6,513 matches
-
cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să-i mângâie ceafa, și Îi povestea amuzată tot ce auzise. Se amuza și el. Apoi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hotărât să Învețe germana.” 5. „Amiază de vară. Merele cădeau În grădini sub greutatea luminii. Drumul pustiu. Cotcodăcitul unei găini disperate de căldură. Cerul albastru. Țipenie de om. În afară de mine care priveam și auzeam toate astea, În iarbă, pe marginea șanțului din fața casei, sub o pălărie de Împrumut.” Ai visat? l-am Întrebat. Nu, mi-a spus el. Nu e vis, ci doar o amintire veche. Face cât un vis. Atunci, eu am notat: schimb amintiri vechi cu vise noi. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
canalie ca mine nu merita atâta respect. Pentru o clipă m-am simțit Înnobilat. Bucuria mea nu a ținut mult pen'că s-a trezit șeful din pricina luminilor din oraș. Atunci a Început, o ceartă care ne-a plimbat prin șanțuri, prin pustă, peste arături și nu mai știu pe unde. Noroc că ungurii nu au nici munți, nici mare, iar Balatonul este foarte scump. Ne-am oprit totuși pe malul Tisei. Șeful a vrut să dea foc autocarului. A renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trecerea de la timpul mitic la cel real este, în fapt, imperceptibilă. Mai fac o plecăciune în fața filozofiei Vasiliscului și plecăm. Alte creaturi fabuloase Ai grijă la Hinchipun, spiridușul șchiop! Mai cu seamă dacă e seară și ulițele sunt pline de șanțuri și gropi; dacă zărești un felinar fosforescent care te orbește, stai o clipă locului și uită-te în jos, altfel ai să te trezești într-un șanț cu glezna scrântită. Hinchipunul încă se mai ține de șotii; chiar și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spiridușul șchiop! Mai cu seamă dacă e seară și ulițele sunt pline de șanțuri și gropi; dacă zărești un felinar fosforescent care te orbește, stai o clipă locului și uită-te în jos, altfel ai să te trezești într-un șanț cu glezna scrântită. Hinchipunul încă se mai ține de șotii; chiar și în nopțile cu lună îți iese la drum de seară cu lanterna magică să te sperie. Trecem pe lângă casa vampirului în formă hexagonală, construită din uși în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bunicii. Ariciul. Tularecito. Rumpelstiltskin Când era mică, îi era frică să meargă de una singură în grădină; se temea că ar putea ieși oricând din pământ un mic spirit ca acela pe care-l văzuse într-o zi pe marginea șanțului, pe drumul ce trecea prin mijlocul satului. De aceea intra în grădină numai însoțită de bunica, pe care îi plăcea s-o privească cum scormonea pământul cu o lopățică cu doi dinți laterali de fier și scotea rădăcinoasele cu fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
foarte mari, la fel de umane, doar că disproporționate, ca două pâlnii uriașe așezate proeminent lateral. Știu cine ești! i-a spus ea fără să-și poată desprinde ochii de la intrus. Când te-am văzut prima oară stăteai pe burtă într-un șanț și eu te-am întors cu fața în sus și atunci te uitai la mine cu aceiași ochi umani, înfricoșători, chiar dacă înfățișarea ți s-a schimbat între timp. Pe vremea aceea nu purtai coadă de Armadillo și nici culori atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
personajul său, Codin, s-a făcut că nu mă vede, ațâțând focul din vatra amintirilor... Lipovenii, prietenii mei, m-au despărțit de Mioara, înhămându-mă la o treabă cu specific masculin: câte sticle de vodcă pot consuma la săparea unui șanț lung de 2 km. Sticlele au fost așezate din 10 în 10 m. Hârlețul mușca în fier; atât de arțăgos era pământul. Țăndări, așchii, partale de halva, fărâmițe de stâncă, hălci de unt, cuburi de brânză. Și, după ce mâncam puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de haine, rădăcini istorice de copaci, bucăți de cărămizi din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
copaci, bucăți de cărămizi din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul mușuroiul iscat de hârlețul sfredelitor în pământul tinereții și regizorul a dictat prin portavoce: STOP FILMAREA! Proiectoarele s-au stins și actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea aceasta de beție, mă îndemna Mioara. Nu pot (eu vorbisem?), nu mai știu cine ești și unde suntem (nu m-auzeam!). Gândurile erau mai pierdute decât sursa, într-un somn de refacere. Eram la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu finul și nașul, de o foiță cu prietenii, de înjurat, de bătut nevasta pentru că era scris ca femeia să o ia din când în când, pe coajă -, de fumat, de blestemat Primarul, partidul și, în final, de căzut în șanțul de pe longitudinea Cartierului Pisc, întretăiat de latitudinea soției de a o trage de păr pe pațachina vopsită care i-a adus bărbatul în halul ăsta, vrând să-i spargă casa. Nu faptul că toate astea atrăgeau indignarea oamenilor obișnuiți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
virușii luară și ei o pauză, iar atomii trași de urechi își așteptau aterizarea într-un alt loc în care să zbârnâie. Se aștepta ca ultima boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ferestruire a calotei; leptomeningele albicioasă sidefie, aderență la suturile calotei și bazei craniului; leptomeningele lucios, umed, transparent, cu rețeaua de vasculare evident; vasele de la baza creierului au pereți opalini, cu elasticitatea ușor scăzută; suprafața creierului de circumvoluțiile aplatizate și șanțurile dintre ele șterse; creier, cerebel, puncte, bulb pe secțiuni seriate, substanța cenușie de nuclei de la bază au culoare roz cenușie, iar substanța albă lucioasă cu puncte roșietice ce dispar la radere și spălare; nu se evidențiază zone cu aspect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul oricărei opere de artă, zice Părințelul, și al religiei la fel, să îți meargă la suflet, să scoată la suprafață ce e mai bun în tine, declară. — Gropi, băltoace, șanțuri, se distrează șoferul, la fiecare două luni trebuie să schimbi bucșe, rotule, garnituri, dacă vrei să n-ai surprize. — Fiecare femeie e o Damă cu Camelii, zice Roja, din punctul ăsta de vedere nu l-am contrazis niciodată — O Julietta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ca să înțelegi mai bine despre ce a fost vorba, lasă-mă să-ți reproduc o chestie inventată de un individ care, deși a scris 11 volume de teologie, 10 de predici și 9 de filozofie și a murit într-un șanț împins de nu se știe cine, a rămas în istorie numai printr-o singură frază. — M-ați înțeles greșit, n-am vrut să spun că ați bătut în retragere, se scuză Patru Ace. — Doișpe roșu? îl întreabă Roja din priviri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
putea să cerceteze locul de aproape de la un capăt la celălalt, pe toată lățimea șoselei. Spera să găsească cel puțin atîta spațiu cât să poată trece pe la una din margini, dar fu nevoit să renunțe imediat la ideea asta pentru că șanțurile de scurgere erau mult prea adînci și n-ar fi putut să se aventureze pe acolo nici dacă ar fi avut o mașină de teren. Îi mai rămînea doar varianta la care se gîndise prima dată. Trebuia să facă cumva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o vezi cât este de frumoasă, poate chiar azi. Au, au! Copilul se bucură cu vechile sale strigăte de fericire. Părăsind șoseaua, urmară -pe mâna stângăun drum prost amenajat, plin de praf și prin mijlocul căruia ploile verii săpaseră un șanț adânc pe care căruțele Îl ocoleau cu grijă sporită. Au trecut apoi printr-un sat răsfirat la poalele unor dealuri Înalte, cu case modeste din care doar patrucinci erau acoperite cu tablă, restul cu țiglă veche și paie. Cum urcușurile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o carte de poezie vor să găsească în ea chiar poezie, conform regulilor jocului. Iar în cartea lui Grigore Șoitu nu vor găsi, decât foarte rar, și anume atunci când autorul descrie o situație care prin ea însăși emoționează: „motorina umpluse șanțul / uleiul lucea în soare / tu erai prinsă / într-o ambulanță cu / girofar albastru / în tine locuia miruna / cu trei luni înainte / de a se naște / era o zi superbă / un alt septembrie / iar toate erau la locul lor neclintite / am
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ce are azi? întreabă și Neculai. Este ciudos că a mers pe jos, ca prostul. Prost ești tu, cu tot neamul tău, se oțărăște Gheorghe. Cei prezenți îl ignoră și continuă să chefuiască. O să-l las să doarmă într-un șanț, zîmbește răutăcios Gheorghe. De fapt, o să-l las în mijlocul drumului. Vino să te pup, propune vesel Ilie. Dacă pici jos, eu nu te car, să știi. Cînd Soarele a asfințit, cei doi moșnegi pornesc înapoi spre casă. Pe la Cîrnitură apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să scuipe scîrbiți. Tocmai potoliseră rachiul cu apă rece. Șmecherul Vasilică Dascălu era șmecher. Avea o gospodărie frumoasă, cu acareturi, cu animale și cu apă curentă. Canalizare n-avea și, din acest motiv, a scos o țeavă de scurgere în șanțul care însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era șmecher. Avea o gospodărie frumoasă, cu acareturi, cu animale și cu apă curentă. Canalizare n-avea și, din acest motiv, a scos o țeavă de scurgere în șanțul care însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să duhnească îngrozitor. Nenorocitul spre care se abătuse acest inconvenient era Gheorghe Zamfir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
despleteau pe Copou, până la Universitate, până la Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii, apoi ca un reflux, în carne și iar în jos, pe șina de cale ferată, pe trotuar, prin văzduh, valuri de sânge... Floarea castanilor, galbenă, violacee. Venele statuilor, precum șanțurile pe timpul ploii. Pașii celor care au trecut de mult peste pașii celor de ieri, peste alte și alte intenții de pași, pașii stropeau felinarele cu o lumină roșie, lichidă mir-ungere peste pleoapele cerului. Așchii de viață pe toate aleile, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
raiului, cale dreaptă; pe unde trece Domnul, intra și taica. Părintele Visarion dormea cu registrele sub cap; fiecare cui avea număr de inventar, bon de consum pentru felia de pâine. Apa de ploaie curgea de pe biserică, prin burlane, apoi pe șanț în păstrăvăria lui domn Enache; domn Enache era obligat să aducă mulțumire: în fiecare sâmbătă 5 păstrăvi mari, 3 și-i cocea starețul direct pe jar. Părintele Visarion tăia chitanțe pe Dumnezeu. Ava Ioan îl revendica doar la proscomidie. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]