923 matches
-
vină și te-a avertizat să o lași În pace. Dar Lesley nici nu bănuia că tu erai implicată, așa că s-a luat la harță cu Linda, iar Linda i-a spus că era momentul să-și folosească puțin mintea, neînvrednicindu-se de alte explicații. Din fericire, Lesley nu i-a urmat sfatul, pentru că asta ar fi băgat-o definitiv În ceață. Nu-i de mirare că Linda știa de voi doi. Era normal, din moment ce relația voastră era atât de veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii, gineri, nepoți. Membrii clanului care emigraseră de mult în vestul țării erau somați să-i aducă paste de pix, registre și o sticlă de rachiu Drobeta de fiecare dată când veneau în vizită. Atât. Plus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca să nu mai greșesc și să viețuiesc în veci întru curăție, în Lumina Ta cea Negrăită și Neamurgită, și de partea stării de stânga să mă izbăvesc, și în partea de-a dreapta, cu aleșii și cu sfinții Tăi, să mă învrednicesc. Amin! Nu este nevoie să zici jur, dar gândește-te cu luare-aminte, concentrează-te la ceea ce spui și rostește cuvintele din inimă și cu credință, îl povățuiește Îngerul. Rezultatul va veni de la sine. Vei resimți asta! Daa... Când babaca Galileu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pământurilor părintești și cum le-ar mai fi luat dânsul dacă Teofil n-ar fi pretins bani gheață! Cu limbă de moarte se gândea să dea în grijă lui Grigore să reîntregească domeniul lui Iuga, dacă Dumnezeu nu-l va învrednici pe el însuși să-și împlinească dorința cea mai fierbinte. Grigore avea atunci douăzeci și patru de ani. Plecase în Germania să se specializeze serios în agronomie, după ce își luase licența în drept la București, nu ca să practice, ci să aibă un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o fată săracă, fără nimica, numai pentru inimă. De n-ar fi salariul, așa puțin cât este, ar fi vai de toți. Ba mâine-poimâine poate să mai vie și vreun copil, deși până azi, în doi ani, nu s-au învrednicit, măcar că au dorit. ― Bine, dar nu există nici o lege care să...? întrebă Titu, plin de indignare. ― Legile sunt pentru noi, cei mici și umili, zise învățătorul Dragoș cu tristețe. Pentru încătușarea noastră... Glasul și înfățișarea învățătorului dovedeau sinceritate fără umbră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coniță, să nu vă supărați că am cutezat, dar noi, dacă am auzit că umblați să vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar noi am muncit-o totdeauna și ne-om învrednici și noi să... Pe Nadina o indispusese întîi Platamonu, pe urmă mirosul de usturoi și vorbăria țăranului. Ea în realitate nu se gândea să vânză Babaroaga. A spus astă-primăvară arendașului c-ar vrea să scape de moșie, dar fără să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu slovele Tanței. Spre norocul lui sosi Antimiu, un reporter gras, asudat, într-o blană soioasă, cu căciula de lutru fals pe ceafă și cu o gravitate pe față, ca și când ar fi fost deținătorul secretelor supreme de stat. Fără să învrednicească pe Herdelea măcar cu o privire, se prăvăli pe un scaun la biroul secretarului, oftînd: ― Nene Roșule, se încurcă urât de tot chestia cu tulburările... După-masă e convocat Consiliul de Miniștri pentru a hotărî chemarea rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și peticul de pământ pe care-i casa nu-i al tău? ― Se surpă casa pe noi, cucoane, făcu Toader cu același glas. ― Vasăzică, fiindcă se surpă, n-o împarți! continuă bătrânul boier. Iar eu sau altul, fiindcă ne-am învrednicit de n-am lăsat-o pe a noastră să se surpe, noi s-o împărțim cu tine? Parcă așa zici tu că ar veni socoteala?... Apoi socoteala asta e strâmbă, măi oameni! Cine v-a învățat și v-a sucit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Rîzi cu poftă, dar te cuprinde și o tristețe iremediabilă în fața condiției derizorii a omului post-socialist, pe care scenariul nu-l ia nici o clipă în derîdere. Caragiale va rămîne pentru totdeauna „contemporanul nostru”, nu știu însă dacă noi ne vom învrednici să fim contemporanii săi... Stai să-ți explic... — Cum a mers ? îl întreb eu pe S., un tînăr antropolog francez care a venit la muzeu pentru a se documenta pentru teza sa. O teză despre Muzeul Țăranului Român, instituție culturală
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mănânce. Încolo, umbla de colo până colo, fără astâmpăr, zâmbăreață și gureșă, cât era ziua de lungă. O drăgălășenie de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu sufletul la gură nu cumva să se prăvălească fetița în beci. Păsările din curte intrau și ieșeau din odaie, oricând doreau, pe ușa lăsată veșnic deschisă, ca la ele acasă, și nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vorbește de cele sfinte. Cine este cel care s-a nevoit să adune atâtea minuni, părinte? Să știi, fiule, că mai sunt și alții împătimiți de Istorie. Dacă nu-i cu supărare, părinte, spune-mi numele celui care s-a învrednicit să adune atâtea înscrisuri bătrâne și să le așeze în cele opt volume în această colecție de „Documente privitoare la Istoria orașului Iași, acte interne”, începând cu acel an de grație 1408, când se pomenește, pentru prima oară, într-un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
roșu prin care a trecut și Gheorghiță în căutarea atâtor răspunsuri la întrebările ce-l frământă și care-l fac uneori să se întrebe dacă mai este întreg, dacă mai este în deplinătatea minții. Slavă ție, Rugăciune, care ne-ai învrednicit să trecem lucizi cu sufletele noastre chinuite, cu trupurile schingiuite prin dezlănțuirea urii întunericului care închisese orice orizont de așteptare și ieșire în lumea idealurilor noastre, căci nu de puține ori nu ne mai simțeam decât umerii sortiți să ducă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mult la telefon, n-am putut să nuți scriu aceste rânduri pornite din inimă și suflet. Aceasta e o anumită boală a foștilor învățători și profesori. Mi-ar face o deosebită plăcere și mult m-ar bucura dacă mă vei învrednici cu câteva rânduri din partea ta. Poate-ți găsești un pic de timp liber, smulgându-te din frământările și zbuciumările zilnice pe care o gospodină responsabilă le are în afara preocupărilor profesionale. Caut să închei îmbrățișându-ți familia ca un tată spiritual
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
s-a prăbușit. Pe drum, mi-am făcut mii de reproșuri. N-o mai văzusem pe mama de aproape un an. Fusesem plecat din țară, ce-i drept, vreo cinci luni, vremelnic corespondent la Roma, dar nici înainte nu mă învrednicisem să iau trenul spre Făgăraș. Noaptea aceea, în care am recunoscut prima oară că am fost ingrat cu părinții, ar fi putut însemna un moment important în existența mea. Aveam prilejul să înțeleg că mă dovedisem egoist în exces; că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Pe "unchiul George" nu-l mai zăream decât rar. Atunci, mă dădeam respectuos la o parte, zicând, protocolar, "bună ziua", dacă era cineva prin preajmă, sau "sărut mîna", dacă eram numai noi. El îmi răspundea înclinînd ușor capul, fără să mă învrednicească, de obicei, cu o privire. Trecea marțial, semeț, ca un comandant pe lângă un băiat de trupă. Probabil, vroia să-mi atragă atenția că nu trebuia să mă aștept la nici o bunăvoință din partea lui și cu atât mai puțin la vreo
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Înconjurat de servitori. După marea păruială de la Chosica, Nilda și Vilma se Înțelegeau de minune; totuși, el observă că În dimineața aceea ceva nu era În ordine. Sălbatica se uita prea mult la ea, iar metisa din Puquio n-o Învrednicea nici măcar cu o privire. Apariția lui Celso, cu sugarul Nildei În brațe, Îl făcu să uite pentru o clipă de asta. Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a ars o mamă de bătaie lui Ramirez, cel din cor, apoi l-a chelfănit bine pe King, nord-americanul și pe urmă pe Rafaelito Lastarria, care intrase pe atunci Într-a treia primară; nu-l saluta și nici nu-l Învrednicea măcar cu o privire pe vărul lui, Julius, iar Julius adăugase Încă o Ave Maria la rugăciunile pe care le spunea Înainte de culcare. Arzubiaga era alb, dar foarte oacheș, era puternic și stătea de vorbă cu toți. Nu-ți cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-o să-mi spui că sînt nu știu cum, Într-un fel care n-o să-mi placă?... ceva nou Întotdeauna... fiindcă tu cîștigi Întotdeauna... tu găsești Întotdeauna cîte un cuvînt nou. De ce te ștergi acum cu șervetul la gură și nu mă Învrednicești măcar cu o privire? De ce-l chemi pe Daniel și-i ceri felul doi și vin și cît mai repede? Ascultă, au nevoie de o primă. De bani. Și dacă aș putea... Lasă-mă să termin... niciodată nu mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fac scandal, nici măcar n-o să mă supăr vreun pic ci, dimpotrivă, am să mi-o însușesc și primul telefon de felicitare pentru marea dumneavoastră descoperire, vă anunț că de la mine o să-l primiți. Din păcate, stimați cititori, nu ne-am învrednicit de multrâvnitul telefon promis și credeam că, cel puțin în acest caz, perseverența e malefică. R: Ce sentimente vă încearcă atunci când vă așezați la masa de scris și rămâneți singur, în fața foilor albe? P: “Ah! Atuncea ți se pare Că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu te mândrești faŃă de cei vinovați. De nu izbutești să închizi gura celui ce bârfește pe soțul tău, păzește-te măcar să nu te faci părtaș în aceasta cu el... De iubești blândeŃea, rămâi în pace. Și de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înŃelepciunea și nu aurul. Îmbracă-te în smerenie și nu în mătase. Caută să dobândești pacea și nu împărăția... Iată, frate, îndemnul meu: mila să-Ńi sporească în suflet până când vei simŃi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lăcaș de închinare, perlă a creștinismului românesc, candelă așezată între acești munți semeți, în peisajul pitoresc al Țării Moldovei. Liniștea sufletului și împlinirea spirituală am reușit să o descopăr în Sfânta Mănăstire Secu. Îl rog pe bunul Dumnezeu să mă învrednicească să mai poposesc în această casă a rugăciunii pentru a mă întări spiritual. Dana G. Vizitând Mănăstirea Secu, am rămas profund impresionați de opera arhitecturală a acestui sfânt lăcaș, de așezarea ei pitorească în inima Carpaților și de sfintele odoare
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Radu, Prof. Loredana Radu, Prof. Laurențiu Martinian Radu, Maria Radu și Pr. Radu Pamfil, Lugoj, jud. Timiș Un colț de rai unde te poți regăsi, de unde să culegi liniște, pace sufletească, credință, puterea de a ierta. Bunul Dumnezeu să ne învrednicească să plecăm de aici mai buni și cu frică de El. Daniela și Ciprian, Bacău La data de 13 septembrie 2007, membrii comisiei de Istorie Bisericească a Bisericii Ortodoxe Române, au vizitat Sfânta Mănăstire Secu, închinându-se Sfintelor 143 Moaște
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fără mângâiere, 116 {EminescuOpVI 117} {EminescuOpVI 118} {EminescuOpVI 119} Ca isvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă, fără rost Bine - ar fi, să nu fi fost. Vai de - acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o întîlneau pe coridoare erau chiar fericiți dacă îi învrednicea cu o privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și energia pe care o desfășura de dimineața până seara ca să rezolve o mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]