoială & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...95 >

2,352 matches

Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830

atât pe soți și patrimoniul lor, cât și pe copiii rezultați din căsătorie. În ceea ce privește persoana soților, încetează căsătoria și calitatea lor de soți; ei se pot recăsători, își pot relua numele pe care l-au purtat anterior căsătoriei, în afara de învoiala contrarie sau de încuviințarea de către instanță, pentru motive temeinice, a menținerii numelui purtat în timpul căsătoriei (art.40 C.fam); obligațiile dintre soți iau sfârșit; nu va subzista decât obligația de întreținere în condițiile art.41 C.fam., până la rămânerea irevocabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
desfacerea căsătoriei și obligația de întreținere încetează, chiar dacă condițiile de mai sus sunt întrunite, prin recăsătorirea soțului îndreptățit să o primească (art.41 alin.3 C.fam.). Totodată, încetează vocația succesorală între soți, bunurile comune se împart între ei potrivit învoielii acestora sau în conformitate cu hotărârea instanței (art.36 al.1 C.fam.). Problemele referitoare la copii în urma pronunțării divorțului, ocupă un loc însemnat în C. fam. Art. 42-44, 108-109 C.fam. stabilesc în sarcina instanței și autorității tutelare atribuții în rezolvarea

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
se subliniază obligația instanței de judecată de a atrage atenția părților asupra aplicării disp. art.40 C.fam. în ceea ce privește păstrarea numelui de familie purtat în timpul căsătoriei și asupra aplicării dispozițiilor art.36 C.fam. în ceea ce privește împărțirea bunurilor comune prin buna învoială > stabilirea pensiei de întreținere între soți (art.41 C.fam.); > împărțirea bunurilor comune (art.36 C.fam.); > atribuirea locuinței comune; > părintele care va administra bunurile minorului, îl reprezenta sau îi încuviințeaza actele, sau când, acesta a fost încredințat unei terțe

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
anterior căsătoriei. Potrivit art.40 C.fam. "soții se pot învoi ca soțul care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț, să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei, cu condiția ca instanța să ia act de învoială chiar prin hotărârea de divorț, iar nu ulterior". Această convenție a părților trebuie să se încheie înainte de pronunțarea hotărârii de divorț; convenția intervenită ulterior este inoperantă. Dacă, cu ocazia soluționării acțiunii de divorț la judecătorie, soțul a fost de acord

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
încheie înainte de pronunțarea hotărârii de divorț; convenția intervenită ulterior este inoperantă. Dacă, cu ocazia soluționării acțiunii de divorț la judecătorie, soțul a fost de acord ca soția să poarte numele său de familie, instanța pronunțând divorțul, a luat act de învoiala soților. Prin cererea de recurs, soțul recurent declară că nu mai este de acord ca fostul soț să-i poarte numele fără a invoca vreun motiv, viciu de consimțământ sau o altă împrejurare de natură să facă insuficientă convenția inițială

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
în urma căruia un soț a fost îndreptățit să poarte numele celuilalt soț în condițiile art.40 alin.1 și 2 C.fam., căci fiecare soț își recapătă numele avut înainte de încheierea căsătoriei (art.40 alin. ultim C.fam.). În lipsa unei învoieli între părți, instanța, pentru motive temeinice, poate să încuviințeze ca soțul care a purtat în timpul căsătoriei numele celuilalt soț, să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei. "Motiv temeinic", în sensul prev. art.40 C.fam., inseamna orice interes care

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
acesta ca pe un regim : > legal > unic, deoarece legea reglementează și îngăduie numai acest regim; > obligatoriu, deoarece legea nu admite să i se aducă nici o derogare; > imutabil, deoarece nu poate fi modificat b) Partajarea bunurilor comune * Împărțirea bunurilor comune prin învoiala părților Împărțirea bunurilor comune la desfacerea căsătoriei poate avea loc fie prin învoiala soților, fie pe cale judecătorească, atunci când soții nu se învoiesc asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soților, iar în lipsa învoielii

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
acest regim; > obligatoriu, deoarece legea nu admite să i se aducă nici o derogare; > imutabil, deoarece nu poate fi modificat b) Partajarea bunurilor comune * Împărțirea bunurilor comune prin învoiala părților Împărțirea bunurilor comune la desfacerea căsătoriei poate avea loc fie prin învoiala soților, fie pe cale judecătorească, atunci când soții nu se învoiesc asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soților, iar în lipsa învoielii acestora, împărțirea să se facă pe cale judecătorească. Dispozițiile art.36 alin.1 C.

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
Împărțirea bunurilor comune prin învoiala părților Împărțirea bunurilor comune la desfacerea căsătoriei poate avea loc fie prin învoiala soților, fie pe cale judecătorească, atunci când soții nu se învoiesc asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soților, iar în lipsa învoielii acestora, împărțirea să se facă pe cale judecătorească. Dispozițiile art.36 alin.1 C.fam., trebuie interpretate în sensul că învoiala soților cu privire la împărțirea bunurilor comune poate să intervină după introducerea acțiunii de divorț, urmând ca această

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
învoiala părților Împărțirea bunurilor comune la desfacerea căsătoriei poate avea loc fie prin învoiala soților, fie pe cale judecătorească, atunci când soții nu se învoiesc asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soților, iar în lipsa învoielii acestora, împărțirea să se facă pe cale judecătorească. Dispozițiile art.36 alin.1 C.fam., trebuie interpretate în sensul că învoiala soților cu privire la împărțirea bunurilor comune poate să intervină după introducerea acțiunii de divorț, urmând ca această învoială să-și producă

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
nu se învoiesc asupra partajării. Regula este ca la divorț, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soților, iar în lipsa învoielii acestora, împărțirea să se facă pe cale judecătorească. Dispozițiile art.36 alin.1 C.fam., trebuie interpretate în sensul că învoiala soților cu privire la împărțirea bunurilor comune poate să intervină după introducerea acțiunii de divorț, urmând ca această învoială să-și producă efectele numai după desfacerea căsătoriei. În interpretarea dată de practica judiciară și literatura de specialitate, formularea cuprinsă în art.36

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
soților, iar în lipsa învoielii acestora, împărțirea să se facă pe cale judecătorească. Dispozițiile art.36 alin.1 C.fam., trebuie interpretate în sensul că învoiala soților cu privire la împărțirea bunurilor comune poate să intervină după introducerea acțiunii de divorț, urmând ca această învoială să-și producă efectele numai după desfacerea căsătoriei. În interpretarea dată de practica judiciară și literatura de specialitate, formularea cuprinsă în art.36 alin.1 C.fam., "la desfacerea căsătoriei" înseamnă de fapt "cu ocazia desfacerii căsătoriei". Practica judecătorească a

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
fie omologată prin hotărârea de divorț sau ulterior, printr-o altă hotărâre judecătorească, deoarece în ambele cazuri nu se face altceva decât să se consfințească voința soților cu privire la împărțirea bunurilor comune, bazate pe desfacerea iminentă a căsătoriei prin divorț"108. Învoiala părților poate avea loc, potrivit legi, în următoarele moduri: concomitent cu intervenția hotărârii de divorț; în cursul procesului de divorț, fie că învoiala se face în fața instanței, fie printr-un act întocmit în fața notarului public; în perioada imediat următoare rămânerii

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
se consfințească voința soților cu privire la împărțirea bunurilor comune, bazate pe desfacerea iminentă a căsătoriei prin divorț"108. Învoiala părților poate avea loc, potrivit legi, în următoarele moduri: concomitent cu intervenția hotărârii de divorț; în cursul procesului de divorț, fie că învoiala se face în fața instanței, fie printr-un act întocmit în fața notarului public; în perioada imediat următoare rămânerii definitive a hotărârii de divorț; după înregistrarea hotărârii de divorț pe marginea actului de căsătorie. Partajul voluntar poate fi valabil încheiat în orice

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
convenția soților se va putea face numai în forma autentică, cerută de lege, "ad validitatem" și nerespectarea formei convenției soților de împărțire a bunurilor comune în astfel de cazuri este sancționată cu nulitate absolută. Legea nu precizează care este obiectul învoielii soților cu privire la împărțirea bunurilor comune, dar s-a admis că, în stabilirea întinderii dreptului de proprietate al fiecărui soț asupra bunurilor comune, în determinarea și atribuirea în natură a bunurilor, precum și în stabilirea sumelor pe care urmează să le primească

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
primească fiecare în cazul în care nu se poate realiza o egalitate deplină în natură între loturile celor doi soți109, aceștia se pot învoi cu privire la împărțirea tuturor bunurilor comune sau numai a unei părți din acestea, potrivit cotelor stabilite prin învoială 110. În caz de neînțelegere, pe cale judecătorească are loc împărțirea bunurilor comune, în raport de contribuția lor efectivă la dobândirea acestora. Tranzacția judiciară a foștilor soți cu privire la împărțeala bunurilor comune poate fi atacată cu acțiune pauliană, dacă au fost fraudați

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
poate fi atacată cu acțiune pauliană, dacă au fost fraudați creditorii. Aceștia nu sunt fraudați în cazul în care fostul soț debitor, prin încheierea tranzacției judiciare, nici nu și-a creat, nici nu și-a mărit o stare de insolvabilitate. Învoiala foștilor soți trebuie să fie dovedită de către unul din ei. Instanța judecătorească are datoria să cerceteze dacă învoiala prezentată de către soți, privitor la împărțirea bunurilor comune corespunde realității sau este făcută pentru facilitarea admiterii acțiunii de divorț, dacă prin aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
care fostul soț debitor, prin încheierea tranzacției judiciare, nici nu și-a creat, nici nu și-a mărit o stare de insolvabilitate. Învoiala foștilor soți trebuie să fie dovedită de către unul din ei. Instanța judecătorească are datoria să cerceteze dacă învoiala prezentată de către soți, privitor la împărțirea bunurilor comune corespunde realității sau este făcută pentru facilitarea admiterii acțiunii de divorț, dacă prin aceasta nu se urmărește un scop ilicit, de a frauda drepturile unuia dintre soți sau ale terților, ori lezarea

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
comune corespunde realității sau este făcută pentru facilitarea admiterii acțiunii de divorț, dacă prin aceasta nu se urmărește un scop ilicit, de a frauda drepturile unuia dintre soți sau ale terților, ori lezarea intereselor publice. Judecătorii atunci când iau act de învoiala soților privitoare la împărțirea bunurilor comune ca efect al pronunțării hotărârii de divorț, trebuie să exercite un dublu control, urmând să se convingă atât de realitatea și temeinicia motivelor de divorț, cât și de conținutul învoielii prezentate. * Împărțirea bunurilor comune

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
atunci când iau act de învoiala soților privitoare la împărțirea bunurilor comune ca efect al pronunțării hotărârii de divorț, trebuie să exercite un dublu control, urmând să se convingă atât de realitatea și temeinicia motivelor de divorț, cât și de conținutul învoielii prezentate. * Împărțirea bunurilor comune prin hotărâre judecătorească Dacă soții nu convin în privința împărțirii bunurilor comune, ea se va face prin hotărâre judecătorească, de către instanța de judecată. Partajul bunurilor ce au format obiectul dreptului soților presupune, înainte de toate, stabilirea cotei-părți ce

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
reale ale unuia dintre ei. Art.9 din legea nr.603/1943 prevede in acest sens modalitatea de împărțeală în natură și numai în cazul în care aceasta nu este posibilă, partajul trebuie făcut prin atribuire sau vânzare prin buna învoială ori, în caz de neînțelegere, prin licitație publică. Prin partaj trebuie să se consacre, în toate cazurile în care este posibil, tot un drept de proprietate deoarece în cadrul procesului de partaj nu se pot naște drepturi reale, altele decât cele

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
concluzii orale. Lipsa referatului autorității tutelare sau a concluziilor delegatului acesteia are drept consecință nelegalitatea hotărârii judecătorești cu privire la încredințarea minorilor. Autoritatea tutelară este chemată să dea un aviz cu privire la încredințarea minorului, fără ca instanța să fie obligată să i se conformeze. * Învoiala părinților cu privire la încredințarea copiilor minori Deși soții au dreptul de a se învoi cu privire la încredințarea copiilor minori în caz de divorț, creșterea și educarea acestora nu poate fi lăsată la discreția părinților, în situația în care căsătoria lor s-a

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
au dreptul de a se învoi cu privire la încredințarea copiilor minori în caz de divorț, creșterea și educarea acestora nu poate fi lăsată la discreția părinților, în situația în care căsătoria lor s-a destrămat din motive temeinice. Legea dispune că "învoiala părinților cu privire încredințarea copiilor .... va produce efecte numai dacă a fost încuviințată de instanța judecătorească (art.42 alin. ultim, C.fam.), care va trebui să verifice dacă învoiala corespunde intereselor minorilor". * Încredințarea copiilor minori unor rude ori altor persoane

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
căsătoria lor s-a destrămat din motive temeinice. Legea dispune că "învoiala părinților cu privire încredințarea copiilor .... va produce efecte numai dacă a fost încuviințată de instanța judecătorească (art.42 alin. ultim, C.fam.), care va trebui să verifice dacă învoiala corespunde intereselor minorilor". * Încredințarea copiilor minori unor rude ori altor persoane sau unor instituții de ocrotire Copiii trebuie să fie încredințați spre creștere și educare unuia dintre părinți, deoarece este în interesul copiilor să continue a se bucura de îngrijirea

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
copiii pot fi încredințați de către instanță unor rude sau altor persoane, cu consimțământul acestora, sau unor instituții de protecție. Instanța judecătorească va stabili contribuția fiecărui părinte adoptator la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, astfel că, învoiala părinților adoptatori cu privire la încredințarea copiilor minori și la contribuția fiecăruia la cheltuielile menționate, va produce efecte numai dacă a fost încuviințată de instanța judecătorească. Părintele adoptator divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta toate drepturile părintești, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]