1,142 matches
-
cu proză, la „Luceafărul”, în 1970, fiind prezentată de Fănuș Neagu. Va mai colabora la „Amfiteatru”, „România literară”, „Ramuri”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Primele volume de povestiri, Valiza cu zăpezi (1977) și Jurnal de una singură (1980), anunță o prozatoare înzestrată cu toate particularitățile literaturii feminine: lirism, subiectivitate, atenție la detaliu și la semnificațiile faptului aparent banal. Textele configurează o biografie în căutarea unui timp pierdut. Se remarcă însă, încă de pe acum, o inconsistență a suflului epic, o construcție saturată liric
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
că imigranții vor solicita un sistem de protecție socială pentru culturile lor, deja supraâncărcat, folosind servicii sociale prețioase. Într-o eră caracterizată de taxe ridicate și beneficii sociale În descreștere, populațiile băștinașe și, În special, comunitățile culturale locale mai puțin Înzestrate nu sunt dispuse ca taxele lor să fie cheltuite pentru a-i educa pe „străini” și pentru anumite beneficii aduse familiilor acestora. În ultimul rând, comunitățile culturale băștinașe pretind că imigranții săraci sunt un adevărat pericol social. Este adevărat că
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și științifică”, cu versuri, proză și traduceri. Este apreciat de C. Dobrogeanu-Gherea. Student la Facultatea de Medicină din Iași (1892-1896), activează în mișcarea socialistă. În 1893 ia parte la primul congres al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România. Ziarist înzestrat, scrie mai ales pentru gazetele ieșene, semnând Rodion și Steuerman-Rodion. În „Evenimentul” din 1897 face să apară, număr de număr, Impresiunile unui civilizat și Carnetul unui senzibil. A condus gazeta „Răsăritul” (1899-1901) și a fost, de la apariție, în 1897, redactor
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
Ca urmare, a fost reabilitat de un conciliu ținut la Diospolis la sfîrșitul lui 415 și a fost apărat de mai mulți episcopi din Orient. La Diospolis, apărarea ortodoxiei universale fusese încredințată unor persoane mai puțin abile și mai puțin înzestrate decît Augustin; cu cîteva luni înainte, un sinod ținut la Ierusalim respinsese considerațiile antipelagiene ale lui Orosius, trimis de Augustin la Ieronim. Pelagius a reluat lupta și l-a informat pe Augustin despre succesul său făcînd să-i parvină, fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
importantă pentru oameni. Așa cum făcuse deja Iuvencus, și Sedulius își construiește narațiunea pe baza Evangheliei după Matei și o completează cu celelalte, chiar dacă nu scrie o parafrază, narațiunea sa fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decît Iuvencus; povestirea sa este vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, e înflorită, armonioasă și amplă fără să cadă în virtuozitate artificioasă. Nu fără motiv Isidor de Sevilia îl compară pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la revista „Timpul”, apoi, o vreme, director literar-artistic la Editura Boema, director de marketing la Editura Polirom (1995-1996), redactor colaborator al cotidianului „Obiectiv” și redactor realizator la Radio Hit Iași. Debutează în 1975, cu versuri, la revista „Opinia studențească”. Poet înzestrat, însă cunoscut într-un cerc restrâns, face parte din Grupul Sigma, alături de Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Valeriu Gherghel ș.a. Abandonează la un moment dat lirica, dedicându-se exclusiv prozei. Va debuta editorial cu romanul Zile sălbatice (1992), urmat de Răfuială
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
proprietățile îi fuseseră „dreaptă cumpărătură” etc.) și pentru a nu împuțina patrimoniul familial (deși unele „cumpărături” mai vechi puteau fi integrate în acest patrimoniu), rezervat de obicei moștenitorilor bărbați, și fiindcă „bunurile imobile” cuprinse în zestre, devenite proprietăți ale celei înzestrate erau moștenite de urmașii aceleia (părăseau din nou, deci, proprietatea familiei părinților fetei). Cu prilejul logodnei și înaintea nunții, fata care urma să se mărite primea din partea mirelui (a socrilor, de fapt), a părinților, a neamurilor și a cunoscuților apropiați
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Național din capitală. Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc”. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale și cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație pronunțată spre caricatural (cum spune singur - într-un interviu acordat lui Ion Biberi - cu o „viziune caricaturală și tragică a vieții”). A deschis, de altfel, mai multe expoziții cu desene satirice, atrăgându-și prețuirea deosebită a lui
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Maxim Gorki” din București, intră ulterior redactor la Editura Politică, fiind transferat, în 1960, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, apoi la Editura pentru Literatură, devenită în 1970 Editura Minerva. Aici, într-un mediu deosebit de prielnic, alcătuit din înzestrați editori de texte clasice, își află adevărata vocație. Ca șef al redacției de „valorificarea moștenirii literare” (1962-1969) și sub îndrumarea redactorului-șef Mihai Șora, se ocupă de elaborarea și realizarea unui ambițios program de editare a scriitorilor clasici români, ceea ce
SIMIONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
militant pe tărâm publicistic, pasionat scotocitor de documente, colecționar de cărți vechi, autor a numeroase contribuții de arheologie (vizând spațiul transilvan), muzeograf sârguincios și entuziast (a fost, între 1950 și 1970, director al Muzeului de Istorie din Mediaș), condeier relativ înzestrat al unor texte de istorie popularizată (și „romanțată”), T. a desfășurat o activitate notabilă, chiar dacă de plan secund. Mediaș este o monografie liberă, configurată capricios și subiectiv, mai mult o descriere lirică, cu alură de reportaj sentimental despre un loc
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
apariție reacții contradictorii, chiar polarizate, poetul rămânând până astăzi sub semnul unei anume incertitudini a receptării. Vladimir Streinu releva „caracterul cosmic al inspirației”, semn distinctiv, după Benedetto Croce, al marilor poeți. Șerban Cioculescu saluta în T. pe „poetul cel mai înzestrat dintre tinerii iviți în ultimii cinci ani”. Dar tot atunci foarte tânărul Cornel Regman scria o cronică precumpănitor nefavorabilă; negația - ulterior pusă de critic pe seama radicalismului vârstei - se baza pe multitudinea influențelor care ar întuneca originalitatea. Peste decenii, când este
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
de perspectiva asupra psihologiei și a moravurilor din epocă și mai ales de notarea superstițiilor și a incuriei ce stăpâneau încă lumea satului românesc în prima jumătate a secolului al XX-lea. Însemnările... sunt diarium-ul unui om de două ori înzestrat, ca medic-apostol și ca „fin literat amator” (Alexandru Piru), din generoasa stirpe de medici-scriitori întâlnită în toate literaturile lumii. Asumată necondiționat în 1948 de oficialitățile culturale ale noii puteri prin tipărirea în colecția „Cartea poporului”, scrierea lui U. a avut
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
de practicile studiilor tematiste, conținutiste, de abordarea cantitativă, descriptivistă, de tehnicismul mărunt, cercetătorul alegând examinarea calitativă, axiologică a creației populare, convins, spre deosebire de teoreticienii utilitarismului creației folclorice, că în spațiul oralității frumosul este evident, că în mediile tradiționale au existat inși înzestrați, care și-au performat creațiile pentru delectarea artistică, că aceștia au avut o conștiință estetică explicită. U. refuză termenul „folclor”, preferându-l pe cel de „literatură orală”, care include și ideea de calitate. Refuză, de asemenea, să ia în studiu
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
, Nicolae (7.XII.1873, Buzău - 13.X.1907, Paris), critic literar și publicist. Este fiul Ecaterinei și al lui State Vaschide, mic proprietar și comerciant. Se afirmă ca un elev deosebit de înzestrat, clasându-se, cât urmează la Buzău cursurile primare și gimnaziale, pe primul loc. Mutarea la București înseamnă obținerea unei burse la Liceul „Sf. Sava”. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, pe care o va
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
V. a început cvasisimultan cu poezie (În general, triumful pădurilor) și cu proză (Proiect de câine) în 1969, iar acest dublu debut (remarcabil, între altele, și prin precocitate: autorul avea nouăsprezece ani) nu a trecut neobservat. El anunța un scriitor înzestrat, frondeur și novator, de o originalitate căutată, dar cu aparențele spontaneității, și în mod cert posesor al unei formule proprii. Poetul a fost înregistrat ca aparținând familiei de spirite a lui Marin Sorescu, cu descendență indirectă din Urmuz, și i
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
dublată de un comentariu tautologic, care supralicitează semnificațiile textului. Defectul se estompează însă în ultimele narațiuni, astfel încât „vedeniile” se desfășoară acum în stare genuină, epurate de balastul lor interpretativ. Liviu Ioan Stoiciu este un poet original, unul din cei mai înzestrați ai generației sale. El trebuie citit fără prejudecățile puriste de care continuă să fie grevată receptarea poeziei tinere într-o anumită critică. A venit timpul ca «prozaismele» sale (mai ales la debut), scriitura elocventă și celelalte să nu mai fie
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
te lăsa niciodată, apărut în 1966 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1990 înființează revista „Formula AS”, care devine repede un fenomen de succes, comercial, dar și sociocultural, atingând un tiraj puțin obișnuit. P. este unul dintre cei mai înzestrați reporteri literari ai perioadei 1970-1980, formându-se la școala ( și în fascinația) lui F. Brunea-Fox și Geo Bogza. Cea mai mare parte a scrisului i-a rămas în paginile revistelor. Reportajele din coloanele „Luceafărului” anilor ‘70 (multe semnate în colaborare
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
din partea Republicii Franceze (1999); este membru al mai multor academii de arte și științe, doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și al Universității „Humboldt” din Berlin (2001). P. s-a afirmat ca unul dintre cei mai înzestrați eseiști ai generației sale. A debutat încă de pe când era student, în 1968, cu un eseu despre originile artei, apărut în revista „Amfiteatru”, colaborând ulterior și la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Viața românească” ș.a. La douăzeci și șase
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
în euritmia fluid-elegiacă a interiorității sale modalitatea de a aduce o notă modernă în poezia ardeleană, direcționată, în genere, de activism și civism etnic. P. este și autorul unei exegeze critice, Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian (1942). Foarte înzestrat, dispărut în plină tinerețe, poetul e comparat aici cu miticul cântăreț Linos, ucis în zorii vieții, din invidie, de zeul Apollo. SCRIERI: Plecarea spre legendă, Mediaș, 1936; Literatura ardeleană de azi, Mediaș, 1939; Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
la „Iașul literar” în 1960, colaborând cu critică și versuri și la „Argeș”, „Ateneu”, „Orizont”, „Tomis”, „Viața românească”, iar cu publicistică la „Dobrogea nouă”. Cronicile literare, publicate ani în șir în „Tomis”, îl anunțau ca pe unul dintre cei mai înzestrați comentatori ai anilor ’70. Volumul de debut al lui P., Exilul imaginar (1968), caută să refacă traseul de formare a unei conștiințe poetice, transpus în versuri de factură foarte diferită, de la simplul calambur la elegia meditativă gravă, de la poemul livresc
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
avea studii universitare de specialitate, a funcționat ca profesor universitar și șef al Catedrei de estetică la institutele de arte din București (1948-1968). Competența profesională precară - în materie de literatură și artă a rămas un autodidact, nu dintre cei mai înzestrați - nu a fost un obstacol în fața acestor poziții. În perioada 1947-1954, M. era pentru domeniile ideologic, cultural, de creație literar-artistică, jurnalistic etc. un personaj important și temut, un executant energic și devotat, autoritar, neobosit și entuziast, supraveghetor, evaluator și păstrător
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
jocurile de copii: De-a v-ați ascunselea (1974), De-a puia-gaia (1975), De-a baba oarba (1976), De-a bâza (1977), cărți subintitulate Jocurile detectivului Conan, reeditate în 1978 cu titlul Extravagantul Conan Doi (1978). Este și un traducător înzestrat, predilecția lui mergând tot către literatura pentru tineret, de factură polițistă ori de spionaj și aventură, dar și de călătorie. În 1984 face trecerea și spre poezie, publicând volumul Cerbul din oglindă. Vocația lui M. aparține registrului comic. În ciclul
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
de sine - ca artist și cetățean -, de la contemplarea reținută a lumii derutante și nesigure, care transpare în epode, până la descoperirea echilibrului interior și revelarea esenței umane din epistole. Pentru a identifica elementele determinante ale viziunii poetice horațiene, cercetătorul, un erudit înzestrat și cu o mare capacitate analitică, studiază opera prin raportare la biografie, precum și la contextul cultural al epocii. Imaginea poetului latin este completată de informațiile cuprinse în tabelele cronologice sau metrice și în bogatul corpus de note care evidențiază filiațiile
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
nuvele, schițe umoristice, foiletoane, unele iscălite Ile Borg. Își adună proza în volumele De toate (1897) și Clipe de repaus (I-II, 1901-1903, sub pseudonimul Sorcovă), o piesă „pentru teatrul de la țară”, În sat la Tânguiești, apărându-i în 1912. Înzestrat ca povestitor umorist, O. părăsește proza romantică, de tentă psihologică, spre care se îndreptase datorită lecturilor din scriitori ruși, dar care la el e artificioasă, nereușită. Sub influența lui I. Slavici, scrie povestiri de observație realistă inspirate din viața satului
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
printre acestea, Frédéric Mistral, Sully Prudhomme, Ignace Paderewsky sau viitorul rege al Angliei, Eduard VII. Mama, pianista de virtuozitate, o pregătește pentru această carieră și, la opt-nouă ani, fetița execută furtunos piese de Beethoven, Mozart, Chopin, Mendelssohn. E însă egal înzestrata pentru desen și pictură (în 1927 va și expune o suită de pasteluri, cu vernisajul patronat de Édouard Herriot). În 1885, la vârsta de nouă ani, călătorește, pentru prima și singura oară, o săptămână, în România - unde este înmormântat tatăl
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]