2,554 matches
-
undeva. Nucșoară și cuișoare... și mai ce? Adulmecă din nou. Mirosul îi pătrunse în nări și-și încălzi calea spre creier. Da... adulmecă. Încă ceva... Își mai luă câteva notițe în caietul său. În camera de dimensiunile unei găuri de șoarece pe care o închiriase într-o casă plină de chiriași, puse la cale un plan pentru investigația sa, care presupunea cercetarea trecutului lui Sampath și alcătuirea unei liste cu toate informațiile elementare pe care trebuia să le știe despre suspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte manivela...” „Da, chiar, cine?” „Păi cine altul decât dumneavoastră În persoană? Nu-i așa că din plictiseală apelați la acest joc de-a șoarecele cu pisica? Tăiați cărțile pe masă și rostiți câteva strofe În gând, iar pe mine mă apucă pandalia...” „Nu știu despre ce cărți de joc și despre ce fel de manivelă vorbiți. Vă mărturisesc că discuția aceasta mă depășește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
până la Corso ar fi fost ca și făcut. ...Tot meditând la agenda zilei care abia Începea, Noimann se Împiedică de ceva moale și călduț, trăgându-și Înspăimântat piciorul Înapoi. Mai Întâi i se făcu teamă să nu fi călcat vreun șoarece sau șobolan, apoi se gândi că poate nimerise Într-un rahat de câine sau În vomă... Casa lui era curată. Nu aveau ce căuta aici nici șoareci, nici șobolani. Cu atât mai puțin rahații de câine În care puteai călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prefă-te într-un animal mic! Uriașul: Mă prefac! Cotoșman: Nu poți... Uriașul: Hai, vrei să mă prefac în cal? Cotoșman: Păi, ce, calul e mic? Uriașul: Atunci spune tu în ce vrei să mă prefac! Cotoșman: Prefă-te în șoarece, dacă poți...Dar nu poți! Uriașul: Prost ești mă...(dispare, apare un șoricel) Cotoșman: (sare și pune laba pe el)Vin la mama, Uriașule, să te-nvăț eu să te mă mai mănânci și altă dată! (Îl bagă în gură
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
că Mal își distrugea propriul lui vis. Cei din Teamsters distribuiau niște sticle. Cei din AUFT demonstrau și scandau vechile lor refrene penibile: „Puneți capăt tiraniei studiourilor!”, „Negociați salarii corecte!” Buzz își imagină o pisică gata să sară pe un șoarece care roade o bucată de brânză pe marginea prăpastiei. Renunță să asiste la spectacolul de matineu de jos și intră în biroul lui Gerstein. Marele magnat nu apăruse încă. Telefonista de la studiouri știa să redirecționeze toate apelurile la telefonul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el.“ „Las’ că-ți arăt eu!“ s-a oferit. El acolo, eu aici. A început să-mi dea lecții la telefon. Închi puiește-ți tu, mie, care eram complet pe altă lume. Îmi vorbește de mouse. Eu, speriată: „Unde-i șoarecele, care șoarece?“ Pe urmă, icons. „Care icoane? Unde?“ „Pe ecran, uite-le acolo.“ După nu știu câte „ședințe tele fonice“, am învățat. Sergiu, altfel, cartea mea, am scris-o la calculator. — Vezi ce bine ți-a priit! După vreo zece ani, fiul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
că-ți arăt eu!“ s-a oferit. El acolo, eu aici. A început să-mi dea lecții la telefon. Închi puiește-ți tu, mie, care eram complet pe altă lume. Îmi vorbește de mouse. Eu, speriată: „Unde-i șoarecele, care șoarece?“ Pe urmă, icons. „Care icoane? Unde?“ „Pe ecran, uite-le acolo.“ După nu știu câte „ședințe tele fonice“, am învățat. Sergiu, altfel, cartea mea, am scris-o la calculator. — Vezi ce bine ți-a priit! După vreo zece ani, fiul meu a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dimineața! Șapte! Dă-te jos... spală-te, îmbracă-te, bea laptele... și pleacă la școală, fără "corespondența către Crăcănel", dacă poți! Mi-am deschis și mi-am închis ghiozdanul de nu știu câte ori, fără nici un rost! Mă-nvîrteam prin casă ca un șoarece în cursă, mă uitam la ceas, iarăși îmi făceam de lucru cu nu mai știu ce... dar de spus, tot nu-drăzneam să-i spun tatii! Se făcuse ora de plecare. Întîrziam! ― Ce e, mă, cu tine, nu pleci odată? Vrei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
el.“ „Las’ că-ți arăt eu!“ s-a oferit. El acolo, eu aici. A început să-mi dea lecții la telefon. Închi puiește-ți tu, mie, care eram complet pe altă lume. Îmi vorbește de mouse. Eu, speriată: „Unde-i șoarecele, care șoarece?“ Pe urmă, icons. „Care icoane? Unde?“ „Pe ecran, uite-le acolo.“ După nu știu câte „ședințe tele fonice“, am învățat. Sergiu, altfel, cartea mea, am scris-o la calculator. — Vezi ce bine ți-a priit! După vreo zece ani, fiul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
că-ți arăt eu!“ s-a oferit. El acolo, eu aici. A început să-mi dea lecții la telefon. Închi puiește-ți tu, mie, care eram complet pe altă lume. Îmi vorbește de mouse. Eu, speriată: „Unde-i șoarecele, care șoarece?“ Pe urmă, icons. „Care icoane? Unde?“ „Pe ecran, uite-le acolo.“ După nu știu câte „ședințe tele fonice“, am învățat. Sergiu, altfel, cartea mea, am scris-o la calculator. — Vezi ce bine ți-a priit! După vreo zece ani, fiul meu a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pierdut războaiele opiului în fața Marii Britanii și a aliaților săi. Lumea mea a fost un loc exasperant al ritualului, unde singura intimitate posibilă era numai în mintea mea. Nu a trecut o zi în care să nu mă simt ca un șoarece care scapă din încă o capcană. Timp de jumătate de secol am participat la eticheta complicată a Curții, cu toate detaliile ei meticuloase. Sunt precum un tablou din galeria de portrete imperiale. Când stau așezată pe tron, înfățișarea mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi spun țipând lui Fann Sora cea Mare. Sunt manciuriană și am șaptesprezece ani. Tata a fost stegar albastru. Fann clatină din cap: — Orhideea, în comparație cu doamnele de la Curte și concubinele pe care le-am văzut, tu nu ești decât un șoarece urât. Beau dintr-o găleată cu apă și mă așez ca să mă gândesc. Vorbele lui Fann Sora cea Mare m-au descurajat, dar dorința mea nu s-a diminuat. Aflu de la Fann că în octombrie Curtea imperială va viziona candidatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ani și deja am auzit despre prea multe crime. Îl implor pe împăratul Hsien Feng să ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan până nasc. Majestatea Sa se înduplecă. Știu că trebuie să învăț să-mi ascund fericirea, precum un șoarece care își ascunde mâncarea. În ultimile săptămâni am încercat să evit să vorbesc despre sarcina mea când m-au vizitat alte concubine. Dar a fost dificil, mai ales când mi-au adus daruri pentru bebeluș. Împăratul mi-a mărit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar fi scos chiar și pe Eugen Lovinescu din zodia seninătății lui imperturbabile, și la o a treia ședință de cenaclu în care acela continua să descrie minuțios gândurile eroului care stătea cu un bețișor în mână și pândea un șoarece la un capăt de burlan, i s-ar fi adresat astfel cu zâmbetul lui încurajator și lipsit de maliție (redăm această scenă cu toată rezerva pe care o impune această amintire neverificată, celebrul critic fiind el însuși mare iubitor de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lui încurajator și lipsit de maliție (redăm această scenă cu toată rezerva pe care o impune această amintire neverificată, celebrul critic fiind el însuși mare iubitor de anecdote literare): "Dacă nici de astă dată, a zis el, n-o să omori șoarecele-ăla, să știi că te dau pe mâna domnului Mircea Damian!" (Mircea Damian fiind bine cunoscut prin ieșirile lui intempestive). Dar făcătorul de cuvinte de acest gen nu era numai imitator prin structură, cum părea la prima vedere. Există un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
adversarul mînjindu-l. Într-o discuție polemică pe teme grave, preopinentul poate fi învins numai o dată cu ideile pe care le susține. Dacă îi descriem cu talent sau cu geniu chelia, timiditatea, ticurile, eventualele josnicii comise cândva, avariția, asemănarea lui cu un șoarece, și așa mai departe, ce putem obține în cel mai fericit caz? Că talentul nostru e o simplă secreție cerebrală, incapabil să se mențină în sfera ideilor, și că trebuie să pună pe hârtie doar venin ca să se descarce o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
m-am urcat pe un munte înalt și am privit, am văzut, în toate direcțiile, coloane de fum. Katsuyori avu senzația că fusese trântit la pământ. — Nobunaga! Ieyasu!Și până și Hojo Ujimasa? Conform acestor rapoarte secrete, era ca un șoarece prins în cursă. Se apropia amurgul. Sosiră noi știri, anunțând că trupele lui Shoyoken dezertaseră în noaptea trecută. — Nu poate fi adevărat! exclamă Katsuyori. Dar realitatea era că acel lucru se întâmplase în timpul nopții, iar mesajele urgente care veneau, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opulente în care se împleteau ascensiunea lui fulgerătoare, femei cu picioarele până la gât, multă mâncare și mai ales viciul lui creator, cum îi plăcea să numească fumatul unui făuritor de vise. Îi făcea plăcere încă de pe acum jocul de-a șoarecele și pisica la care avea să ia parte. Dincolo de toate, adică dacă nimic nu i-ar fi ieșit așa cum o dorea, toată afacerea era o distracție pe care nu avea de gând să o piardă în plictiseala cenușie care gravita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
la piept crucea și a simțit cum așchiile îi pătrund dureros pe sub unghii. O privește ca pe o dezlegată taină și o sărută. Da. Era crucea lui!... Lumea din oglindă Ochiul stâng mi se zbătea în dimineața aceea, ca un șoarece prins în cursă. Semn rău, ar fi spus mătușa Aglaia, dacă ar fi putut stăbate timpul până în colțul amintirilor. Mereu e semn rău, îmi murmură ea, încălzindu-mi urechea de parcă, ar fi vrut să-mi dezvăluie o taină, pe care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu mare băgare de seamă. Mă zgâiam la un zid. După căldura trupului și răsuflarea aceea sacadată, mi-am dat seama că mai era cineva lângă mine în pat. Cineva care se interpunea între mine și salvarea mea. Ca un șoarece în cușcă, mintea îmi alerga în toate direcțiile, încercând să-și amintească pe unde-mi aruncasem hainele. Of, cât de rău îmi părea că nu mă trezisem la trei dimineața! Nu, trebuia să fiu cinstită și să recunosc că necazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Scriitorilor de la universitate. Începând de pe la vârsta de zece ani, mi s-a cerut deseori să citesc și să-mi spun părerea despre lucrările acestui cerc familial extins. Faptul că opinia îmi era prețuită a fost o chestie grozavă pentru un șoarece de bibliotecă în devenire (bine, pentru tocilară în devenire) ca mine, așa că mi-am petrecut multe după-amieze pitită în dormitor și compunând scrisori detaliate, pline cu gândurile și sugestiile mele. Poate că prietenii noștri nu voiau decât să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nervii în frâu, numai că de data asta descoperi că-i era imposibil. Anul III Tipografi avea ceva incredibil de arogant. — Eu! urlă Henry. — Tu și cu mai cine? Tu n-ai fi în stare să astupi nici o gaură de șoarece, nici dacă te-ai chinui toată ziua! Wilt se ridică în picioare. — Căcăcios mic și-mpuțit! zbieră el. Mucosu’ dracului și... Ți-o spun sincer, Henry, mă așteptam la mai multă cumpătare din partea ta, îi spuse șeful Catedrei de Studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
porți niciodată așa. Dar de data asta - doar de data asta - lucrul urât s-a dovedit a fi un lucru bun. Cum poate un lucru urât să fie un lucru bun? E ca și cum ai spune că pisica e câine sau șoarecele elefant. — Nu-ți aduci aminte că Al junior ne-a spus despre frâne? — Ba da. Ți-am salvat viața, nu-i așa? — Ca să nu mai vorbim de a ta. Și de-a lui Tom. În fine, se dezlipește de cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și piele nesănătoasă. — Nu mi se pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi de facultate. A fost prima lui mare dragoste. Pe urmă, s-a îndrăgostit de altcineva și l-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]