782 matches
-
Parcă aș fi coborît dintr-un spațiu predestinat înainte de nașterea mea întîmplată în anul 1910. Am cîștigat în lungul meu drum, toate aspectele esențiale ale vieții, toate capcanele prin care am fost silită să trec, sorbind dulceața prăpăstiilor și depășirea învolburată a chemării lor. Frumusețea graiului românesc am învățat-o de la părinții mei, în atmosfera de bucurie pe care au simțit-o în momentul alipirii Ardealului la România Mare. Mi-au rămas în minte versurile, pe care le recitam cu glas
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
dispăreau în pământ. Ochii corbului se făceau tot mai mari, tot mai mari și deodată mi-am amintit... * ...într-o vară, cu mulți ani în urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea cotețe cu găini, porci, ba chiar și mobilier prădat de prin colnițele oamenilor. Deasupra capului meu se învârtea agitat un stol de corbi. Aveau cuiburile aproape de pădure, într-un fag înalt. De câteva ori am tot
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
ale nopților și-ale zilelor și țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu se pupau pe obraji pe iriși pe pleoape ori se-ncolăceau ca șerpii nemuritori pe după nouri pe după virgine păduri și ape pe după oceane intens învolburate și țîțele ei la plus și la minus aveau toate culorile furate și aveau topite filele în capodopere scufundate și țîțele ei îmi înghițeau cu blană cu gheare cu prada proapsăt ingurgitată tigrii și rechinii din străfundul capului și țîțele
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Ioan Morar Discovery Îmi voi arde cearceafurile în care-am visat cu nerușinare că te-ntorci (voi ieși singur în spatele casei să văd încotro se duce învolburată cenușa: strigăt uscat) acoperișul sub care te-am iubit se va frînge șubrede zidurile vor mai trăi întregi în alt veac doar sub lopețile arheologilor departe în alt veac, se va duce totul odăi în care am îndrăznit să ne
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
Emil Brumaru (monolog) Cîte întîmplări! Înghesuind dulce și-amar trecutul și viitorul în secunda subită. Și deodată înțeleg că voi repeta mereu cuvintele buchisite cu strășnicie, adăugînd bucurie, tristețuri, iluzii zănatice, realități trainice, turnuri de piatră, iederi învolburate tandru... Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite temeinic în nădejdile și deznădejdile mele, ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea surprinzătoare, copleșitoare... Reîncep timid, fericit că pot ține în mînă, strîns cu cele trei degete ale rugăciunii, pixul fluid
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
alt ținut după risipirea negurei nu ne-am mai recunoscut eram cu toții democrați surdo-muți Fapt divers Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu rachiu puturos unul nu a văzut surparea digului unul nu a văzut cum puhoaiele învolburate mătură din calea lor recolte neculese turme de oi șine de cale ferată când apa mâloasă le-a ajuns aproape de umeri și-au amintit că e timpul să plece acasă Localitate ideală Patru sute de oratori ocazionali patru sute de directori generali
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
cultură, o trupă de amatori trebuie să pună în scenă spectacolul cu pricina. Graiul moldovenesc scoate la iveală un alt ritm, o relație fabuloasă între actori, o înmuiere a limbii, a reacțiilor. Între ei, se rătăcește un ungur, ambițiosul Fennek. Învolburat, plin de sine, dinamic în limba de neînțeles care se prăvale peste bieții și adormiții moldoveni, Fennek vrea să joace tot. Spre năuceala completă a celorlalți. Care nu pricep o iotă, dar înțeleg tot! Ambiguitatea sensurilor folosită din plin de
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
Când termina treaba, îl găseai întotdeauna la pupă. Trecuseră deja două ore după miezul nopții, iar Isac nu se clintea din loc pentru că era o noapte cu lună plină. Se vedeau clar toate stelele cunoscute din emisfera sudică și apa învolburată care spumega periculos în urma vasului (cine a stat ore întregi pe puntea din spate a unui vapor ce se avânta în larg știe că navele, la orice oră din zi și din noapte, fie ploaie, fie ceață, la poli sau
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
bineînțeles că bărbatul de pe motoretă nu mai era de zărit nicăieri. Lui Isac îi venea mai degrabă să plângă decât să râdă, nu-și găsea locul nici pe uscat, nici în rândul echipajului, nici măcar alături de bărbatul cu motoreta. Privea apa învolburată care spumega amenință tor în urma vasului și apoi păsă- rile, care zburau în urma acestuia. Se simțea un om singur, iar încet-încet ajunse la concluzia că așa va rămâne pentru totdeauna. Își aprinse o țigară și începu să îngâne un psalm
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
nu ne înșeală memoria, într-un proces prea lent de asimilare a limbii române. Nu ne explicăm altfel situațiile aiuritoare de exprimare anapoda, precum în Troparul XVI, șuierul vertijului: "Balustradele sprijin de fier tare/ pentru mâini/ care din gurii apele învolburate ale singurătății/ Balustradele spălate de vânt/ ustură pielii", sau în Decolaj ( ), "și tu m-ai desenat pe forma de fantastic cu tuș/ și eu cu negru de tăciune pe tine." Rămânem mai mult încurcați decât visători citind Rugăciunea de iertare
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
cu bine la 70 de ani, darămite să sărbătorești această frumoasă vârstă pe scenă, într-un concert de aproape 4 ore! Ei bine, performanța îi aparține acestui adevărat atlet al muzicii, de 50 de ani neobosit, străbătând mările și oceanele învolburate ale vieții și ale unei prodigioase cariere fără o clipă de odihnă, fără a se plânge, fără a cere nici un “time out”. Ai spune, când îl vezi, în concerte sau dirijându-și orchestra la emisiunea de mare audiență a ProTV
Jum?tate de veac pe scen?! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84223_a_85548]
-
peste șase sute de pagini (Stan V. Cristea, Marin Preda. Repere bibliografice. RCR Editorial, București, 2012). Este o lucrare de temelie în studiul operei și vieții autorului Moromeților, dar și a traseului evolutiv al prozei naționale de-a lungul câtorva decenii învolburate, în care acesta s-a implicat - s-a format și s-a împlinit - impunând o linie directoare de ținută artistică și morală, nu mai puțin, cu totul personală, fiind omarcă în literatura noastră postbelică. „Opera lui Marin Preda rămâne singulară
BIBLIOGRAFIA MARIN PREDA by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3778_a_5103]
-
neuitat. Un "răcan" slab de minte, un "prost al satului", cu mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
albă ca o porumbiță". Am un sentiment... franciscan față de ființa necuvîntătoare a orașului - păsări, copaci, palate, biserici, monumente... Primăvara, Clujul se umple de mierle cu ciocul și picioarele portocalii, iar toamna, cerul orașului are cei mai frumoși nori vineți și învolburați, prevestind vînt. Iar mie îmi place sunetul metalic al frunzelor de tei rostogolindu-se pe asfalt, în timp ce vîntul îmi trezește dorul de ducă, dorul de cîmp deschis, de afară... Pe înserat, număr minutele - între 20 și 25 - cînd cerul orașului
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
miraj, ci un exercițiu poetic de reinventare a zeului/întregului, în stare să rodească singur: Mai dormi, mai dormi atât de greul / Somn al seminței în pământ,/ Ca să-ncolțească în primăvară zeul / Cu moartea pre moarte călcând" (Pietŕ). Metafora mării învolburate, "fiara", ia locul fragilității de odinioară în căutarea, acum aprigă, de semnificații. În volumul din 2004 (Refluxul sensurilor) interesul pentru real atinge cota cea mai înaltă, deodată cu tentația retractilității, sumbră până la dramatism. În fața istoriei degradate, dezamăgirea, amărăciunea și înstrăinarea
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
de mărunt pămîntean, corabia lui Noe ca să mă salvez. Mi-am zis: "A sosit Apocalipsa!". Voi fi sau nu aleasă? Văzînd cum cad crengi și copaci în calea mea, cum dopurile de mizerie au astupat canalele și scurgerile iar apa învolburată și murdară cucerește, nestingherită, teritorii după teritorii, cum zgomotul furtunii acoperă și nimicește șoaptele rugăciunilor mele, cum aburii se ridică din pămînt și îmbracă clădirile, rămînînd doar firmele luminoase suspendate, ireal, la înălțime, am înțeles că, prea păcătoasă fiind, am
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
atrage chiar atenția asupra faptului că "editarea jurnalelor este absolut necesară pentru istoria politică" - p. 558). Tot astfel, în ziare și reviste culturale, scriu domnii Zigu Ornea, Valeriu Rîpeanu, Mihai Constantinescu, încercînd, la rîndul lor, de a judeca cu claritate învolburatele noastre epoci prin care am trecut. Rămîn însă mai departe neluate în seamă, așa cum se cuvine, memoriile, jurnalele celor ce au fost în închisoare - sau în rezistență din munți. "Datele revelatoare pentru represiune și aparatul represiv", astfel cum le numește
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
o bună parte din viață la Orșova, cu ochii spre celălalt mal al Dunării. Este un om care a văzut de aproape mirajul iugoslav de libertate și prosperitate, în căutarea căruia sute de români și-au găsit sfîrșitul în apele învolburate ale fluviului. Stabilit după revoluțe la Timișoara, cu o experiență jurnalistică de două decenii și un spirit de aventură înnăscut, Radu Ciobotea este, à priori, persoana ideală pentru postul de corespondent de război în fosta Iugoslavie. Spre deosebire de mulț colegi de-
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
această producție transformă execuția materiei pe eșafodul vizionar într-un act elegant. Ilie Constantin e unul din poeții români reprezentativi de azi, undeva la mijloc (un mijloc privilegiat), pentru a-l contextualiza și prin „generația” d-sale, între șaizeciștii patetismului învolburat, nu o dată pletorici, și cei mai puțin acreditați din rîndul lor, cu un scrupul de adîncire grație disciplinei estetice.
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
întors seară la locul de cazare, scrie desteptarea.ro A doua zi au fost anunțate autoritățile, mai ales că ultima comunicare a feței ar fi fost un SMS trimis către o colegă în care o anunță că "apă Bistriței este învolburata". Oamenii legii au început căutările iar de vineri s-a mers tot mai mult pe varianta sinuciderii, mai ales că pe malul canalului de fugă al râului Bistrița, în cartierul Șerbănești, s-a găsit o pereche de role, ce pare
Adolescenta dispărută de 4 zile, găsită moartă by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79637_a_80962]
-
14 - 28 septembrie 2012) și la Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta-Turnu Severin (9 - 31 octombrie 2012). În cadrul expoziției, se va rememora destinul tragic al micuței insule de pe Dunăre, în aval de Orșova veche, dispărută împreună cu aceasta în apele învolburate ale fluviului, în momentul în care s-a încheiat - la începutul anilor ’70 ai secolului trecut - construcția Hidrocentralei Porțile de Fier I. Fotografiile, cărțile poștale și ilustrate, hărțile vechi, relatările locuitorilor insulei, precum și călătoria în timp, prin intermediul camerei de filmat
MTR: Expoziții noi, în miez de vară () [Corola-journal/Journalistic/22239_a_23564]
-
Erau paravane pentru șemineu, ceasuri care sunau și băteau, perdele încrețite, simeze și volane la galerii, oale de noapte și paturi înguste, deasupra cărora mama a început să îngrămădească, după ce l-a cunoscut pe tata, zeci de imagini orientale, textile învolburate și obiecte lăcuite. În copilărie și în adolescență eram adesea lăsat în grija bunicului meu, care purta, pe lângă pălărie, care era de bonton pe atunci, indispensabili lungi, albi, cravată, pantaloni voluminoși prinși cu bretele și ghete enorme, pe care le
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
Râul Ucigaș)". Meryl a ținut să filmeze chiar ea majoritatea scenelor periculoase, iar la una dintre filmări a fost cât p-aci să se înece, după ce barca în care se afla s-a răsturnat și actrița a căzut în râul învolburat. Din fericire, o echipă a intervenit rapid și a salvat-o, spre ușurarea regizorului Curtis Hanson. Harrison Ford este un alt actor care merită apreciat pentru faptul că nu are nevoie de o dublură de fiecare dată când personajul său
Vezi aici cei mai celebri actori care îşi fac singuri cascadoriile din filme () [Corola-journal/Journalistic/69314_a_70639]
-
fetele lui în rochii de mătase, în echipaje, și Café du Commerce." Keyserling iubea Franța și pe francezi. De aceea, pe când tot vorbea astfel, descărcându-și iritările de moment, simțeai un tablou de ordin superior care se-nfiripa în spatele prafului învolburat al supărării, dar redispărea imediat.- O înghițitură de rachiu din gâtul sticlei, apoi brusc amenințător: "De ce te numești Carl J. ca un american? E complet absurd, lipsit de gust. La ce-ți folosește acest 'Ji', 'Ji'-ul ăsta stupid cu
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
cerc: bătaia unei pendule, de la începutul pînă la sfîrșitul reprezentației, îți include destinul într-un timp al plăcerilor, al cedărilor, al iluziilor și căderilor, al sentimentului unicității și intensității clipei. Dansul are un ritm continuu și sacadat, dar și ruperi învolburate. Tăcerile protagoniștilor sînt capcane pentru liniștea spectatorilor. Jazz-ul, șoaptele unor voci ale anilor 30' se insinuează de peste tot. Jazz și sex. Și jocul calculat și minunat al actorilor. În această ștafetă a păcatului este împrumutat, de fiecare dată, un
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]