942 matches
-
ar fi rău să lucreze într-un asemenea loc. Fu însoțit pînă la o ușă de la capătul coridorului pavat cu dale pătrate de marmură și tavan jos, boltit. încăperea din spatele ușii avea un covor gros, o vază cu flori pe șemineul din marmură și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la birou. — Domnul Thaw? întrebă el cu o voce înecată. Vă roc ză luați log. Mă voi ocupa de dumneavoaztră într-o glipă. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tine de la serviciu. Thaw vorbea inexpresiv. — Bine, bine, zise domnul Thaw. Cinară în tăcere. Domnul Thaw se întoarse acasă a doua zi puțin mai devreme decît de obicei și cam fără suflu. Se așeză în fața lui Thaw, pe carpeta din fața șemineului și zise: — Mi-a telefonat azi-dimineață... Peel, secretarul, adică. M-a întrebat dacă pot să trec să-l văd. Am discutat chestia cu Joe McVean, iar Joe a zis: „Duncan, ia-ți liber după-amiază. O să mă descurc de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru că aminteau mai puțin de doamna Thaw decît ar fi făcut-o îndepărtarea lor totală. în prima zi de cursuri la școala de artă se trezi în mireasma dulceagă ce emanase odată din cadavrul vîrît în sicriul de pe covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură a draperiei văzu o felie de cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
joasă, vibrantă: — Dumnezeule, cît de mult de urăsc! Cît te urăsc! — în acest moment, da, dar curînd n-o s-o mai faci. E un sentimen obositor. — O, o să-l întrețin! Nu te teme. Aruncă repede cana, care se sfărîmă în șemineu, și ieși în fugă din cameră, trîntind ușa după ea. Peste patru minute, se întoarse cu caietele de teme și se apucă să învețe lîngă foc cu buzele strînse. Brusc Thaw sări, țipînd ascuțit: — Ah! Ah! Ah! Desenase cu cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o umbrelă stăteau într-un vas imens din lut, iar pe podeaua lustruită, o minge de golf era priponită cu o sfoară de un preș de cauciuc. Doamna Laidlaw îl conduse într-o cameră cu un foc strașnic în șemineu și aprinse lumina. Un bărbat masiv se ridică din fotoliu și i se adresă cu o voce blîndă: — Mă bucur să te cunosc. — Asemenea, zise Thaw. — E tatăl lui Marjory... dar v-ați cunoscut vinerea trecută. Acum luați loc, amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în largul lui. în mașină, profesorul i se păruse mărunt ca un funcționar obișnuit, dar aici, vocea liniștită îi sublinia trupul voluminos și grațios. Stătea aplecat și gîdila cu un deget urechea cîinelui, Gibbie, care stătea întins pe covorașul din fața șemineului. — Joci golf? îl întrebă el blînd. — Nu, dar tata joacă, juca, adică, în timpul războiului. E mai degrabă alpinist. — Așa, deci. Thaw își drese glasul și zise: Am primit cîteva lecții de golf în liceu, dar jocul cerea mai multă atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dea ochii cu tatăl lui. Merse spre Cowcaddens, urcă treptele spre casa lui Drummond, deschise ușa și intră în bucătărie. Drummond și Janet Weir stăteau fiecare lîngă o latură a mașinii de gătit, privind o ladă pusă pe preșul din fața șemineului. Pisica roșcată era întinsă pe un geam pus peste ladă și se uita în jos la doi șoricei care mișunau printre cojile de cașcaval de la fundul ei. Drummond îi zise: — Salut, Duncan. Roșcatul se uită la televizorul ei. — Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bilele cu excepția celei albe și întrebă: Ce crezi, Duncan? — Bun. Dar îmi plăcea cu mai multe bile. Drummond se încruntă la tablou, luă un ferăstrău dintr-un sertar și tăie partea cu masa de biliard. Puse apoi autoportretul pe consola șemineului și zise: — Acum ce zici, Duncan? — Aproape de perfecțiune, dar mai puțin valoros. — Fă ceaiul, Janet, spuse Drummond. Luă o ramă aurită de sub dulap, o măsură, tăie cu ferăstrăul capul portretului și-l fixă în ramă. îl atîrnă pe perete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nedeslușit. Atelierul era o mansardă lungă și văruită. De la cele două ferestre se vedeau copacii, aleile și pajiștile care urcau spre vilele din Park Terrace. O sobă cu gaz, o masă, o canapea și cîteva scaune erau așezate în jurul unui șemineu, la capătul atelierului. Celălalt capăt era ocupat de o pînză întinsă pe perete, iar pe ea erau primele fuse ale unei versiuni mărite a peisajului cu ecluzele din Blackhill. Mijlocul încăperii era plin de murdăria și gunoiul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mijlocul încăperii era plin de murdăria și gunoiul pe care-l fac doi tineri care folosesc o cameră cu nepăsare. Printre toate acestea erau șevalete, așternutul lui Thaw și un dulap masiv și vechi cu materiale de pictură. Pe polița șemineului era o figurină înfățișînd un faun surprins în plin dans și pe tavanul înclinat mai multe fraze erau scrise. DACĂ O PICTURĂ PLACE LA MAI MULT DE 5% DIN OAMENI, ARDE-O, PENTRU CĂ SIGUR E PROASTĂ. James McNeil Whistler NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
carpetă, la picioarele ei: picturi, desene și schițe, reproduceri și fotografii tăiate din ziare și reviste. — Dumnezeule, Duncan. Ce lucrări bune și multe ai. Mă faci să mă simt leneșă. El dădu la o parte desenele și se întoarse lîngă șemineu. Afară se întunecase aproape și unica sursă de lumină erau flăcările intens-pîlpîitoare de pe grătar. Marjory își ridică privirea spre el și zîmbi. își ținea mîinile încrucișate în poală. Thaw rămase lîngă masă și resimți tăcerea dintre ei ca pe aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la universitate... mă ia uneori la dans, dar nu vreau să-ți spun asta ca să-ți par încrezută... Cred că mă place mai mult decît îl plac eu. — N-are a face, zise Thaw abstras. Se așeză pe carpeta din fața șemineului, la picioarele ei, și-și sprijini capul de genunchii ei. — Eu... ăă, eu... murmură el. Toată forța lui intelectuală se risipi. Formula cuvinte cu buzele, însă doar unul sau două căpătară glas: „mama“, spuse el la un moment dat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori izbucni în lacrimi. — în ciuda resentimentelor tale oarbe față de femei, bănuiesc că ești fundamental heterosexual, zise el. Apoi adăugă mai tîrziu: După cum știi, adevărul nu e alb sau negru, e alb și negru. Am o zebră de ceramică pe polița șemineului pentru a-mi aminti de asta. De obicei, însă, spunea „De ce?“ sau „Vorbește-mi mai mult despre asta“, iar Thaw nu simțea nici o emoție față de el. îi plăceau vizitele astea, dar se întorcea în salon ușor neliniștit și stors, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă cînd ai apărut tu. Thaw ajunse acasă cu trei ore înainte de întoarcerea tatălui său de la lucru. Lemnele erau pregătite pentru foc. îl aprinse, apoi luă un teanc de partituri de pe scăunelul de la pian și le împrăștie pe carpeta din fața șemineului: adaptări de duzină după Rossini și Verdi, cîntece de Burns și traduceri sentimentale din galeză: Ca’ the Yowes și By the Light of the Peat-Fire-Flame. Numele de fată al mamei, cu care nu era obișnuit, era scris cu litere mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coperta interioară alături de adresa bunicilor din Cumberland Road și data la care fuseseră cumpărate: nici una mai devreme de 1917 sau mai tîrziu de 1929, cînd se măritase. împins de o curiozitate neașteptată, se uită la fotografia de nuntă de pe polița șemineului. Taică-său îtimid, mulțumit, prostuț și tinerel) stătea la braț cu o femeie suplă care rîdea, îmbrăcată într-una din rochiile acelea de mireasă lungi pînă la genunchi, la modă în anii ‘20. Tocurile o făceau să pară mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbia pe buricele degetelor, pînă cînd un soare rece se ivi pe acoperișurile care se vedeau de la fereastră și dinții începură să-i clănțăneau. în intervalele dintre somnolență și trezie, părea un alt obiect al camerei, un ceas pe polița șemineului, de exemplu, sau unul din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă, bodogănind cu voce tare: „E al naibii de absurd...“, apoi se auziră zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jos părea a fi un cîine. Cînd se uita sau îl mîngîia era, evident, un scaun, dar cînd închidea ochii să se apere de lumina puternică, părea un cîine uriaș. Cu greu ajunse acasă. înăuntru, se ghemui pe carpeta din fața șemineului și-și lipi pumnii de fruntea care-l durea. După o vreme, simți cum carpeta se ridică, merge în dormitor și-l răstoarnă în pat. își scoase hainele, pantofii și-și trase păturile peste el. Uitaru părea să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pariez că aveți televizor color. — Și de ce să n-am? Presupun că ai venit la noi pentru că vrei o casă în care poți sta în picioare, cu toaletă în interior, dormitoare separate și cercevele din lemn, și poate și un șemineu? — Și de ce să n-am o asemenea casă? — O să-ți spun eu de ce. Cînd utilizatorii de motocase primesc o asemenea locuință, se înghesuie într-o cameră și le subînchiriază pe celălalte, smulg instalațiile să le vîndă ca deșeuri metalice, smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fior de milă, Lanark știu că Sludden n-o să aibă parte de liniște casnică alături de Rima. — Nu vreau să vorbesc cu jurnaliștii, zise Lanark. — Nu-ți face griji, simpla ta apariție este suficientă. O lampă cu abajur aflată pe polița șemineului scălda grupul restrîns din fața focului într-o lumină blîndă și ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat cu un aer liniștit și altul cu un aer nesăbuit stăteau pe o canapea din piele în fața focului. O doamnă căruntă pe care Lanark o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o caut eu. Nicu se supuse în mare silă. Avea sprâncenele în unghi mai ascuțit decât de-obicei, ca un v întors. Pupă văcuța și o întinse privind în lături. Conu Costache o cercetă, apoi se sculă, se duse la șemineu. Nicu fu sigur c-o s-o arunce în flăcări și se ținu să nu țipe. Costache îi dădu drumul anume sau poate o scăpă, dar vaca Fira, se agăță cu picioarele de grilajul de fier și rămase lipită acolo. — Poți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de carton maro, care venise de la Neuchâtel, din Elveția, acum o săptămână. Înăuntru era o grămadă mare de case de jucărie din lemn, toate cu ferestre vopsite și înconjurate de gărdulețe din bețe de chibrit. Dacă ridicai acoperișul, descopereai că șemineul ornamental avea și altă funcție. Începea o melodie lentă, ușoară, produsă de mecanismul făcut din metal lucios dinăuntru. I-au trebuit zece luni ca să dea de sursa acestei cutii muzicale. A căutat pe zeci de site-uri și a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
repertoriu complet diferit. Unul Vestic: Bach, Beethoven, Mozart, Schumann și, mai presus de toți, Wagner, În acele ocazii speciale când Îi aveau drept oaspeți pe Înalții funcționari din guvern și pe soțiile lor elegante. După cină, bărbații se strângeau În jurul șemineului, ținând În mână câte un pahar cu băutură, ca să discute despre politica mondială. Sfârșitul anilor 1920 era perioada În care politica națională putea fi doar venerată, cu cât mai tare cu atât mai bine de vreme ce pereții aveau urechi. În consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care sînt deja gata să plece Înainte! Nu uitați de cărțile de rugăciuni!“. Fiecare dintre copii Își avea propria carte de rugăciuni legată În piele, modele luxoase la care tata avea comisioane substanțiale. Puneam toate cărțile de rugăciuni pe colțul șemineului din sufragerie, iar eu comparam stiva aceea cu un zgîrie-nori, un cuvînt care se potrivește mai bine, Într-adevăr, unor cărți de rugăciuni decît unor imobile. Predica era Întotdeauna unul din momentele importante. Surorile mele și cu mine aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui Pascal și a Sfîntului Ioan al Crucii. Dar ce facem cu Freud? „Dacă ții neapărat, sînt de acord În privința lui“, mi-a spus el. După moartea lui, am fost surprins să găsesc printre cărțile pe care le punea pe șemineu, chiar Îndărătul mesei lui de lucru, un exemplar din Introducere În psihanaliză pe care scrisese, lucru pe care nu-l făcea niciodată, data cumpărării, o dată care, după socotelile mele, corespundea În linii mari cu săptămîna ce urmase Începutului curei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
arătase și gesturile pe care trebuia să le fac cînd aveam să le recit În clasă. Mi-am amintit și de un text al lui La Bruyère. Acasă, cînd eram copii, tata se ridica și se ducea să ia de pe șemineul din sufragerie o ediție legată a Caracterelor. Toți tăceau așteptînd ca el să facă o alegere. A noastră era deja făcută. Ceea ce voiam noi, iarăși și iarăși, era lectura portretului lui Ménalque, distratul care Își ia papucul drept carte. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]