939 matches
-
o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de dinți falși. Nu cumva să-mi faci și tu astfel de năzbâtii...“ Într-o zi, Îi căzu Biblia În mână, și bătrâna Începu să interpreteze scene din Vechiul și Noul Testament. Când era Isaac, când Iacov, când Rebeca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pantei. Numai așa, ca să mă lămuresc. Adică tu vrei să spui că Elvis Presley e acum un elan ? Ellis a surâs, iar Zach și-a dat seama ce-l făcea să arate așa de copilăros. Dinții lui Ellis erau un șirag de zigzag-uri: parcă avea în gură munții Sawtooths în fază adolescentină. Să-ți zic ceva, fiule, a început Ellis. Când trăiești așa de mult pe malul unui râu, n-ai decât două posibilități. Fie ajungi să aștepți ca Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
știri din zilele de după 11 septembrie cu o încântare foarte puțin mascată ? În nici un caz. Irene ajunsese la concluzia că dacă lui Ahmad nu-i convenea ceva din ceea ce ea făcea, atunci însemna că era pe drumul cel bun. Un șirag de petale a luat foc. Ahmad, a exclamat ea. Bărbatul a zâmbit. Flăcările se îndreptau rapid către tulpinile de solandra. Irene a făcut un pas înainte, dar Ahmad a oprit-o cu mâna. Bărbatul avea palme de grădinar: aspre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
munte, pe un pădurar pe care îl chema Voinea... Codrii Antileștilor stăpâneau o întindere de cincisprezece mii de fălci, erau codri bătrâni, codri nestrăbătuți; și pădurarul Voinea avea la o margine, în Prisaca lui Ion, o căsuță; și subt un șirag de meri, în vălcică, vreo zece stupi. Pe lângă șiragul de meri și pe lângă stupi, se strecura prin iarbă pârăul Cerbului. La o parte era ș-o fântână veche cu cumpănă. Vezi dumneata, zicea Voinea; căsuța am făcut-o eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Codrii Antileștilor stăpâneau o întindere de cincisprezece mii de fălci, erau codri bătrâni, codri nestrăbătuți; și pădurarul Voinea avea la o margine, în Prisaca lui Ion, o căsuță; și subt un șirag de meri, în vălcică, vreo zece stupi. Pe lângă șiragul de meri și pe lângă stupi, se strecura prin iarbă pârăul Cerbului. La o parte era ș-o fântână veche cu cumpănă. Vezi dumneata, zicea Voinea; căsuța am făcut-o eu de iznoavă; abia se mai cunoșteau niște urme de păreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sultan a trecut cu mare alai în Asia. După rânduiala Porții, nu era îngăduit noroadelor să-l întâmpine. Stăteau departe de cale, îngenunchiate. La popasuri, ajungeau înainte cei nouăzeci și nouă de bucătari, ascuțindu-și cuțitele. În vremea ospețelor stăteau șirag în jurul cortului celui mare nouăzeci și nouă de baclavagii. De la cel dintăi ceas al zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă de pături, un felinar, un burduf cu lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă astfel că nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stăruia în jurul nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei nu contemplaseră o femeie atât de bogat dezgolită. Veni să-mi șoptească la ureche: — Alte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă piș. Martina părea și ea deconcertată și, înainte să-mi dau seama, eram înapoi în lift, în taxi, și iar în marele flux. Întârziaserăm. Îmbrăcată cu o rochie neagră, simplă, purtând pe coloana subțire a gâtului un singur șirag de perle, Martina îmi evita ochii, explicându-mi cu o voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele de dragoste din primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
SINE DIE Nu trebuie Să-ți spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din multe ce se vorbesc. Nu este, și nici n-a fost; Trec zile șirag. Orizont suspect, Și metafizic prag. * STANȚĂ LA VIN Amici e ora Când vinul Ne-a făcut suspecți. Cadențe De târziu orologiu. Dacă a mai fost vreodată Mai bine ca acum, Sau a dormi Peste ziua de mâine... Altă realitate. Cum
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Doamna Virgil Jones, i-a răspuns Liv, iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe. O dâră roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Îi dădeam drumul la mînă, Bea avea s-o zbughească. Imaginația mea, Îmbătată Încă de atingerea și de gustul trupului ei, ardea de dorința de a o Înghesui pe o bancă, de a o săruta, de a-i recita tot șiragul de nerozii care pe oricine altcineva l-ar fi făcut să se prăpădească de rîs pe socoteala mea. Însă Bea deja nu mai era prezentă. Ceva o rodea pe dinăuntru, În tăcere și totuși strident. — Ce se petrece? am șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului. O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de seară ce se cereau aranjate în gospodărie. După ce terminară cu toate, se așezară la masă, apoi mama intră cu copila în casă. În timp ce se pregăteau de culcare, Florinuța zise: Mamă, mă doare un dinte. Ia să vadă mama! Privind șiragul de dinți mărunți și rari, văzu că unul dintre ei se clatină. O să-ți cadă și atunci o să-l arunci pe casă și ai să-i cânți: „ cioară, cioară, ia un dinte de lapte și dă-mi unul de oțel
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
clar pentru el... „Să asigure flancul drept al diviziei”... S-au apucat să mănânce. Mestecau uitați de ei. Privirea le rămânea fixată în jarul din fața lor... Oare pe unde le hălăduiau gândurile? Poate spre cei dragi rămași acasă sau cine știe ce șirag de amintiri le bântuiau sufletele... Ninsoarea a început să se rărească, până ce, în cele din urmă, s-a oprit de tot. Abia atunci s-a văzut cum unii purtau pe obraz picături de apă ce se rostogoleau domol despicându-se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei albe și revărsate era o inscripție: „Fute-mă”. Buzz făcu o deducție rapidă - domnul și doamna Benavides nu vedeau foarte bine. O femeie bătrână deschise ușa. — Quién? Buzz spuse: — Poliția, doamnă. Și nu vorbesc spaniola. Bătrâna duse mâna la șiragul de mărgele din jurul gâtului. — Eu vorbesc inglés. E ceva în legătură cu Sammy? — Da, doamnă. Cum de v-ați gândit la asta? Bătrânica arătă spre peretele de deasupra șemineului ciobit, din cărămidă. Acolo se vedea un diavol pictat, costumat în roșu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
salonului. A tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și ta câmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Domnului, Tatăl și Mama Poporului, Apărătorul Adevăratei Credințe și Scutul Imperiului este un bărbat tânăr, ochii îi sunt duși în fundul capului și fruntea îi este adânc brăzdată de riduri. O atmosferă de melancolie atârnă de gâtul său mai greu decât șiragurile de perle, o atmosferă pe care el, conștient sau nu, a răspândit-o în jurul său, de parcă ar fi scuturat un covor plin e praf. Pare lipsit de substanță, aproape o nălucă, și apatia lui dă un caracter de jelanie acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de câteva slugi și gărzi, se lasă o tăcere răbdătoare, prudentă. Lui Pran, care privește prin grilajul încăperii cu gong, bărbatul slab, îmbrăcat în haine scumpe, nu i se pare că arată ca un conducător. Mătăsurile, papucii cu bijuterii Jodhpuri, șiragurile de perle și inelul de pe deget cu diamant de mărimea unui ou, îi par mai puțin semne ale puterii, cât mai degrabă elemente decorative ale costumului costisitor. Iar gărzile parcă potențează această discrepanță. O trupă de soldățoi giganți, cu bărbile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urmărește cum cei doi Braddock sunt scoși din howdah în dreptul Porții Elefantului de la palat. Sunt așteptați de o delegație pe platforma înaltă. Flancat de gărzi și servitori este chiar nababul, îmbrăcat într-un veșmânt albastru cu alb. Este acoperit de șiraguri de perle, purtând însemnele diferitelor Ordine la care este îndreptățit. Turbanul alb de mătase, are un rubin imens, de culoarea sângelui. Diwan-ul este și el într-un veșmânt opulent, iar Firoz, elegant, este în costumul de dimineață. Lângă ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca să le recite) este enumerarea tranzacțiilor inspirate și norocoase prin intermediul cărora LiFi câștigă mâna prințesei cerului,Neshdaqa, prin câștigarea dreptului asupra unui lot mic de pământ,care aparținea soției preferate și pistruiate a unchiului ei. Obligațiile Fo sunt înregistrate prin șiraguri de mărgele de diferite culori și tipuri, care reprezintă diferitele stadii ale afacerii, iar modelele mărgelelor diferă de la o regiune la alta. În consecință, Fotse sunt un spectacol plin de culoare, mai ales la înmormântări. Profesorul Chapel consideră că Fo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ridicată la umbra unei stânci uriașe, este înconjurată de parcele de câmp delimitate prin pietre de râu. Ici și colo, sunt agățate semne și amulete de niște prăjini și capete de animale înfășurate în iarbă uscată ca să alunge bolile; niște șiraguri de mărgele și pungi cu ouă de păianjeni marchează poziția unei parcele într-o negociere Fo. Antropologii sunt entuziasmaț la început, apoi dezamăgiți. Ferma este complet părăsită. La fel și cealaltă la care ajung și cea care urmează. Profesorul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcă, la fel ca strămoșii lor, s-au născut din peretele stâncii. Pagină separată Albii se uitau la Daou și vedeau un Fotse prăpădit, așezat pe un scaun de lemn sculptat. Cicatricele fine de pe chipul lui se confundă cu ridurile. Șiragurile Fotse multicolore, atât de grele, par că-l trag în jos. În spate, nevestele stau în genunchi în ordinea priorității, ciupindu-se pe ascuns și aruncându-și una alteia furnici în păr. Daou privește înapoi la albi și simte primejdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
O senzație ciudată; poate să zboare, deși învelit în argilă, sau să zacă pe un covor de oase în trupul unei mari stânci care pulsează de viață. Oamenii intră și ies, dar bătrânul nu se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Popsește o vreme deasupra lor urmărindu-i. Observă luptătorii care se târăsc, șiruri de spinări negre care converg spre punctul portocaliu din foc. Îi vede pe albii care mănâncă. Totul în jurul lor este cu josul în sus. Bătrânul își zornăie șiragul și-și continuă incantațiile, iar novicii prind brațele și picioarele pacientului, punându-i cenușă pe față și pe umeri. Novicii încălzesc făclii de metal intr-un alămar, pentru că asta are legătură cu pielea și cu felul în care poate deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]