1,239 matches
-
astăzi DOCTORIȚĂ. Am seringă și-i făcută Dintr-un tub și-un dop de plută, Patru boabe de fasole Sunt injecții în fiole”... Sorin nu vrea să fie mai prejos. Ține-acum în brațe tot un fel de păpușică, un băiețel șchiop. -”A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat”... Nu e soare, dar e bine Și pe râu e numai fum, Vântu-i liniștit acum, Dar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
veselie în fruntea neamurilor! Înălțați-vă glasurile, cîntați laude, și ziceți: "Doamne, izbăvește pe poporul Tău, pe rămășița lui Israel!" 8. "Iată, îi aduc înapoi din țara de la miază-noapte, îi adun de la marginile pămîntului: între ei este și orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii; o mare mulțime se întoarce înapoi aici! 9. Plîngînd vin, și îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la rîuri de apă pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
slabi de inimă: "Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuși va veni, și vă va mîntui." 5. Atunci, se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, 6. atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
are cincisprezece ani, iar Utrigúr are aproape șaizeci! Cu tot respectul... Balamber ridică din umeri. — Ei, și? Sigur, sunt de acord cu tine: Utrigúr nu mai e tânăr și nu e chiar ceea ce s-ar numi un bărbat frumos; e șchiop și are mai puțini dinți în gură decât fiul tău cel mai mic, dar ce contează asta? E un mare conducător, are sute de cai, mii de oi, trei soții, o jumătate de duzină de concubine și cam cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l chinuiască Încă din copilărie. Dispariția lui Onisei, după cum era de așteptat, stârnise multă vâlvă. Oamenii vorbiră vrute și nevrute, scornind tot felul de minciuni. Viața intimă a Mașei, cum se spune, fu scoasă la mezat. Până și puștii de o șchioapă știau tot felul de intimități din casa ei. Și de ar fi fost doar numai atât: fu sesizată, după cum era de așteptat, și procuratura. Miliția descinse În gospodăria ei, cu câini dresați și detectoare, răscolind fiecare petec de pământ. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici nu mai are rost să-l țin...“ Mașa nu știa despre ce fel de Paște vorbea Bertha, care, Închinându-se când lui Iahve, cînd lui Buddha, cînd oricărui zeu sau dumnezeu, În loc de miel, cerea să i se aducă iepure șchiop. De altfel, nonagenara avea o poftă nebună: mânca orice și se plângea la vecini că n-a mâncat. Cum avea insomnii cumplite, noaptea bântuia prin frigider. În fiecare dimineață, Mașa trebuia să gătească din nou. Băga În ea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de sociabilitate puteai fi recunoscător. Și mai bine, nu dădu peste Margotte. Cel mai bine dintre toate, căzu și se Întinse În patul său, așa cum era, cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oprit și s-a uitat la mine printre razele soarelui: — O, Barbara, a fost mai rău pentru tine decât pentru mine. Îți faci prea multe probleme. De unde să fi știut? Uite, eu i-am spus o dată o glumă cu un șchiop unui coleg al soțului meu care chiar nu avea un picior. Stătea pe un scaun la o masă când am intrat și l-am văzut prima oară și nu se observa. — Doamne, am zis eu și am râs amândouă. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
firul, Prin zori ce se-arată, se-ntunecă cerul. Mi-e sânge prin dor și mi-e dorul prin sânge, Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri, Mi-e greu fără tine și arși îmi sunt îngeri, Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge. Din mâini curge gheața în țurțuri tăioși Și ochii-mi aleargă spre tine setoși, Pe gură îmi crește un mușchi ce-ți arată: Din nord te izbește în suflet o piatră. Mi-e iarnă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din acvariu nu am nevoie de castele sau de vreun prinț prăpădit povestea mea s-a înecat la mal și când văd că se adună atâta lume lângă mine nici zare de om pe aripi numai primăvară și un poem șchiop crește pasăre cu brațele mereu deschise spre cerul aninat de pod ne trezim într-un pat vine des fără s-o cheme cineva și fumează dezbrăcată înaintea mea tace nu pentru că stă lângă mine bem ceai fără zahăr și jucăm
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
unei tehnici de manipulare. Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare, Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare. Cum să mai clădim destinul, viitorul țării ntregi Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi, Ce răsar de prin maidane cu toți șchiopii și scrântiții, Toarnă bârfe în pahare și o fac pe erudiții?! Noi ne-am învățat să tragem la răspundere pe alții, Să dăm vina pe cei care vin din alte generații, Să ne acuzăm destinul că ne-a dat să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
era vorba de un mic parc, mai mult improvizat, de-a lungul a vreo 400 de metri, la capătul bulevardului mare, spre fluviu, cu câteva bănci de-a stânga și de-a dreapta, proiectat de un funcționar al primăriei, care era șchiop, nu se știa din ce cauză, de unde venea numele parcului, dat de localnici, șlefuit, pentru recunoștință și „prestigiu”, la rezonanța nemțească). Și ghetele din piele de căprioar[ deasupra, - dacă ar fi fost mai în vârstă ar fi purtat, cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zise popa mai liniștit, după ce sorbi un gât; ce ai? Hm! n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erau granadini, dar mai erau și doi dintre prietenii mei. Unul era, bineînțeles, Harun, care avea să facă în curând din problema mea propria lui problemă, aproape dându-mă la o parte. Celălalt se numea Ahmed. La colegiu era poreclit Șchiopul. Evocându-i amintirea, nu-mi pot împiedica pana să-și oprească sinuosul drum pe hârtie, făcându-mă să rămân preț de o clipă dus pe gânduri și nedumerit. Până la Tunis, până la Cairo, la Mecca, la Neapole chiar, am auzit vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu-mi pot împiedica pana să-și oprească sinuosul drum pe hârtie, făcându-mă să rămân preț de o clipă dus pe gânduri și nedumerit. Până la Tunis, până la Cairo, la Mecca, la Neapole chiar, am auzit vorbindu-se mereu despre Șchiop, iar eu încă mă mai întreb dacă acest vechi prieten va lăsa o urmă a trecerii sale prin Istorie sau dacă va străbate memoria oamenilor așa cum un înotător curajos străbate Nilul, fără să-i modifice nici cursul, nici revărsările. Datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clasă, în anul acela, întâmpinat de râsetele și batjocura învățăceilor. Tinerii fasioți se arată nemiloși cu străinii, mai cu seamă dacă dau senzația că vin drept din provincia natală, și mai cu seamă dacă trag după ei câte o infirmitate. Șchiopul își plimbase ochii pe deasupra sălii, ca pentru a fixa fiecare zâmbet, fiecare strâmbătură, apoi venise să se așeze lângă mine, fie pentru că era locul cel mai accesibil pentru el, fie pentru că observase că îl priveam altfel. Îmi strânsese puternic mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de viță veche, îndrăznise să emită oarece îndoieli în legătură cu ascendența pe care o revendica Șchiopul. O părere ce nu putea fi trecută prea ușor cu vederea, căci acest profesor era cel mai celebru din colegiu și mai și obținuse de curând privilegiul de a rosti predica săptămânală în Moscheea cea Mare. Pe moment, Ahmed n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Moscheea cea Mare. Pe moment, Ahmed n-a răspuns, mulțumindu-se să adreseze un surâs enigmatic studenților, care îl întrebau din priviri. În vinerea următoare, întreaga clasă a mers să-l asculte pe predicator. Abia rostise acesta primele cuvinte că Șchiopul a fost cuprins de un interminabil acces de tuse. Treptat, și alții începură să tușească de parcă s-ar fi vorbit între ei, astfel că, un minut mai târziu, mii de gâtlejuri făceau zgomot și își dregeau glasul la unison, contagiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au întors acasă fără să fi priceput nici măcar o singură frază. De atunci, acest profesor a avut grijă să nu mai vorbească niciodată despre Ahmed și despre nobila, dar îndoielnica lui ascendență. Eu personal nu l-am urmat niciodată pe Șchiop, și desigur că ăsta era motivul pentru care mă respecta. Nu ne vedeam decât singuri, uneori la mine acasă, alteori la el, adică chiar în medersa, unde fuseseră amenajate camere pentru învățăceii a căror familie nu locuia la Fès; ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amintiri de la Segelmesse și de la Tombuctu, fără să uit de Hiba, care venea respectuoasă în urma mea, ducându-mi lucrurile. Iscoditorul mi-a relatat ultimele bârfe din Fès: Astaghfirullah murise, ca și Hamza bărbierul, Domnul să aibă milă de ei! Ahmed Șchiopul se întorsese în ținutul lui, la miazăzi de Marrakech, unde conducea împreună cu fratele lui o mică trupă de mujahedini care se luptau cu portughezii. Acasă la Khâli, femeile erau deja în doliu, vestea tristă luând-o înaintea caravanei. Salma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Fès. După ce aduse laudă unchiului meu, strămoșilor mei și Granadei, începu să laude în fața apropiaților lui prosperitatea mea, elocința mea, iscusința și vastele mele cunoștințe, dobândite în cele mai renumite școli din Fès. Nu l-ai cunoscut tu pe Ahmed Șchiopul la medersa? — Așa e, stăpâne. — Mi s-a spus că erai unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, singurul pe care-l asculta cu respect și atenție. Am priceput pe dată motivul pentru care mă chemase și pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de neașteptat. Ahmed începea să capete importanță, mulți învățăcei din Fès și din Marrakech părăsindu-și căminul pentru a pune mâna pe arme și a i se alătura în lupta împotriva lentei invazii portugheze care amenința toată coasta atlantică. Șchiopul străbătea țara împreună cu partizanii lui, criticându-l în cuvinte aspre pe suveranul din Fès, care începea să se neliniștească și căuta să stea de vorbă cu primejdiosul răzvrătit. Prin mijlocirea mea. Am hotărât să profit de ocazie pentru a regla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moravurile oamenilor din Fès. Am aflat chiar că a vorbit despre omul acesta în mai multe rânduri, în cuvântările lui. Dumnezeu să-l îndrume pe calea adevărului! am adăugat eu prudent, ca să nu las impresia că aș împărtăși cumva părerile Șchiopului. Sultanul păru că stă să cugete, șovăind. Apoi, fără să zică nimic, își potrivi turbanul și se îndreptă în jilț. — Aș vrea să mergi să-l vezi pe Ahmed. Am plecat capul în semn că ascult ce are de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și devenea tot mai mândru, dar care la fața locului nu prea înainta; ultimele luni ale acelui an s-au vădit ploioase și reci, astfel că șantierul viselor mele nu mai era decât o mocirlă plină cu noroi. ANUL ȘERIFULUI ȘCHIOP 917 de la hegira (31 martie 1511 18 martie 1512) În anul acela, după cum rămăsese stabilit, sultanul din Fès și șeriful șchiop porniră, fiecare separat, atacuri împoriva portughezilor, cel dintâi voind să recucerească Tangerul, cel de-al doilea încercând să elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ploioase și reci, astfel că șantierul viselor mele nu mai era decât o mocirlă plină cu noroi. ANUL ȘERIFULUI ȘCHIOP 917 de la hegira (31 martie 1511 18 martie 1512) În anul acela, după cum rămăsese stabilit, sultanul din Fès și șeriful șchiop porniră, fiecare separat, atacuri împoriva portughezilor, cel dintâi voind să recucerească Tangerul, cel de-al doilea încercând să elibereze orașul Agadir; amândoi au fost respinși cu pierderi grele, lucru care nu este deloc amintit în poemele compuse în cinstea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]