769 matches
-
am plecat. Cerul era de un albastru orbitor. Platoul, presărat cu corturi maroniu-roșcate, era de un verde închis intens, ca un deget mare și verde, ridicat sever deasupra unei lumi de un roșu-aprins și de un maroniu deșertic. Dacă Demonii învolburați se învârteau prin Vale, nu mă mai puteau prinde și totul părea să fie bine în lume. Prepelicarul, o femeie în toată firea de treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile, stătea așezată pe o stâncă, în zdrențe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mele. Am simțit cum prin dreptul soarelui trece un nor. Licărirea de emoție de pe fața Prepelicarului în momentul când s-a aplecat serioasă peste comorile sale a alungat înnorarea de-o clipă. — Am fost în vale, ca să văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvântul capătă înțeles și, conform respectivei definiții, pentru Joe-Sue și pentru Prepelicar, așa cum erau ei pe-atunci, domnul Sispy era fără îndoială un magician. Iată cum a descris Prepelicarul întâlnirea lor: — Stăteam în spatele unei stânci și mă uitam după Demonii învolburați, când deodată în spatele meu s-a auzit o voce șoptind, spunea Sispy, Sispy, și m-am rotit la fel de repede ca un demon, ca să aflu unde ERA, iar el îmi știa numele. Prepelicarule, a șoptit și numele a sunat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
După o lungă tăcere, în timpul căreia distanțele se întindeau ca universurile în toate direcțile, Prepelicarul a zis, cu vechiul ei simț practic agresiv: — Du-te acum, Joe-Sue, du-te în oraș. Așa că am coborât de pe platoul Axona către câmpia Demonilor învolburați, de care fusesem învățat să mă tem, dar micile vârtejuri care se stârneau pe câmpia aridă s-au dovedit curând a fi, așa cum spusese Prepelicarul, pur și simplu aer și nimic altceva, așa că am ajuns în oraș fără bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta Dansatorilor Spiralei lumea ar fi spus „au dansat până la capăt Dansul Neputinței“. Vultur-în-Zbor deschisese ochii. Vârtejul stătea în fața lui și se domolea. începea să semene a om. — Demonul învolburat! strigă Vultur-în-Zbor, folosind iar aceste cuvinte după șapte secole. — Bună! spuse Virgil Jones. Câteva întrebări din partea lui Virgil Jones l-au făcut pe Vultur-în-Zbor să vorbească despre Deggle și să amintească de cuvântul „Etiopia“. în momentul în care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu fac eu asemenea ispravă! Acum toți gospodarii au nevoie de unelte pentru a-și curăța și însămânța grădinile. Atunci, am să chem apa să te stingă, spuse vrăbiuța, îmbufnată că nimeni nu-i dădea dreptate. Zbură către un pârâu învolburat a cărui undă se îmbogățise cu apa din zăpezile topite și curgea năvalnic și zglobiu. Apă, hai să stingi focul! Apa nu mai stătu să întrebe de ce trebuie să stingă focul. În curgerea sa tumultuoasă și repezită, nu avea timp
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind destinul, Alunec în apa-nvolburată-ntruna Să-mi alin durerea, pentru totdeauna...
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Încet-încet, însă, caii nu mai puteau trage dihania de tun. Eram doar la artileria grea. Atunci, „trupeții”, am pus umărul la împins tunul. Cu mare greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În așteptare, până când un vuiet veni de pretutindeni, ca un răspuns la o Întrebare care nu fusese rostită. Întrebarea aceea era: „Sunteți gata să jertfiți tot ce mai aveți pentru acest vis?” Iar răspunsul venea ca un râu de munte, Învolburat, sărind peste pietre și bușteni căzuți, năzuind spre vărsarea În marele fluviu al libertății. „Eliberarea!!!” Cuvântul voievodului se Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și bizare, descrise în văzduh, Homer văzu sau crezu că vede, deoarece în acele câteva clipe de când își venise în fire mintea lui se agita ea însăși febril în gol, cerul împletindu-se amețitor cu pământul, iar în adânc, ape învolburate, ce-l sugeau parcă inexorabil. Înainte de a fi atins valurile, Homer, care nu știa să înoate, avu prezența de spirit să-și tragă peste cap gulerul hainei, ca pe un fel de glugă, iar manșetele mânecilor, ca pe niște mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
norii în inele și stoluri dragi de rândunele se duc acasă să se culce. pe zare bate vântu-n zbor, se scutură cafeaua-n cești, iar noi privim de la ferești. cum trece ultimul cocor. pe zare trece gândul meu și dorurile-nvolburate, se duc aiurea ca să cate ce n-am găsit în lume eu. ochiul meu ochiul meu albastru pur ți-a căzut pe verticală, nu te mai feri de el, prea frumoasă domnișoară. peste țâța ta cea dulce se așează ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fi trebuit să insist să păstrăm cărăușii aproape. Îi spun lui Tung Chih să se țină de mine când deschid ușa. Muntele începe să-și arate forma în lumina de dinaintea ivirii zorilor. Foșnetul vântului printre pini seamănă cu un val învolburat. Toți patru străbatem holul și trecem pe lângă o poartă arcuită. Urmăm o cărare abia vizibilă. Asta ar trebui să ne ducă la poalele muntelui, zic eu, deși nu sunt sigură. Nu ajungem prea departe, și auzim zgomote de urmărire. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vetre proprii în bucătăriile naționale, unde preparatul a ieșit crud și ars. Franțuzită de două veacuri, politica europeană însuflețește pe naivii dispuși să ajungă martiri pentru a propulsa în fruntea popoarelor tot felul de pragmatici care au pescuit în apele învolburate. În felul acesta democrația noastră a devenit alta decît cea elină. Adevăratul spirit democratic s-a epuizat încă din antichitate. Chipul democrației în vremurile noastre este demagogia. Dintotdeauna Dumnezeu a fost un instrument: în viața industrială El se numește politicianism
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era spațioasă și, cu toate că înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia încă trei mii de refugiați civili în plus. Muneharu se decisese să reziste din acel castel talazurilor învolburate ale armatei răsăritene. Kanbei și Hikoemon fură conduși într-o încăpere goală. Fără toiag, Kanbei intră șchiopătând, cu dificultate. — Seniorul Muneharu va sosi imediat, spuse pajul. Părea să nu aibă nici douăzeci de ani și, în timp ce se retrăgea, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar pâraiele învolburate se strâng, alcătuind un lac liniștit. Într-o seară, ne plimbăm după ce am luat cina la un restaurant. Deodată se aude gălăgie. La câteva străzi mai încolo, pe o străduță laterală, cineva strigă după ajutor. Când ne apropiem, vedem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fără să știu încotro, vreau doar să mă mișc, supusă regulilor generale, să opresc asemeni tuturor în fața luminii roșii, să aștept copiii să treacă. Iată drumul către spital, nu mai devreme de ieri străbătusem acest drum topindu-mă de căldură, învolburată, cu Yael zăcând în spate, cu pruncul ei bătând la ușă, la ușa întregii lumi, eu mă lupt din toate puterile cu deschizătoarea, parcă eu aș fi portăreasa, dar astăzi nu mai am ce căuta aici, ea șade înfășurată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
transparentă, ca de fum, a gnomului. Care zice: L-ai văzut? Preotul fals și fariseu! Caiafa! Acesta este! Imediat, o altă umbră, mai înaltă și mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și uscată, învolburată și fierbinte. Vocea toridă a pustiului dogorâtor: Lasă-l în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
curtea conacului, am întrebat pe primul om ieșit în cale unde-mi sunt soția, copiii și tatăl socru. Acesta, în loc de răspuns, s-a pus pe plâns în fața mea. Atunci am simțit că pământul s-a prăbușit sub mine, că cerul învolburat cobora spre mine cu sunete de orgă din marile catedrale ale lumii. Am căzut în genunchi în apropierea jarului și scrumului și în hohote de plâns am strigat cât am putut de tare: De ce, doamne Dumnezeule, m-ai lovit așa
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
află în continuare printre noi. Nu doar gastronomia, care este o istorie la feminin, ci și întreaga avuție și moștenire subalternă a femeilor fac parte din viața noastră cotidiană. Matrimoniul este astfel aluvionar și sedimentar, tăcut și continuu sub apele învolburate ale istoriei, este efemerul care dăinuie ; patrimoniul este eroic și autoritar, irupînd periodic pe valurile acestor ape, este orgoliul dăinuirii supuse distrugerii. Dacă patrimoniul este cel cu care ne mîndrim și pentru care putem muri, matri moniul este cel cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un soi de Pitie carteziană : n-a fost ! Punct. Cum, Herta, chiar așa ? - s-au revoltat rapid unii și alții. Mai uită-te o dată, ce naiba, că doar sîntem intelectuali cu toții ! Nu mă vezi și pe mine, acolo, în colțul ăla învolburat al globului tău de cristal, nu vezi cum rezistam, nu chiar eroic, dar totuși... Cum poți să spui așa, simplist, că nu a existat rezistență anti-comunistă în România ? E adevărat, masele au fost îndobitocite, dar am fost cîțiva care, totuși
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la soarta altora. Această „grilă de autoevaluare” este unul dintre acele produse încă provizorii, dar din ce în ce mai stabile, pe drumul modernizării învățămîntului nostru și alinierii sale la standardele de calitate din „țările civilizate”. Adică un amestec de traducere trunchiată și imaginație învolburată, propus lumii universitare cu doza de țîfnă necesară pentru a se impune ca ceva serios și „în conformitate cu normele internaționale”. Așa să fie... Doar că ultimul lucru pe care îl are în vedere această fișă de autoevaluare este ce face profesorul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]