KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...37 >

924 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

capului ei. — Fumezi? Întreb eu șocată. Doamne! Fumezi! Chiar fumezi! Șșș, mi-o taie ea, Întinzînd mîna să-mi arate țigara. Nu vreau să afle ceilalți. — Dar tu nu fumezi. Cel puțin, eu n-am știut că fumezi, răspund, Încă șocată. Cum de reușești să-mi fii una dintre cele mai bune prietene și În același timp să-mi ascunzi că fumezi? — Mai Întîi și mai Întîi, eu nu mă consider fumătoare. Lisa trage lung din țigară și suflă fumul, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
face turul Încăperii. Dragul meu soțior Încă mai vorbește cu Kate. La toți dracii cu el, n-o să-l las să-mi strice seara. Mă Întorc către Charlie Dutton, Încercînd să găsesc ceva sclipitor, amuzant și inteligent de Întrebat. SÎnt șocată să descopăr că Încerc, de fapt, să flirtez. Nu pentru că l-aș considera atrăgător (deși, credeți-mă, nu e chiar o priveliște neplăcută), ci pentru că sînt convinsă că Dan flirtează și nu e el singurul care are voie să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și Fran că nu știuse cum va reacționa la infidelitate pînă ce nu se trezise pusă În fața faptului Împlinit, moment În care se comportase complet altfel decît crezuse Întotdeauna că o va face, tot astfel stau și eu acum aici, șocată să mă trezesc atrasă de Charlie Dutton. Cu o tresărire de spaimă, realizez că mă holbez la brațele lui. Brațele lui Charlie sînt puternice, cu pielea bronzată și fire de păr blond, spre deosebire de brațele lui Dan, acoperite de păr Întunecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
citesc În ei. Își Întoarce privirea și Începe să vorbească. Ce intenționezi să faci? Nu știu. Și nu mă gîndisem că aș ști, dar, aproape inconștient, spun: Cred că ar trebui să ne despărțim pentru o vreme. Respir adînc. SÎnt șocată. Dan se uită la mine și văd că și el are aceeași reacție. Totul mi se pare ireal. Un clișeu. TÎmpenii. Aș vrea să fi venit cu ceva mai original, ceva mai nimerit decît frazele astea care par scoase dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fiu nevoită să fac totul singură, dar, și de-ar fi ca Dan să se Întoarcă aici diseară, nu ar Însemna că lucrurile ar fi foarte diferite. Adevărul e că ne urîm de luni de zile. Trish și Lisa arată șocate. — Știu, Îmi pare rău. Dar e adevărat. Ne-am purtat Îngrozitor și trebuia să se Întîmple ceva, chiar nu mai puteam continua așa. Stă la Michael și Linda? Întreabă Lisa, iar eu dau din cap. Ai vorbit cu ei? — Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Credeam că vrei să mă Înveselești, nu să mă afunzi iarăși În despresie. Dar tu? Ție cum Îți mai merge? Cum de nu te mai vedem aproape deloc? Ah, nu-s cine știe ce noutăți, spune Lisa și roșește. — Roșești! exclam eu șocată. O, Doamne. Ai cunoscut pe cineva, nu-i așa? Ai cunoscut un tip! — Nu, nu, nu e nimeni, zice, iar obrajii i se aprind și mai tare, dînd-o de gol. Fugi de-aici! Mă las pe spetează și Îmi Încrucișez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Oricum, mai slăbește-mă. Nu te văd cu lunile, apoi Îmi apari la ușă și mă insulți. — Singurul motiv este că te iubesc, zice. Mă răsucesc ca să mă uit la ea, dar e așeazată la masă și răsfoiește o revistă. Șocată, rămîn cu ceainicul În mînă. În afară de rude și de Dan, nimeni nu mi-a spus niciodată că mă iubește. Nici chiar rudele nu mi-au spus-o cu adevărat. Mama Îmi Închipui că mă iubea cît de mult putea, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
seama că avea o aventură, pentru că, În ultima vreme, a fost foarte retrasă. Mă Îngrozea ideea că ar fi putut fi Dan. Oricît de oribil ar suna, sînt ușurată că e vorba de Michael. — Chiar așa ai crezut? Întreb eu șocată. De ce n-ai zis nimic? — Ce-aș fi putut spune? zice ea cu tristețe. M-ai fi urît și pentru că gîndeam asta. Și nu voiam să te pierd, făcînd pe mesagerul. — Slavă Domnului că nu ai avut dreptate. — Știu, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
aștepta? Să izbucnească În plîns și să-mi spună ce dor i-a fost de mine? CÎt de recunoscătoare Îmi e că i-am Întins În sfîrșit ramura de măslin? Păi, la drept vorbind, la asta mă așteptam și sînt șocată să Îi aud vocea rece și reținută. În ciuda faptului că am refuzat să vorbesc cu ea timp de luni Întregi. Luni de zile. Respir adînc și spun Încetișor: — Îmi pare rău. Și, În vreme ce rostesc acestea, simt cum mi se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227

mai vor să stea în cărți pe care nu le citește nimeni. Oare visez? Ce treabă mai e și asta? Cum să fugă literele? Am luat urma celui ce împingea anevoie căruciorul și când am ajuns la tipografie am aflat șocată că lucrurile erau cât se poate de grave. Toate cărțile au rămas albe. Motivul? Unul cât se poate de serios: nemulțumite de faptul că oamenii nu mai citesc, literele au intrat în grevă și au fugit din cărți. Chiar s-

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
așa că l-am întrebat pe tata ce îmi ascunde. Într-un moment de tăcere, mama mi-a spus cu o voce calmă și totuși destul de ascuțită că ne vom muta în curând în orașul Beverly Hills din California. Am rămas șocată și pentru o secundă mă cuprinsese un fior. Mam ridicat repede de la masă fără să spun nimic și am fugit pe scări până în cameră. Mama striga alarmată: Ella, Ella, stai ! M-am așezat pe pat și am început să plâng

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

risipă și de lipsă de respect și cred că nu i-a venit să creadă că făcusem asta. Nici mie nu-mi venea să cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul meu. Am fost mai mult șocată, decât lovită. Deși mama îi mai plesnea pe frații mei din când în când, era prima dată când ridica mâna asupra mea. Am înlemnit acolo și i-am privit fața care se contorsionase de durere imediat după ce și-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ei, în timp ce ea era în continuare cu capul plecat și a privit-o cu tandrețe: - Nevastă, a spus el, a luat-o de mâini și a ridicat-o, Lea. Ochii li s-au întâlnit și ea a zâmbit. Eu eram șocată. Venisem să urmăresc povestea lui Ruti și descopeream cu totul altvceva. Vedeam căldura incredibilă dintre mama și bărbatul ei. Vedeam că Iacob o făcea pe Lea să roșească de fericire așa cum credeam că doar eu pot. Pentru prima dată îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
au umplut de lacrimi când ne îndepărtam. Mă întorceam cu mâinile goale. Nu meritasem atenția Rebecăi. Nu reușisem s-o mulțumesc. CAPITOLUL ȘASE Deși tânjisem după casă în fiecare clipă cât fusesem plecată, când m-am întors am fost cumva șocată. Nimic nu mai era așa cum știam eu. Frații mei, tata și toți ceilalți bărbați deveniseră grosolani și cruzi într-un fel de neimaginat înainte. Mormăiau printre dinți în loc să vorbască. Se scărpinau și se scobeau în nas și chiar se arătau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Îndreptau În grupuri mici spre poarta cimitirului. Marie văzu că Gwenaëlle o pîndea și se desprinse de ceilalți. Pricepu că șovăia s-o abordeze, așa că se duse În Întîmpinarea ei. - L-ai văzut cumva pe Loïc noaptea asta? Gwen păru șocată. - Nu face mutra asta, chiar dacă sînteți discreți, eu știu de mult de legătura voastră. Și, dacă vrei să știi, sînt fericită pentru el, doar pe tine te are. Preț de o clipă, o alianță fugară le uni pe cele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

întors cu un nasture lipsă, adaugă. Cea cu dungi albe și roz. — A, zic. Păi... e OK. O trimit înapoi. Nu mă costă nimic. — Dar poți și tu să coși un nasture, draga mea ! spune doamna Farley, cu un aer șocat. Nu-ți ia mai mult de două minute. Trebuie să ai un nasture de rezervă în cutia de cusut. În ce ? — N-am nici o cutie de cusut, îi explic cât pot de politicoasă. Pentru că nu prea cos. — Nu-mi spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
într-un balonzaid bej și mă las ușor în jos, ca să nu mă vadă. Însă aceasta nu stă locului, și trebuie să mă mișc și eu după ea. — Dorești ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă... Nu pot să zic „mă ascund după dumneavoastră”. Păi atunci lasă-mă în pace ! Se strâmbă la mine și pornește ofuscată spre Costa Coffee. Inima îmi bubuie tare. Sunt total expusă în mijlocul gării. Greg Parker s-a oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e a treizecea oară când sună. Și de fiecare dată a lăsat un mesaj în care-mi cerea să-l sun înapoi ; mă întreba dacă am primit e-mail-urile lui. Nu am primit nici un e-mail de la el. Am fost atât de șocată, că mi-am lăsat Blackberry-ul pe birou. Nu am la mine decât mobilul. Vibrează din nou și mă uit la el câteva clipe. Apoi, cu o gheară în stomac, îl ridic la ureche și apăs pe Răspunde. — Bună. Am vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îl ridic la ureche și apăs pe Răspunde. — Bună. Am vocea spartă. Eu... sunt. — Samantha ? Glasul lui incredul îmi răsună în ureche, spărgându-mi timpanul. Tu ești ? Unde ești ? — Nu știu. A trebuit să scap de acolo. Am... fost efectiv șocată. — Samantha, nu știu dacă mi-ai primit mesajele. Dar... Șovăie. Știe toată lumea. — Știu. Mă rezem de un perete vechi aproape prăbușit și-mi strâng ochii cu putere, încercând să blochez durerea. Știu. — Dar cum s-a putut întâmpla așa ceva ? Pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ocupa de curățenie, spălat rufe și gătit. Vei purta o uniformă și vei avea grijă să afișezi în permanență o atitudine curtenitoare și respectuoasă.. În calitate de... Oamenii ăștia cred că dau interviu pentru a deveni menajera lor ? O clipă, sunt prea șocată ca să vorbesc. —... masă și casă, tocmai spune Trish, și vacanță de o lună anual. Și salariul ? spune Eddie curios. O plătim mai mult decât pe fata de dinainte ? Trish zici că mai are puțin și-l omoară, chiar acolo, în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
care formez linia directă cu Arnold. Nu e încă ora nouă, dar sigur e deja la birou. — Biroul lui Arnold Saville, răsună glasul vesel al Larei, secretara lui. — Lara, spun stresată, Samantha sunt. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara pare atât de șocată, că mă crispez toată. O, Doamne ! Ce s-a întâmplat ? Unde ești ? Toată lumea... Se oprește brusc. Nu... sunt în Londra. Pot să vorbesc cu Arnold ? — Sigur, e chiar aici. Glasul ei îi dă legătura lui Vivaldi, apoi se face iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
opărit cineva. Cine spune asta ? N-am greșit în viața mea ! Ce tot vorbesc aiurea ? — Nu știu. N-am fost la ședință. Samantha... gândește-te bine. Ai mai făcut vreo altă greșeală ? Să mă gândesc bine ? Mă uit la mobil șocată și nu-mi vine să cred. Nu mă crede ? N-am greșit niciodată, spun, încercând dar fără să reușesc să-mi mențin calmul din voce. Niciodată. Nici una ! Sunt un avocat bun. Sunt un avocat bun. Spre maxima mea iritare, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din perete și se întoarce spre mine, cu aerul că nu-i vine să creadă. — Te pricepi la gătit din părți ! Totul e o cacealma ! Nu ești menajeră. Nu știu ce naiba ai de gând să... N-am de gând nimic ! răspund șocată. — Soții Geiger sunt oameni foarte cumsecade. Se întoarce cu fața spre mine. Și nu am să accept să îți bați joc de ei. Deodată, pare de-a dreptul agresiv. Ce-o fi crezând ? Că sunt vreo escroacă și vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Deci i-ai păcălit ca la carte. Da, zâmbesc. Habar n-au cine sunt. Și cine ești ? Întrebarea ei mă ia total pe nepregătite. Deschid gura, dar nu-mi iese nici un cuvânt. — Ăsta e numele tău adevărat, Samantha ? — Da ! zic șocată. — Scuză-mă, am fost puțin cam directă. Ridică o mână a scuze. Dar pune-te puțin în locul meu : într-un sat de la țară apare din senin o fată, care își ia o slujbă la care nu se pricepe... Se oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Eddie să suporte toate eventualele sume ce le vor lipsi celorlalți investitori. Dar, din câte văd, fără vreo reciprocitate. Dacă lucrurile merg rău, Eddie va fi cel care plătește nota de plată. Oare își dă seama de asta ? Sunt total șocată. Impulsul de a lua contractul și de a-l face fărâmițe e mai puternic decât mine. Dacă am fi la Carter Spink, invidizii ăștia ar fi dați afară în șuturi după maxim două minute. Și nu numai că le-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]