590 matches
-
și de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
anumit unghi și pe urmă toarnă peste ele cutii mari cu vopsea, care se prelinge pe... Phoebe țâțâi nerăbdătoare. — Giumbușlucurile astea au captat interesul publicului vreo cinci minute în anii ´60. Vă lăsați păcăliți atât de ușor... — Le spune pe șleau fătuca asta, nu-i așa? făcu Hilary. — Dar e important. Pentru că în felul ăsta se umflă reputațiile și se promovează lucrări mediocre și pe urmă când un pictor bun reușește totuși să se strecoare prin plasă, voi ați crescut atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
estimat la 700 000 000 de lire sterline“. Graham opri caseta. — Deci ce părere ai? Hai, spune, sincer! — Mi-a plăcut. E bun. Ascultă, încearcă să uiți de politețea clasei de mijloc din sud pentru o clipă. Spune-o pe șleau. — Ți-am spus, e bun. E pregnant, direct și... veridic. Spune un adevăr. — Da, îl spune, nu-i așa? Înțelegi? Filmul e un mediu de comunicare foarte bine structurat și, chiar și pentru unul scurt ca ăsta, trebuie să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dimensiune? Pictura modernă - și poezia - sunt ele cu adevărat Artă? Da și nu. Picasso, de exemplu. Oare târfele au și ele vreun cod de conduită? Lasă-ți mintea să zboare. Pretutindeni găsim povești de dragoste. Ziariștii Forum-ului vorbesc pe șleau și dau dovadă de umor și istețime. Dar nu se dau deștepți și nu sunt plicticoși. Trăiește plinătatea unei minți Înviorate de ideile noi și intoxicate de tentația neobișnuitului. Lăsă jos broșura. Și, Între timp, Întins pe pat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tâmplele <inamiciloră. Toaibă l-a luat în primire pe sergentul Limbosu, care ședea deja în groapa săpată de cei doi soldați. Ce faci, domn’ sărjănt? Soileală de voie. Nu? Cred și eu! Boii ară și caii mănâncă sau, mai pe șleau spus, leatul sapă și eu stau la adăpost, așteptând să-mi pice în labă Toaibă cu ai lui. Ce gândeai? Să vezi ce îi iau la secerat cu automatul... Numai că - treabă anapoda - socoteala de acasă nu s-o potrivit cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă nu crescuse măcar cu un deget! Faptul că a ajuns aici însemna că acușica acușica ajunge la Crâșma din drum de unde trebuie s-o cotească la stânga pe șleau... De aici se vedea satul cu casele înșirate ca mărgelele pe firul văii... Inima îl îndeamna să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-a arătat un punct mișcător... „În sfârșit, voi întâlni primul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu sufletul la gură să-l aștepte la gară, dar...n-a venit. S-a dus și a doua și a treia zi, însă în zadar. De atunci, când ieșea din casă sau intra, privirea îi fugea de la sine către șleau... În timp ce cerceta zarea, i s-a părut că în spatele porții este cineva care vrea s-o deschidă... „Cine-i acest bărbat îmbrăcat în albastru, cu părul din barbă crescut ca la popă și sprijinit într-un ciomag cât îi poarta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi cu distanțe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
călugării care trăiau în acea sfîntă mănăstire nu aveau teamă de Dumnezeu”... „A scris Gligorcea, la Iași, în anul 7126 (1618), luna martie, 26 zile. Io Radul voievod”. Vorba ceea: „Ce ți-i Tanda, ce ți-i Manda?” Mai pe șleau spus, ce ți-s călugării greci, ce ți-s cei moldoveni? Spun asta fiindcă prea seamănă povestea de la Galata din Deal cu cea a Hlincii, ambele constatate de Maria, fiica voievodului Petru Șchiopu, care știa ce spune. Până aici lucrurile
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
compun spațiul spiritual sătesc. El parcă a ținut, în taina intimității sale, să întărească ceea ce a afirmat mai de mult Lucian Blaga: „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.” Vasile Filip La Crâșma din drum Sfoara colbăită a șleaului se prelingea spre zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea lulelei, s-a oprit pentru o clipă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea Jănel o plecat de acasă. Intr-o zi de toamnă frumoasă, ședeam cu oile pe miriști, cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului s-o ivit un drumeț. Era pe înserate. Am pus mâna streașină la ochi, să pot desluși cine-i omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-o făcut-o pe mătușa Rarița să zică că negru-i alb și albu-i negru. Mai pe șleau spus, n-o slăbit-o din vorbe până n-o spus ca ea. Multe ai spus matale, moș Pâcule, dar despre moș Toader n-ai spus nimic. El ce zicea? Că doar era feciorul lui, nu un străin - a îndrăznit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe noi ne ține sănătoși, în vreo zece drumuri am mântuit de cărat grâul - a apreciat situația moș Dumitru. Gândește-te, Dumitre, că acușica începe să vremuiască și va trebui să așteptăm omătul, că altfel nu prea poți ieși la șleau. Până a începe să vremuiască avem destul timp ca să terminăm cu grâul, Pâcule. Dacă tu spui așa, așa să fie. N-am să mă încontrez acum cu tine pentru un lucru de nimica. La bună vedere, Dumitre! Mergi sănătos, Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că diseară, la Crâșma din drum, trebuie s-o faci pe mutu’ de la manutanță și să ne lași să stăm ca la priveghi, că ai feștelit-o!...Te pun să mergi în urma șirului de care și să înghiți tot colbul șleaului. Auzitu-m-ai? Păi cum ești tu apucat ai fi în stare să mă pui la coada trupei. Mai degrabă spune-mi cu ce îl botezăm pe Hliboceanu diseară. Aista-i om umblat, nu un țângău, ca Gheorghe sau ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
matale și moș Pâcu să mergeți în față... doar sunteți același leat. Eu...după dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o și luat lângă el - spunea Alecu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi greu să înveți calul bătrân să tragă în ham - a răspuns Pâcu, spre hazul celor din jur... Când soarele a destrămat vălul de ceață de deasupra Coșcovei, eliberându-și strălucirea subțire, șirul de sănii se pierdea deja în lungul șleaului... Costache crâșmarul își făcea de lucru prin curte privind din când în când în urma lor...” S-au dus... dar vor reveni!” părea să spună privirile lui... După atâta iarnă au pornit a se rupe zăpezile, semn că zâna Primăvară s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rău de clanță ai rămas. Numai că nu ți-ai găsit omul. Crezi că nu am priceput încotro bați? Dacă nu pricepeam înseamnă că degeaba am făcut o viață umbră pământului. Vorbele nu țin de cald, Dumitre. Sau, mai pe șleau spus, vorbele nu țin loc de udătură. Mai bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și eu de sete... Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cine alții? Așa că nu aveam încotro, pentru că promisiunea dată îi datorie curată. Si nu ne-am făcut niciodată de rușine, Dumitre. Atâta mai trebuia, Pâcule, și nu te spălai cu toată apa Dragulei. In cele din urmă, au ieșit în șleau. Unduind în lungul drumului, carele păreau că poartă soarele în cârcă...De după dâmb, s-a ivit acoperișul Crâșmei din drum, așezat la fel de șui ca și cușma unui zănatic pornit hai-hui... Lui Pâcu i-a apărut o nouă lumină în ochi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o babă? Ei, lasă că am să am eu grijă de tine! a vorbit Costache din spatele porții. Bun venit, gospodarilor! Da’ greu mai ieșiți din bârlog, oameni buni - le-a urat Măriuța. Dacă drumul ar fi peste tot cum îi șleaul, veneam noi odată cu berzele, dar așa - a răspuns cu zâmbet larg Pâcu. Niciodată nu-i târzie sosirea dumilorvoastre - a continuat să-și arate bucuria Măriuța. Ce ne-ai pregătit de mâncare, Măriuță? a întrebat moș Dumitru. Terminați întâi treburile și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de udătură, dar când îi vorba de treabă nu vede nici la doi pași - l-a pișcat moș Dumitru. Costache, tu ori ne-ai uitat, ori ți-au slăbit și ție vederile? Tu nu vezi că ulcelele îs uscate ca șleaul în mijlocul verii? Toarnă și tu ceva în ele... In timp ce umplea ulcelele cu vin, crâșmarul comenta: Uite, domnule, că o coborât milităria din pod. Atenție, că o venit majuru’ bat! Numai că pâclișâtu’ ista de Pâcu nu se îmbată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
atunci când ne lăsăm de cărăușie ne ducem la iarmaroc și... Si ce? Nu am mai fost noi la iarmaroc? Si ne luăm câte un armăsar? Spuneam, dar...dar acum, numai gândindu-mă că la ceasul aista nu voi mai bate șleaul spre casă mă trec fiorii plânsului... Doar nu ești muiere, Dumitre - l-a atenționat Pâcu, ducând mâna la ochi... Mă mai gândesc și la... La ce, Dumitre? Că tu numai la prostii te poți gândi. Mă întreb cine a mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când m‑am Întrebat ce răutăți i‑o fi spus unei fete atât de drăguțe și m‑am rugat să nu Înceapă să plângă. Însă, În loc de asta, ea a Întors spre mine ochii aceia mari, nevinovați și a declarat pe șleau: — Șefa ta e cea mai mare scârbă. M‑am holbat la ea o clipă, după care mi‑am revenit. — Nu‑i așa? am zis eu și am izbucnit amândouă În râs. Ce am de făcut? Miranda o să‑mi remarce prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
impresia că toate se legau În sfârșit, că anul de sacrificii arăta primele semne ale unei posibile răsplăți. M‑am prăbușit pe plapumă, Îmbrăcată complet și am rămas cu ochii În tavan, nevenindu‑mi a crede că Îi spusesem pe șleau Mirandei că vreau să lucrez la The New Yorker și ea nu Îmi râsese În nas. Și nu țipase la mine. Și nu o apucaseră nici un fel de istericale. Nici măcar nu mă certase și nu Îmi spusese că e ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]