975 matches
-
unei fete. — Nu-ți face probleme. — Cum te cheamă? — John, i-am răspuns eu. — Cu ce te ocupi tu, John? Aha, am înțeles, era vorba de un pic de conversație. Asta e într-adevăr o chestie. Chiar sub nasul meu șerpuiește un miracol gol-goluț, și eu plătesc la greu să discut cu Dawn îmbrăcată cu rochia ei. — Sunt vârât în pornografie, am spus. Până peste cap. — Interesant. — Doriți un alt scotch? Bătrâna jandarmă, patroana vârâtă în centura ei medicală, se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
râgâind pe Broadway, mă întrebam, deci, cum a ajuns orașul ăsta să se închege. Cine știe ce tip o fi avut, vreun vis măreț. Pornind-o din Wall Street și croindu-și drumul tot în sus, printre ruinele vechiului West Side, Broadway-ul șerpuiește de-a lungul insulei, fiind singura curbă într-o lume de linii paralele și perpendiculare. Într-un fel, Broadway-ul reușește întotdeauna să fie puțin mai grozav decât locurile prin care șerpuiește. Uitați-vă la East Village: Broadway-ul e mai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot în sus, printre ruinele vechiului West Side, Broadway-ul șerpuiește de-a lungul insulei, fiind singura curbă într-o lume de linii paralele și perpendiculare. Într-un fel, Broadway-ul reușește întotdeauna să fie puțin mai grozav decât locurile prin care șerpuiește. Uitați-vă la East Village: Broadway-ul e mai ceva ca el. Luați zona rezidențială sau uitați-vă la Columb: Broadway-ul e mai arătos. Broadway-ul e pitonul năpârlit al întregului New York. Uneori mă simt și eu la fel. Aici proștii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
abia zgîndăreau penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura În fața fîntînii, așezată pe o bancă, escaladînd cu privirea bolțile claustrului. M-am oprit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăsați să vă scape nici o ocazie, așa-i? Părinte, ce fiară sînteți! — Haidem, vă Însoțesc pînă la ieșire. Ne-a călăuzit prin grădină pînă la grilajul de lănci și se opri la o distanță prudentă de ieșire, contemplînd strada ce șerpuia În coborîre spre lumea reală, ca și cînd s-ar fi temut să nu se evapore dacă mai Înainta vreo cîțiva pași. M-am Întrebat cînd ieșise oare ultima dată părintele Fernando din incinta colegiului San Gabriel. Mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era deja În prag și privea Înăuntru, absent. M-am alăturat lui. Încăperea era un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai zăreau sub mareea de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În privirea lui că recunoștea anevoie locul, că totul Îi părea un truc macabru și crud. L-am luat de braț și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În alte euri care s-au evaporat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ultimul vers al catrenului: „Și adu-mi, adu-mi numai udătură!”. În Închipuirea sa, lanul de maci Își clătina măciuliile roșii când Într-o parte, când În alta. O ceață lăptoasă se ridica de pe calea ferată, acoperind Încet-Încet șoseaua care șerpuia În dreapta ei. Rochiile Mathildei pluteau deasupra lanului, amestecându-se cu vârtejul costumelor lui Noimann, care izvorau dintr-un dulap lung cât toate zilele ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale, își încâlcise urmele într-o asemenea măsură încât Roland, după două zile de zadarnică rătăcire, a renunțat a-l mai căuta. Era cam pe la mijlocul celei de a treia zi când paladinul a ajuns pe malul unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă smălțuită cu flori. Copaci înalți ale căror vârfurei se îmbinau formând o boltă, umbreau râulețul, iar zefirul care le legăna frunzișul tempera căldura. Aici veneau ciobanii să-și astâmpere setea și să se adăpostească de arșița amezii. Aerul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
săpat stigmatul, Am strâns avar parfumul meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii nășteau pe rând; Știu, cântecele ce vă cânt, vă par Vetuste poate, dar din ele cine Nu a sorbit măcar un
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
cel mai bine ar fi să intru chiar acum. Îhî, perfect. Ascultă, fă un pas Într-o parte și... Își puse mâna pe cască și păru să asculte cu atenție, dând de câteva ori din cap și cercetând coada care șerpuia acum după colț. —Ascultați-mă cu toții, anunță el, iar vocea sa reduse imediat la tăcere mulțimea de doritori de petrecere, sumar Îmbrăcați. Am ajuns la capacitatea maximă În momentul ăsta, după regulile pompierilor din New York. Nu mai putem lăsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sedan La Salle furat, cu sirenele mașinilor de poliție auzindu-se tot mai aproape. De o parte și de alta a șoselei se înălța doar vegetația pitică din Kern County, dar se vedeau și o serie de drumuri de țară șerpuind direct din autostradă, iar el o luă la stânga, gândindu-se că urmăritorii săi vor merge înainte sau o vor coti la dreapta. Trecu de o fermă și de colibele culegătorilor de fructe, îndreptându-se spre o fundătură a canionului. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
văzu din spate o femeie în pantaloni și se întrebă dacă nu cumva era Claire De Haven. În regulă, locotenente! — Ah, Malcolm, cât de spirituali suntem! Luară ascensorul privat al lui Herman Gerstein până la parter și traversară un coridor care șerpuia prin două studiouri de filmare. Construcțiile, acoperite cu o stucatură bej, erau înalte cât un siloz și teșite la vârf, cu niște plăcuțe de plastic alb deasupra ușilor de la intrare, unde scria titlul filmului, regizorul și orele de turnare. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu farurile, apoi încetini. Beverly Hills fu înlocuit de Holmby Hills și apoi de Westwood. Traficul se rări, devenind aproape inexistent. Veni Brentwood, apoi Pacific Palisades - o zonă verde, punctată de case în stil spaniol și loturi vacante. Sunset Boulevard șerpuia prin întunericul de un verde mlăștinos. Danny observă reflexia farurilor puternice din spatele lui. Apăsă pe accelerație. Farurile se văzură și mai puternic, apoi dispărură. Se uită în oglindă și văzu faza mică a farurilor la o distanță de trei mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând cu unele negre. Hispano Suiza trece de ele spre o intrare laterală, ascunsă sub un perete cu aspect lugubru de acadea dungată, pe care se vede statuia unei femei cu pieptul gol, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a unei minți bolnave, un joc de șoapte chinezești înghețate în timp, redate din belșug în piatra scumpă importată. În interior se află (desigur) un labirint de coridoare spațioase, ca înr-o cursă infernală de șoareci, cu diviziuni și subdiviziuni ce șerpuiesc printre acele cavități reci, întunecate, și sfârșesc în alcovuri, uși cu benzi de alamă sau pereți albi care cu siguranță ți-ar putea revela ascunzători secrete, dacă ai ști unde să apeși. Femeile hijra îl conduc pe Pran printre gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
L-am făcut guvernator de provincie și i s-a acordat o pensie frumușică pentru tot restul vieții. 2 Intrăm în Peking pe poarta din sud. Sunt uimită de zidurile masive de culoare roz. Se găsesc pretutindeni, unul în spatele altuia, șerpuind prin tot orașul. Zidurile au cam 50 de picioare înălțime și încă 50 grosime. În inima ascunsă a capitalei se întinde Orașul Interzis, reședința împăratului. N-am mai văzut niciodată atâția oameni într-un singur loc. Mirosul de carne friptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sun Pao-tien recomandă liniște totală pentru sănătatea Majestății Sale, așa că ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan. Se face iarnă. Buruieni lungi, ofilite zac, cafenii și galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când Su Shun și prințul Kung sosesc cu treburi urgente. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pudră din belșug și apoi îmi pun rochia de doliu. Bag de seamă că fața lui Nuharoo s-a umflat. Pielea ei, de obicei strălucitoare, s-a făcut de un alb tern, fără viață. Lacrimile i-au trasat două linii șerpuite sub ochi. Suntem gata să ne întâlnim cu prințul Kung, dar aflăm că nu poate să treacă de eunucul-șef Shim, care invocă legea casei potrivit căreia nu se cuvine ca văduvele imperiale să fie văzute de un prinț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sus. Oamenii din sat nu aveau grâu nici de pâine (pe care o cumpărau de la oraș ori se băteau ca chiorii când venea mașina brutăriei), așa că militarii Își puneau pielea În saramură și le făceau rost, contra băutură. Drumul coastei șerpuia pe lângă curțile sătenilor. Camioanele Încărcate gâfâiau și se mișcau la deal cu Încetineală de melc. Cel care voia să cumpere grâu de la soldați știa ce să facă: atârna În crengile pomilor de la marginea drumului o traistă cu trei sticle de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte și deoparte, cu ochii ațintiți pe acea umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și purtau pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub tălpile lor fără să-i dărâme. Câte unuia, atunci când drumul Îi sălta sub Încălțări o cocoașă mișcătoare ca un val de apă, Îi cădea pălăria ori căciula. O ridica frumușel, o bătea de câteva ori cu palma, o ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să Închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta Întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau În țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie În pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu Închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și chipul Înnobilat de apropierea morții: ― Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
orașului, mahalalele rămâneau ca niște insule, la fel cum fuseseră și în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Scursurilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]