729 matches
-
conflict mondial, îmi imaginez că cei de la Imigrație și Naturalizări vor fi foarte bucuroși să vă asigure reîntoarcerea în țările natale. Nathan Eisler se îndoise de spate. Coatele îi ajungeau la genunchi, mâinile sub bărbie, fruntea la pământ. Lacrimile îi șiroiau pe față. Dudley își pocni încheieturile degetelor și spuse: — Un simplu da sau nu e suficient. Eisler dădu din cap a încuviințare. Dudley zise: — Perfect. Mal își scoase carnetul și pixul. — Știu care e răspunsul, dar vreau să-l aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și ieri. Malurile, secate de jur-împrejur, cu crăpături adânci și împrăștiate peste tot, par a fi zâmbetul hidos al unei vrăjitoare. Zarea este pierdută într-un nesfârșit de căldură. Ca și Mura, fetița de șase ani a bunicii. Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce topeau pământul, Mura, eroina povestirii noastre, caută în zare cu privirea. Teama de a se fi pierdut face să îi bată inima în piept ca ticăitul ceasului vechi de pe masa bunicii
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
acelei încăperi prea înalte pentru ea, Mura a fugit. A fugit și de femeia aceea care urma să-i fie mamă. A fugit de un alt destin. A fugit cât o țineau piciorușele ei mici. Voia la bunica! Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce urmau să topească pământul, Mura, eroina povestirii noastre, căuta în zare cu privirea. Voia la bunica! Teama că s-ar fi pierdut, face să îi bată inima în piept ca ticăitul
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
-ncă cum! Potop, nu alta!“. În clipa următoare era ud leoarcă. 6 De parcă i-ar fi fost soră De fapt chiar avu În seara aceea un fel de Întâlnire. Puțin după zece și jumătate sună, ud și Înghețat, cu pantofii șiroind de apă, la poarta casei Gefenilor. Locuiau În Colonia Germană, Într-o casă cu pereți solizi, Înconjurată de pini bătrâni, ascunsă În mijlocul unei curți mari, apărată de un zid gros din piatră. —Treceam din Întâmplare pe-aici și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar alunecă și dispăru dincolo de bordura căzii. M-am întins repede după ea. Brațul soției, ars de soare, lucios și plin de săpun, la fel ca trupurile fetelor, o apucă și o scoase iar la lumină pe Abigail, cu părul șiroind și gura larg deschisă pentru a scoate hohote cristaline de râs. —Ta-ti, ta-ti, ta-ti! striga Betsy ca o sirenă. Sau nu, ca semnalul de încetare a stării de alarmă. Soția mea se răsuci spre ușă. Căldura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Cuprins de panică, omul se zvârcolea, dându-și seama că paralizează. Ixtl îl ținea strâns, așteptând să se termine reacția chimică. În cele din urmă, omul rămase nemișcat, cu toți mușchii înțepeniți. Ochii îi erau larg deschiși, iar fața îi șiroia de sudoare. Peste câteva ore, din ouăle depuse în stomacurile celor doi oameni aveau să iasă niște pui leit cu Ixtl, care vor crește hrănindu-se cu substanța acestor oameni. Satisfăcut, se întoarse sus, pentru a căuta și alte victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-o. Cum te poti face auzit Un om civilizat și decent, profesor de istorie la Craiova, scrie următoarele versuri: „poezia mea / e o sabie de samurai / o simți cu adevărat / abia atunci când / deja ți-a tăiat capul“. Cu capul tăiat, șiroind de sânge, ne întrebăm: ce-o fi fi având autorul cu noi? De ce se poartă atât de brutal? Răspunsul este unul singur: vrea să ne cucerească! Ion Maria - așa se numește omul civilizat și decent care ne decapitează cu poezia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bisericească. Poetul are intuiția frumuseții austere a limbajului preoțesc, dar îl adoptă mecanic, mai mult pentru sonoritatea lui care evocă bolți înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind“ nu este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele, puroiul etc., nu bubele. De altfel, în carte apar și alte formulări improprii, de exemplu Ontologia existenței simple care conține un pleonasm.) Titlul poemului din care am citat - Sonată pentru orgă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind“ nu este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele, puroiul etc., nu bubele. De altfel, în carte apar și alte formulări improprii, de exemplu Ontologia existenței simple care conține un pleonasm.) Titlul poemului din care am citat - Sonată pentru orgă și ninsoare - este inspirat și dovedește că Ion
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Doamne? Arcașul simți un tremur În tot corpul și, pentru câteva clipe, fu incapabil să ia vreo decizie. Ceea ce vedea nu putea fi adevărat. Ridică din nou capul. Căpitanul era tot În picioare, cu spada grea trecută În mâna stângă. Șiroia de sânge. Făcu un pas spre primul rând de ieniceri, care se retrase tot cu un pas. Mai făcu unul. Din pridvor se auzi strigătul spahiului: - Nimeni nu intră În luptă cu căpitanul! Chiar și rănit, va ucide prea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Deci așa e... ” gândi Oană, simțind În locul durerii de la Început o căldură blândă, ca o mângâiere a Erinei. „Deci așa e plecarea... de care ne e mereu frică... ” Amețeala Îl făcu să cadă În genunchi, dar cu cele două brațe șiroind de sânge continua să se sprijine În spadă. O tristețe aspră Îl străbătu la gândul că nu va mai revedea, niciodată, pe nimeni. Erina... Alexandru... Ștefănel... Căzu Încet Într-un abis care la Început era roșu ca sângele, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șofer, apoi s-a aplecat spre Adam și i-a vorbit În șoaptă. — Ai necazuri, așa-i? Despre ce-i vorba? Mie poți să-mi spui. Adam, ascultă-mă. Te simți bine? El a dat iar din cap. Sudoarea Îi șiroia de pe tâmplă de-a lungul feței și-i picura pe gât. Se simțea bucuros că e În mașină, și nu acolo, afară, În oraș. Mașina și-a continuat drumul până la șosea și a intrat În fluxul lent al circulației. Prin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atâta belșug de vorbe participanților la curs, printre care se numărau și ștrengari tineri ca mine, dar și tați de familie vârstnici, nu au rămas decât două sau trei, acestea însă până în cele mai mici detalii ale cârnaților prăjiți și șiroind de grăsime. Era un maestru al evocării. Cu o singură mână doar apuca visele îndopate și le mâna în abator și sub cuțit. Din nimic reușea să scoată gust. Aerul îl amesteca în supe consistente. Cu trei vorbe nazalizate muia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înaintea tuturor celorlalte produse ale câmpului și ale grădinii, ceapa este potrivită pentru o utilizare literară. Fie că, foaie după foaie, ea ajută memoria să-și facă salturile în timp, fie că înmoaie canalele lacrimale uscate și le face să șiroiască, ea este de fiecare dată exemplară, iar în ceea ce privea „Pivnița cu ceapă“mai era, pe deasupra, și utilă afacerii. Mai mult nu se poate spune despre asta. Ceea ce este convertit în literatură vorbește pentru sine. Dar, chiar dacă ar fi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
foto ― un oarecare număr de ani; și în calitate de asamblaj electronic în celulele unor tuburi catodice ― poate vreo două sute de ani. Nici una din aceste posibilități luate în calcul nu-l liniștiră și nici nu-i stopară fluxul de transpirație care îi șiroia pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni din plafon; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele enorme acumulaseră apa în amplele lor cupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sînt atît de sigur pe mine și parcă din senin m-au năpădit amintirile... și... Hai, dă-i drumul... Mi-amintesc... că aveam doar cîțiva anișori cînd m-ai luat pe genunchi și ștergîndu-mi cu dosul palmei lacrimile ce-mi șiroiau pe obraji, m-ai liniștit explicîndu-mi că eu dormeam cînd bunicul meu a trebuit să plece la Dumnezeu pentru că avea mare nevoie de el și că te-a rugat pe tine să-mi spui că nu trebuie să mă supăr
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ai văzut lumina zilei și ai trăit atâția ani și să mergi în șatră, devenind fiul Rafirei și al lui Lisandru Carabăț? - Nu, domnule judecător, nu vreau să plec din familia mea, și-și acoperi fața pe care începură să șiroiască lacrimi de durere și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în stare să înscrii? Și își însoți spusele de un pumn zdravăn aplicat în plină figură, încât Vișinel se dezechilibră și căzu la pământ. Nasul i se umflă pe dată și fața i se umplu de sânge ce începu să șiroiască ca dintr-un izvor. Alertat la vederea incidentului Mihăiță veni într-un suflet, întrebând vădit îngrijorat și agitat: - Care a dat, mă, care? Și pentru a demonstra că era gata de luptă cu oricine, își afișă pumnii strânși, deși nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
casă, fu întâmpinat de chipul întrebător al Inei. Stătu un moment în derută. Nu știa de unde vine această privire și ce credit ar putea să-i acorde. Atitudinea lui însă dobândi o altă valență, când văzu pe fața soției sale șiroind lacrimi. Intui că ceva neobișnuit se întâmplase. Părea extrem de obosită. Faptul dobândi confirmare când aceasta căută un scaun din preajmă și, cu capul între mâini, începu să plângă de-a binelea. Alex nu găsea circumstanțele stării în care o găsise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
gresia deja aburită și-mi frec mâinile ca un personaj dintr-un desen animat. Un câine șmecher. Nu-mi amintesc cum îl cheamă. Unsprezece seara. Închide robinetul și iese din cabina de duș. Ră mâne în picioare în fața oglinzii. Apa șiroiește de pe trupul lui, iar el stă nemișcat timp de un minut și-și fixează reflexia. De fapt, vede doar câteva părți din imaginea completă. Vede doar ce acceptă oglinda aburită să-i arate. Observă zonele în care trupul lui iese
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o să adoarmă imediat. Mai întâi auzi picăturile de ploaie căzând cu zgomot ca și cum ar fi lovit un acoperiș de tablă. I se păru ciudat, pentru că, în visele lui, Emil nu auzea aproape nimic. Ploaia era caldă, de vară și îi șiroia pe frunte, pe obraji, pe umeri și pe picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci pe arătură. Privind prin hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii, rugându-se de Dumnezeu s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea avionul se suprapuneau cu golul din viscerele sale și cu teama ce-i paralizase toate Încheieturile. Genunchii Îi tremurau, Îi tremurau și mâinile, iar buzele se albiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie. Se-mprăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile noastre șiroind eliptic printre sânii tăi, neatinși în scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâță s-a împletit ca un șarpe
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]