860 matches
-
plus doi chelneri tineri care, după ce pun în fața fiecăruia o farfurioară cu două triunghiulețe de pâine acoperite unul cu o felioară de somon și altul cu câteva icre negre și o coajă de lămâie, se lipesc de perete ținând un șervet alb pe braț. Conversația se leagă greu. Încep să depăn amintiri din prima mea vizită la Versoix, în 1991. La un moment dat, ușa se deschide și în cameră pătrunde domnul Holender, directorul Operei din Viena, sosit pentru sărbători în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care o să te superi pe mine?... și-o să-mi spui că sînt nu știu cum, Într-un fel care n-o să-mi placă?... ceva nou Întotdeauna... fiindcă tu cîștigi Întotdeauna... tu găsești Întotdeauna cîte un cuvînt nou. De ce te ștergi acum cu șervetul la gură și nu mă Învrednicești măcar cu o privire? De ce-l chemi pe Daniel și-i ceri felul doi și vin și cît mai repede? Ascultă, au nevoie de o primă. De bani. Și dacă aș putea... Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a Învîrti țigara Între buze și de a-și aprinde țigara la nesfîrșit, fiindcă tutunul se scuturase, era foarte afînat și el nu putea fuma cum trebuie; acum apucase mîna bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan luîndu-și rămas-bun și În curînd avea să treacă prin dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
don Juan. Dar Juan Lucas nu mai era acolo. „Poor thing 1“, se gîndi Susan, dar Își blestemă zilele pentru că știa englezește și se simți Îngrozitor de prost. MÎncau În tăcere și de mai multe ori Juan Lucas și-a dus șervetul la gură cu un gest nervos. Bobby o Înjura În gînd pe Arminda, din cauza ei nu putea ieși să se Îmbete, dar se potolea numaidecît și-i părea rău și pe urmă se Înfuria fiindcă-l trecea durerea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numaidecît și-i părea rău și pe urmă se Înfuria fiindcă-l trecea durerea și el voia să plîngă și Încă de durere, Peggy era de vină. Julius Începu să plîngă cu sughițuri și Juan Lucas Își ducea mereu nervos șervetul la buze, atunci pe Julius Îl podidi plînsul și el puse jos șervetul și sînt sigur că timp de cîteva clipe toți se simțiră Îndurerați și Își aduseră aminte de Arminda și-i simțiră prezența așa cum o văzuseră pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
durerea și el voia să plîngă și Încă de durere, Peggy era de vină. Julius Începu să plîngă cu sughițuri și Juan Lucas Își ducea mereu nervos șervetul la buze, atunci pe Julius Îl podidi plînsul și el puse jos șervetul și sînt sigur că timp de cîteva clipe toți se simțiră Îndurerați și Își aduseră aminte de Arminda și-i simțiră prezența așa cum o văzuseră pentru ultima dată, odihnindu-se acolo sus, moartă. Bobby n-a mai ieșit În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar atât de... bolnav? Poate că nici de șervețel nu e nevoie... Prințe, vi se lega șervețelul când ședeați la masă? — Altădată, când aveam vreo șapte ani, cred că mi se lega, însă acum, când mănânc, îmi pun de obicei șervetul pe genunchi. — Așa și trebuie. Dar crizele? — Crizele? întrebă prințul puțin uimit. Acum mi se întâmplă destul de rar să am crize. De altfel, nu știu: se zice că îmi va fi dăunătoare clima de aici. — Vorbește bine, remarcă generăleasa, adresându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el și-i proptește șervetul ud cu o mână. — La noi în casă n-a călcat niciodată picior de medic. Tata ne doftoricea el însuși pe toți, chiar și pe sclavi. — A fost fără îndoială un înțelept, surâde stins Augustus. Uite că atâtea popoare trăiesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul. La atât se reduce toaleta de dimineață. Abluțiuniule adevărate le va face după-amiaza, dar și pe acestea le reduce la minimum. — Ce haine să-ți pregătesc, stăpâne? Augustus își scoate fața udă din șervet și dă cu ochii de cei trei frizeri care s-au strecurat cu pași de lup în urma lui Parthenicus. — N-am nici un minut pentru voi, îi avertizează imperios. Arată cu mâna spre camerist: — Bărbieriți-l mai bine pe Parthenicus, că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreabă, molfăind încă. — Ia zi! De unde a început acuzația asta stupidă de magie? Mai mușcă o dată. — Că doar nu te-ai dus în for să țipi în gura mare despre ce facem noi! rostește cu umor. Scribonius Libo apucă elegant șervetul de lângă el și se șterge tacticos pe mâini înainte de a răspunde: — Totul a pornit de la un fost sclav de-al tatălui meu... Refuză politicos para pe care i-o întinde Gallus: — Mulțumesc, dar n-am terminat încă... Scociorăște din ochi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii. Ieșindu-și din fire, Nero își înfige mâna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tif niște fructe. Augustus apucă platoul, dar rămâne cu el în aer când o fetiță se desprinde pe neașteptate de ceilalți copii și țâșnește în față, înainte ca cineva să o poată opri. Cu un gest grăbit, îi prezintă împăratului șervetul franjurat pe care l poartă pe braț. — Ia-l să te ștergi pe mâini! rostește plină de o importanță copilărească. Toți râd. Fără să se supere, principele îi face discret un semn complice cu mâna să mai aștepte un pic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bucată de carne de vită. O adusese data trecută. — Drace! exclamă domnul Mundy. Ne-am ajuns, nu crezi? Traseră tăbliile mesei și aranjară farfuriile și ceștile, senvișurile cu roșii, miezul de lăptucă și biscuiții cu smîntînă. Apoi apropiară scaunele, desfăcură șervetele și Începură să mănînce. Ce mai face tatăl tău, Vivien? Întrebă domnul Mundy politicos. Și sora ta? Cum Îi merge umflatului ăluia mic? Se referea la copilul Pamelei, Graham. Ce mai grăsan mititel! Gras ca untul! Ca micuții pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe față și pe păr... Încercînd că scoată mirosul de fabrică, dorind să arate cît mai bine În seara pe care-o va petrece cu Fraser. În maiou și pantaloni coborîse la parter să-și lustruiască pantofii, să pună un șervet pe blatul din bucătărie și să-și calce o cămașă. Cămașa avea gulerul moale, ca acelea pe care le purta Fraser; și, cînd o Îmbrăcă, fierbinte Încă de la fier, o lăsă descheiată la gît - așa cum obișnuia Fraser. Se gîndi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se făcu frig și aruncă puțină apă pe față, apoi Își ridică brațele, se sprijini de perete și-și clăti subsuorile, apa alunecîndu-i pînă la brîu, făcînd-o să tremure și udînd covorul. Prosopul era alb-gălbui și destul de subțire, ca un șervet de copil. Săpunul avea straturi cenușii În el. Dar Își adusese pudră de talc și Își tamponă cu parfum, dintr-o sticluță, Încheieturile mîinilor, gîtul, clavicula și spațiul dintre sîni. CÎnd Își puse rochia ușoară din crêpe și-și schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tocător, și veni la mine să-mi strîngă mîna. Încîntat de cunoștiință, zise el, puțin cam prea politicos, m-am gîndit, dar apoi mi-a zîmbit și am știut că avea să-mi placă. Scuză-mă, continuă, ștergîndu-și mîna pe șervetul de bucătărie. M-au pus la treabă să tai roșiile și-s plin de suc. Am rîs, cînd se auzi o altă voce, precizînd: Încercăm să-i dovedim că nu e totul doar o treabă de femei. Salut! Emma ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe la mine după-masa și, dacă a făcut dimineața o prăjitură (ceea ce, În mod bizar, se Întîmplă destul de frecvent), va fi avut grijă să fie mai multă ca să ne aducă și mie și lui Trish o parte, Învelită frumos Într-un șervet. Iubesc sentimentul de confort pe care Îl simțim cînd sîntem În vizită una la cealaltă, de parcă am fi la noi acasă, și raza de soare și voie bună pe care mi-au adus-o și care lipsise din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-și vadă de treburile ei. — ...să-ți ții observațiile legate de prietenii mei pentru tine. Îmi cer scuze dacă te-am ofensat. Nu asta mi-a fost intenția și voi Încerca să nu mai fac asta, bine? — Bine. Las șervetul de bucătărie și mă duc să-mi caut soțul. — N-o să-ți vină să crezi ce-a zis maică-ta, șoptesc eu de Îndată ce-l găsesc, așezat pe canapea, jucînd table cu Gregory. — Ce? — Grăbește-te să termini jocul, apoi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Își aude vocea englezească cerându-i lui Star niște sos de hrean și cu o anumită mirare urmărește cum degetele ei apucă vasul și i-l întinde. S-a terminat prea repede, li se ridică farfuriile, ceșcuțele cu cafea și șervetele. Îi adresează un la revedere formal tatălui lui Star, apoi își ia rămas-bun prelungit de la fiica lui, care-l sărută pe obraz și-i promite să-l vadă peste o zi sau două. Se întoarce la Barabbas ca un prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu șervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele și pe pereți se vedeau numai câteva cadavre de ploșnițe sătule. În capul mesei din stânga ședea căpitanul Klapka. Fără cască, tuns la piele, fața lui rotundă răspândea bunătate și blândețe, deși în ochi îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Marta? Mâine neapărat va merge la ea... A doua zi se deșteptă în sărutările soarelui vesel de aprilie, în odaie parcă intrase iarăși primăvara, cu valurile albe de lumină, cu îndemnuri de bucurie. Pe masă, pe o tavă așternută cu șervet înflorit, aștepta ceașca lui de odinioară, plină de cafea cu lapte, și o halcă zdravănă de cozonac. În sufletul lui sălășluia o mulțumire mare. Îi era dragă toată lumea. " Dacă aș fi izbutit, acum cine știe unde aș fi", se gândea cu o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu mare băgare de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura cu șervetul și uitîndu-se surâzător la doamna Bologa, care ședea năucită pe scaun, parcă nu și-ar fi crezut urechilor. ― Asta nu se poate! strigă avocatul. Nu se poate! Asta nu-i cauză serioasă! Pentru închipuiri copilărești nu se poate zdrobi norocul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un platou de argint. După aceea, putea merge să ia masa la RĂbillon. „Încă unul bun de scurtat, domnule procuror!“ îi spunea Bourrache conducându-l la masa lui, trăgându-i scaunul cu maniere potrivite pentru un mare domn. Destinat desfăcea șervetul și făcea să răsune paharul lovindu-l cu lama cuțitului. Judecătorul Mierck îl saluta fără cuvinte, iar Destinat îi răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mierck îl saluta fără cuvinte, iar Destinat îi răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui. Nu schimbau niciodată cu cuvânt. Mierck mânca precum un căpcăun murdar, cu șervetul înnodat la gât ca un grăjdar, degetele unsuroase și ochii deja tulburi din pricina sticlelor de vin de Brouilly. Procurorul, în schimb, era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și a inimii ce bate nebunește. În fond, asta îl făcea uman, pur și simplu uman. Barbe îmi mai povesti și că, într-o seară, avu loc o masă mare. Destinat pusese să se scoată pentru această ocazie toată argintăria, șervetele de in și fețele de masă brodate. O masă pentru cincizeci de oameni? Nu. Doar pentru doi, tânăra învățătoare și el. Ei singuri. De o parte și de alta a unei mese imense. Nu Barbe a gătit, ci Bourrache, chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]