1,067 matches
-
întîmplă cu balena, care trăiește sistematic, cîte o oră sau chiar mai mult îcînd e în fundul mării), fără a inspira măcar o particulă de aer, căci nu are bronhii, după cum vă amintiți. Cum se explică acest fenomen? între coaste și șira spinării, balena are un adevărat labirint de vase verniculare, care, cînd ea se dă la fund, sînt îmbibate cu sînge oxigenat, astfel încît, timp de o oră și chiar mai mult, la o mie de stînjeni adîncime, balena poartă un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cincizeci coloanei vertebrale. De această coloană vertebrală - pe mai puțin de o treime din lungimea ei - era atașat puternicul coș circular al coastelor, care-i închidea cîndva organele vitale. După mine, acest uriaș sipet de ivoriu, cu lunga și neîntrerupta șiră ce se întindea în linie dreaptă, pînă departe, semăna izbitor cu coca unei mari nave proaspăt așezată pe o cală de construcție, cînd doar vreo douăzeci dintre crivacele ei golașe sînt fixate, iar chila nu e încă decît o grindă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de cel puțin șaisprezece picioare, pe cînd coasta respectivă măsura numai opt picioare, ceea ce înseamnă că ea nu putea să redea decît pe jumătate ideea măreției reale a acelei părți vii. Și apoi, acolo unde eu vedeam acum doar o șiră goală, fuseseră cîndva tone de carne, mușchi, sînge și mațe. De asemenea, acolo unde fuseseră aripile late ale cașalotului, nu vedeam acum decît niște încheieturi diforme; iar în locul masivelor și mărețelor ramuri fără os a cozii, se căsca un vid
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împuținat, întins în acea pădure plină de pace. Numai în miezul celor mai mari primejdii, numai în vîrtejurile stîrnite de coada furioasă, numai pe marea adîncă .și nemărginită poate balena vie să fie descoperită cu adevărat, în plenitudinea ei. Dar șira spinării? Cel mai potrivit mijloc de a o privi este de a-i pune cap la cap oasele, întinzîndu-le cu ajutorul unei macarale, ceea ce ia destul timp. Dar cînd e gata, seamănă cu Coloana lui Pompei, ai spune. în total există
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toate zac aidoma buturugilor noduroase dintr-o clopotniță gotică, puse acolo pentru a sprijini vreun zid greu. Cea mai mare, în mijloc, are o lățime de aproape trei picioare și o grosime de peste patru. Cea mai mică, situată în locul unde șira se pierde în coadă, are o lățime de numai doi inch și seamănă cu o bilă albă de biliard. Mi s-a spus că balena avusese și cîteva vertebre mai mici, care fuseseră însă pierdute de copiii preotului, niște ștrengari
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintr-o specie pe cale de dispariție, dar nu moartă încă, genul acela care rezolvă crimele cu ajutorul lămpilor puse în ochi, cu frânghia udă, picioare trase în șale, genunchiul lovind în vintre, pumnul în plexul solar și bastonul de cauciuc pe șira spinării. Incapabil să obțină de la Marlowe mărturia așteptată, Gregorius apelează la singura armă ce-i stătea la dispoziție - violența bestială: Scoase un hohot de râs răgușit. Îi trecu foarte repede. Se ridică cu gesturi greoaie și se plimbă în jurul biroului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lovit în continuare, impasibil, „rar, calm, căutând locurile cele mai dureroase”3. De asemenea, a jucat cu genunchii pe pieptul lui Viorel Gheorghiță, l-a dus apoi în lovituri la W.C. și i-a turnat apă rece de-a lungul șirei spinării, deși era iarnă. Avea, ca mai toți, și momente de normalitate, permițând victimelor să vorbească între ele chiar și când aveau interdicție totală de a comunica 4. În octombrie 1950, tortura încă la camera 4-spital, alături de Virgil Bordeianu, Titus
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Nelson, care se agita printre luptători, s-a aplecat în față și a căzut în genunchi. A întins brațul stâng către căpitanul vasului, Hardy; cel drept îi fusese amputat după bătălia de la Santa Cruz, în 1797. - M-au împușcat în șira spinării - a mai apucat să spună. După trei ore, a murit. După această victorie scump plătită, Anglia a obținut controlul maritim în zonă pentru o vreme de 100 de ani. Ca orice mare om de stat - comandant de oști, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
fără precedent. Până acum nu mai șezuse niciodată cu capul În poala unui bărbat, călătorind Într-un car cu boi. Nu mai dormise niciodată cu un bărbat lipit de spatele ei și Înconjurată de brațele acestuia; nu simțise niciodată pe șira spinării un bărbat Întărindu-se În timp ce Încerca să vorbească de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. ― Încă optzeci de kilometri, spusese Lefty Într-o noapte, pe drumul anevoios spre Smirna. Poate că mâine o să avem noroc și o să ne ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hristofor. Nu cine știe ce, dar e bine. Îl fac să promită și că pune În biserică strane noi. Și, dacă vrei, și niște covoare. Și tăcu, Închizând ochii. Își făcu cruce de mai multe ori, așteptând un răspuns. Apoi, dintr-o dată, șira spinării i se Îndreptă. Deschise ochii, Încuviință din cap și zâmbi. Își sărută vârfurile degetelor și atinse cu ele icoana sfântului, apoi se grăbi spre casă ca să-i scrie lui Milton veștile bune. ― Da, sigur, spuse tatăl meu când primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
paginii o sută doisprezece. Descrierea scutului lui Ahile. Până atunci nu mai fusesem niciodată atât de aproape de Obiectul Obscur. Era o provocare pentru organismul meu. Sistemul meu nervos se lansă În „Zborul Bondarului“. Simțeam viorile ca pe niște ferăstraie pe șira spinării. Timpanele Îmi băteau În piept. În același timp, Încercând să ascund toate astea, nu clinteam nici un mușchi. De-abia respiram. Cam asta era situația În ansamblu: catatonie În exterior, frenezie Înăuntru. Îi simțeam mirosul de la guma cu scorțișoară. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine. ― Și mai ai o treabă, Stephanides: să speli putina. Să te cari și să nu te mai prind pe-aici! Și să-ți iei labele de pe sora mea! Deja săream În picioare. Fierbea sângele În mine. Îmi urcase pe șira spinării și-mi trăsese un semnal de alarmă În cap, așa că Într-un acces de furie, l-am pocnit pe Jerome. Era mai mare decât mine, dar Îl prinsesem nepregătit. I-am tras una În față. A Încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă făceau să mă simt oarecum ușurată. Toată viața mea m-au alintat și m-au răsfățat străini impunători. Mă Încânta peste măsură afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram mai Înaltă decât el, deșirată, cu părul sârmos, o fată gen Tiny Tim, și stăteam În halat, sutien și chiloți pe marginea unei mese de consultație de modă veche, cu sertare cauciucate, dispuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scoteau câteva exclamații din când în când, iar doi dintre ei se jucau cu Vagabonzii, care nu mai erau așa de înfricoșători după ce se cuibăreau la pieptul lor și îi lingeau pe față când erau scărpinați între urechi sau pe șira spinării. Trenul mergea cu o viteză constantă de o sută optzeci de kilometri pe oră și făceau progrese uimitoare. Până la căderea serii aveau să iasă dintre șirul de munți și să intre pe cândva mănoasa câmpie a Rusiei. Corvium stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu pielea întunecată, în rest e tot numai smoală. Privirea îi alunecă în jos spre șira gul de scoici din jurul gâtului. Se stăpânește cu greu să nu su râdă. Despicătura de la mijlocul fiecăreia chiar că sugerează... — E foarte eficient contra deochiului, se înfoaie cu mândrie tânărul. — O fi bun la vrăji, se bagă în vorbă cel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coboară precaut pleoapele. Și el a fost cu Claudius Nero să consulte oracolul. O metodă bună pentru a-i deveni indispensabil. Numai de nu l-ar întreba ce le-a profețit. O sudoare rece începe să i se prelingă pe șira spinării. Acolo, în templul lui Apollo, Pythia i-a desemnat pe amândoi cu titlul de rege și li s-a închinat... Brusc, ușa dinspre vestibul pocnește scurt. Un grup de sclavi se strecoară iute înăuntru. Din spatele lor se ivește Tigellin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta înseamnă că sunt iertat? ― Cred că da. ― Doamne, cât te iubesc, JJ, îmi spune el, punându-și brațele în jurul meu și sărutându-mă pe ceafă - singurul loc unde știe că în mod garantat îmi trimite fiori în jos pe șira spinării. Mă sprijin de el, simțindu-i mirosul, simțindu-i barba ușor nerasă cu obrazul, și-mi permit să mă simt mai bine. Brad îmi cuprinde spatele ușor, mișcându-și mâna încet în jos, până când alunecă între picioarele mele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ridice, zise Wilson. Dă-te mai Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei care se zbuciuma furios și trase. Capul căzu-n față. — Asta-a fost. L-ai luat În șira spinării. Sunt o priveliște pe cinste băieții aștia, nu? Hai să bem chestia aia, zise Macomber. Nu se simțise așa de bine-n viața lui. O regăsiră pe nevastă-sa, albă la față, În mașină. — Ai fost teribil, dragule, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iluzionase la un moment dat că-i revine voința de-a munci. Și acum, dacă totul se termina așa, și știa bine că așa se termina, n-are de ce să se-ntoarcă ca un șarpe care-și mușcă coada fiindcă șira spinării i-a fost zdrobită. Nu ea era de vină. Dacă n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Dacă trăise-n minciună, tot În minciună trebuia Încerce să și moară. Dincolo de deal se auzi o Împușcătură. Trăgea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Gândurile mi-au zburat În altă direcție. Ce s-ar Întâmpla dacă Mama Scumpă chiar ar rămâne acolo? Cum mi-ar schimba asta viața? Acest gând m-a făcut să simt furnicături În stomac. Simțeam cum mă lasă picioarele și șira spinării. Așa mi se Întâmpla de fiecare dată când simțeam că se va petrece ceva bun sau rău, când eram pe punctul de a mă lăsa În voia emoțiilor extreme. Cum și mama fusese la fel, mă temeam că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-i pe cei doi câini. Apropiindu-se, o văzu și pe Saskia. Stătea pe un scaun dintr-un rând de taburete Înalte așezate cu fața spre o panoramă a Împrejurimilor. Nu zâmbea, remarcă el și-l trecură fiori reci pe șira spinării. Cadavre, câinii găsiseră părți din cadavre. Echipa de filmare Îl urmări până ajunse lângă Saskia. —Ai vreo veste? Întrebă el cât de calm putea. Spre ușurarea lui, ea clătină din cap. —Le-am dat mostrele de miros. Au căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Comerțului și Industriilor. Cred că totul a durat cam zece minute. Între timp au fost cărați afară conductorii pe care-i văzusem căzuți în birou. În clipa în care am ajuns în capătul scărilor am simțit un fior cumplit pe șira spinării. Totul se învârtea cu mine, de parcă aș fi ajuns în iad. Cele trei persoane întinse pe pământ aveau lingurițe în gură. Se pare că cineva le pusese lingurițele ca să nu-și înghită limba. Încă vreo șase conductori stăteau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de kundalini, cât de însănătoșirea mea. După două luni vertebrele de la baza coloanei au început să vibreze, un lucru pe care îl experimentezi în stadiul kundalini. Tot nu eram încrezător. Simțeam o căldură puternică precum apa caldă care îmi înconjura șira până la creier, se zbătea ca o ființă vie. Era uluitor. Era ceva incontrolabil, ceva incredibil se întâmpla în corpul meu. Practic am leșinat. După trei luni am ajuns la iluminarea kundalini, exact cum prevăzuse cartea lui Asahara Shōkō. Avea perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de înger transformat în pisic. Oricât l-aș mângâia, niciodată nu se plictisește. Dacă mă opresc, întinde capul spre mine ca să-l mângâi mai departe și palpită întreg de voluptate când mâna mea se prelinge de la cap, de-a lungul șirei spinării. Cred că, indiferent de unele trăsături comune, fiecare pisică își are caracterul ei, care evoluează și el. Totul este să o privești mereu cu atenție. Muzica nu face nici o impresie asupra lui Ahmed. Pot să pun în mijlocul somnului lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Gualfard, nici Geremar nu păreau să se intereseze absolut deloc de prezența sa. Așadar, soarta lui era pecetluită - ba mai mult, fusese încă de la bun început. în vreme ce încă fixa ochii, acum sticloși, ai lui Waldomar, un fior lung îi străbătu șira spinării. Se întrebă până când asasinii ce îl înconjurau îi vor mai îngădui să rămână în viață. începu să tragă cu ochiul împrejur, căutând febril o cale e scăpare. Khaba și Odolgan se aflau la un pas de el, însă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]