682 matches
-
avant la lettre? Ioana Em. Petrescu surprinde efectul de irealitate spațială potențat de slaba luminare a decorului, ca și de ploaia care sugerează, vizual până la sonor, adâncuri acvatice primordiale. Se pare de aceea că singurul univers ferm, între aceste lumi șiroind de ploi, îmbrăcate în cețuri și fum sau poleite de lumina lunii, rămâne universul gândirii. Metamorfozând discursul în scene jucate, aventurile gândirii din Sărmanul Dionis dau impresia unui lung monolog interior travestit epic (Ioana Em.Petrescu: 2005, 141). "Constelații intratextuale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ion Covaci Șapte ani de-acasă Copil, eu ochii i-am deschis pe lagăr. Un șanț din Zonă șiroia, buimac ducând cu el duhoarea ei întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
morții. Și gunoaiele care putrezesc prin canale și pe la colțuri, mirosul de putrezicine și de urină pe care cel mai mic petec de soare îl fac de nesuportat. Și această apă murdară ce se scurge din burlane, aruncată de pe la geamuri, șiroiește pe scări și umple canalele. Și certurile și bîrfele de pe la ferestre. Și neveste arțăgoase care se ceartă de la vreo varză sau de la vreun bărbat, cu vocile lor ascuțite înjurîndu-se colorat: Sifilitică! Prostănaco! Curvo! Falito! Schiloado! Canceroaso! Împuțito! Și oamenii care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acquaticus auster, Gutta per attonitas ibat oborta genas 391. Cu aceste puține rânduri poetul ne-a prezentat întâlnirea dramatică dintre el și Maximus. Cel din urmă nu realizează încă gravitatea dizgrației lui Ovidiu; Ovidiu, printre lacrimile de durere care-i șiroiesc din ochi, e încremenit de teamă (pavidas dante timore notas), de o teamă de neexplicat în fața celui mai bun prieten și a unei rude ca Paulus. Să fie oare, cu-adevărat, încă vie teama amintirii durității măsurii imperiale? Aceasta pare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
feroce. Pentru această comandantă de lagăr nu exista milă, compasiune, era lipsită totalmente de calități umane, viața de război o transformase într-o fiară și ura față de „bandiții de români și germani” era așa de mare încât când vedea sângele șiroind din muribunzii împușcați devenea isterică și comanda alte condamnări la moarte. Împușca cu mâna ei și santinela în post dacă nu-i plăcea cum ține arma sau i se părea poziția de drepți incorectă. Făcuse parte dintr-un batalion de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe spate în dreptul coloanei vertebrale, oftă greu, înălță capul cu ochii închiși și, cu expresia unei dureri insuportabile întipărită pe figură, își duse mâna dreaptă la buze, apoi la frunte, ținând fruntea sus și capul aproape pe spate. Sudoarea îi șiroia dâre pe față, la primul pas un „ah” discret umplu inimile bărbaților de față de o milă adâncă. Compasiunea pentru un semen de-al lor era atât de puternică, încât șterse diferențele, regulile de protocol și ambițiile politice. Marele vizir bătu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plecăciune zgârcită, dădu sulul marelui vizir spunând: — Documentul este un fals. Oamenii mei au raportat în acest sens și, trist, îl măsură din ochi pe marele agă al ienicerilor, parcă cerându-și voie să vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia sudoarea în dâre lucioase. Postiseră toată ziua și acum, în atmosfera înăbușitoare de după apusul soarelui, băuseră cafele și siropuri răcoritoare, care le ieșeau prin porii pielii, dar și mai tare îi făcea să asude ideea că omul acela cu haine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
desfundate din cauza torentelor, roțile erau înfundate în noroi până la butuc, caii refuzau să-și facă datoria și nu ne scoteau dintr-un făgaș decât pentru a ne băga în altul; surugii erau orbiți de fulgere și de grindină; apa ne șiroia pe corp și se aduna în diligență; uraganul ne ridica vehiculul și amenința să ni-l poarte în râpe, aceasta a fost situația noastră timp de trei ore nesfârșite. Ajungem în sfârșit la poșta din Berhegiu*. Printr-un noroc nesperat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la holerici, sunt scofâlciți, cu dinții rînjiți". În aceeași zi, Cantacuzino a inspectat, aproape de localitatea Turski-Isvor, un alt lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată: "Ei sunt acolo în număr de 280, unii, în corturi mici individuale, pe pământul șiroind de ploaie; alții, adăpostiți sub frunzare, pe care le străbate ploaia, îngrămădiți unul într-altul pe niște paie care nu sunt decât un burete îmbibat cu apă; alții, în două case, la adăpost de ploaie, fără aer, fără lumină, pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
toată noaptea, și din pricina cărora d'Arrast nu putuse închide nici o clipă ochii. D'Arrast se trezise acum de-a binelea. Prin ferestrele cu gratii din fața lui zărea o curte mică. Argila roșie fusese desfundată de ploaia care se vedea șiroind fără zgomot peste un pâlc înalt de aloes. O femeie trecea ținând întinsă cu amândouă mâinile deasupra capului o basma. D'Arrast se culcă iar, dar în clipa următoare se ridică și coborî din pat, care se îndoi și gemu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
transforma într-una din acele misterioase pocitanii pe care el le rechema și le picta, dacă ar deveni unul dintre animalele ciudate, în stare, în sfârșit, să-l aline, sau o muscă, dintre acelea care îl înfricoșau vara, dacă ar șiroi, ca ploaia, din cer, cum îi plăcea lui, tot n-ar reuși să intre în atelier ! Bunul său prieten, conducătorul spitalului degli Innocenti, îi comandase un tablou pentru panoul din stânga intrării în Cappella Pugliese, acceptase toate amânările, ca și pretențiile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la fata neasemuită de lângă el care îl privea admirativ pierdută în uitări; amândoi erau mulțumiți de bogăția sentimentelor ce le invadau sufletul. Splendoarea zbura în vânt, aruncându-și sporii și acum ieșeau din mare strângându-se de mâini cu apa șiroind pe trupuri. Se priveau înfiorați, percepând clar momentele acela unice care nu se asemănau cu nimic.. Sperau într-o repetabilitate veșnică sau cel puțin cât vor mai poposi pe acele meleaguri și cine știe... poate vor reuși să prelungească această
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spălat. Se întinde în pat, somnul îl ocolește... grijile nu îi dau pace, i se schimbă iar dispoziția Este un mare nimeni ! Casă n-are, bani la fel... perspective, într-un viitor foarte îndepărtat și incert ! Adoarme plângând cu lacrimile șiroind pe pernă... Anii mei apocaliptici Roman umoristic, ironic cu CV - fragmentat - Când Edy, cârlionțatul, mi-a propus în seara asta să mergem la Peștera, din Piața Rosetti, mi s-au ciulit urechile ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prindă foșnetul frunzei, apoi continuă... „Fagii la cea mai mică adiere, povestesc povestea ei și a lui Tudor, îi auzi și începe să murmure cu ochiul închis...“A fost odată, a fost... ce n-a mai fost...!“, din ochiul închis șiroind lacrimi pe obrazul mutilat. Bietul om... asculta glasul pădurii și plângea... plângea și povestea povestirea nescrisă, a Anucăi, fata pădurarului. ...Era povestea nenorocului neamului ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar mai cu seamă Anton n-ar fi vrut să aducă vorba despre Alexandru, era cel mai mic dintre frați. Toți făcură cruce și se închinară, pentru odihna sufletului său. Dupa o vreme, Anton continuă. La adăpostul întunericului, lacrimile îi șiroiau pe obraz, murmurând... Domnica o rămas vădană cu trei orfani de tată... O mulțime... o mulțime, și-au dat viața acolo!.. Și-au dat-o fără să clipească. Știau că-i pentru pământul strămoșesc, răzășesc... de la Tăcuta, Șuletea, Fălciu șî
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întrebă dacă era ceva în neregulă cu relația lor. În neregulă? întrebă el stingherit. — Da, în neregulă. — Nu e din cauza ta... începu el șovăitor. —Rahat! Nu se putu abține. Nu plănuise să izbucnească în plâns, dar lacrimile începură să-i șiroiască pe obraji până să aibă timp să se stăpânească. Te desparți de mine, nu-i așa? Darcey, suntem tineri amândoi. N-aveam nici o șansă să rămânem împreună toată viața. —Mi-ai zis că mă iubești. Ai făcut dragoste cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în timp ce fel de fel de asistente se foiau pe lângă ea înfășurând-o în pături moi galbene și oferindu-i mereu ceai de iasomie. E numai vina mea. Am alunecat. Sunt așa o proastă. Ștergându-și lacrimile care începuseră să îi șiroiască pe față în mod inexplicabil, și-ar fi dorit cu ardoare să nu mai fie din nou în centrul atenției pentru un lucru atât de stupid. Doctorul Tay era calm și avea un aer profesionist. Examină glezna și încheietura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spus că polițiștii au dat buzna pur și simplu în birou și l-au arestat pe Mike, povesti ea îndreptându-se. Și că Harley e cercetat în stare de libertate. Și că au întrebat de mine. Lacrimi începură să-i șiroiască pe față. Aidan, oamenii ăștia cred că eu am fost implicată în ce s-a petrecut. Lui Aidan nu-i venea să creadă că ea plângea. Știai ceva despre asta? întrebă el. —Ce? izbucni ea de-abia stăpânindu-și furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca pruncii de-mpărați. Bucuria dură doar câteva clipe. Trei făpturi se desprinseră din adâncimea codrului: Regina Regatului Luminii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut! Pentru ce-a făcut o să plătească, dar or plăti și cei ce l-au îndemnat la asemenea blestemății, suspină moșneagul, cu lacrimile șiroind pe obraji. Moșule, cată de-i da de știre diacului! Apăi, veștile au și ajuns la el, căpitane, surâse îngăduitor starostele. Uite-l că vine dinspre Poiana Căldărușii! Oștenii se repeziră să-l lege pe diacul Radu, urcându-l pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de firele rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca pe o muscă mare și neagră, ca pe un bărzăune înnebunit. Se repezeau brusc la ea, cu chelicerii transparenți șiroind de venin. Inoculau acolo aminoacizii fatali și se retrăgeau fulgerător. Urmau aritmii și convulsii, lipsă de aer și durere săgetătoare. îmi simțeam ochii ieșindu-mi din orbite. Corpul îmi era paralizat, căci avuseseră grijă să mă înțepe mai întîi în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pipotă. În jumătate din aceste combinații reușea să contreze cu lovituri la corp și, la fiecare lovitură încasată, simțeam cum mi se-nmoaie câte un pic picioarele și mi se taie răsuflarea. Până la sfârșitul rundei a șasea lui Blanchard îi șiroia sângele din arcadele sparte, iar eu aveam coastele învinețite. Și amândoi simțeam că ni se termină benzina. Runda a șaptea a constat într-o luptă de uzură dusă de doi războinici istoviți. Am încercat să păstrez distanța și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
termină benzina. Runda a șaptea a constat într-o luptă de uzură dusă de doi războinici istoviți. Am încercat să păstrez distanța și să-l pistonez cu directe. Blanchard ținea garda sus, ca să poată să-și șteargă sângele ce-i șiroia în ochi și să-și protejeze arcadele deja sparte de loviturile mele. De fiecare dată când ieșeam la bătaie, trimițând-i un un-doi în gardă și abdomen, îmi burdușea plexul solar. Lupta se transformase într-un război al secundelor. Așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e la trei zile distanță de L.A.. Gândește-te ce ți-ar spune surioara ta dacă te-ar vedea în halul ăsta. Gândește-te ... M-am oprit când din ochii duși pe altă lume ai lui Lee au început să șiroiască lacrimi. Acum el era cel care stătea acolo ca partener de umplutură al propriei sale rude. Kay veni între noi doi, punându-și o mână pe umărul fiecăruia. Am ieșit înainte ca Lee să înceapă să plângă de-adevăratelea. • • • Secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]