539 matches
-
verbale, câteva ironii de-ale surorii mele și corectări discrete din partea Charlottei... De data aceasta, nu mai era vorba să mi se sufle cuvântul potrivit. După o secundă de ezitare, m-am corectat eu însumi. Dar mult mai puternică decât șovăiala momentană a fost revelația fulgerătoare: vorbeam o limbă străină! Așadar, lunile mele de revoltă nu au rămas fără urmări. Nu că de acum înainte m-aș fi exprimat în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lîngă Dover. Intra, cu surle și steaguri, Edmund, Regan, ofițeri, soldați și alții.) EDMUND (Unui ofițer): Mergi la duce; Află de-și ține ultimul cuvînt, Sau între timp l-o fi convins ceva Să-și schimbe planu-;-i plin de șovăieli Și remușcări; adă-mi decisa-i vrere. (Iese Ofițerul) REGAN: Al sorei sol sigur pați ceva. EDMUND: Doamna, mă tem că da. REGAN: Iubite lord, Acuma știi ce lucruri bune-ți vreau; Spune-mi, dar drept, rostește adevăr, Nu-mi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
este figura Cristinei Padera. Ea este șefa «partidului unității naționale», și, în același timp, agentul principal al imperialismului american; ea conduce toate sforile trădării, ale complotului ce se urzește împotriva tinerei democrații (...). În interpretarea Cristinei Padera, Dina Cocea - după unele șovăieli (...) reușește să-și clarifice pe deplin atitudinea în ultimele două acte, personajul crescând din punct de vedere artistic până la o remarcabilă culme în final. Cristina Padera simte cum poporul îi taie pe rând firele de păianjen veninos, ea intră într-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt cel care sunt. Dar dețin această certitudine? Spațiul acela nedisimulat, în care orice contur și orice detaliu apar în deplina claritate pe care le-o conferă lumina hotărârii, nu există de fapt niciodată. Orice hotărâre se naște în penumbra șovăielii; ea este prin esența ei crepusculară și tocmai de aceea, în mod esențial, nehotărâre. De îndată ce ies din categoriile impersonale ale speciei și trebuie să hotărăsc singur, mă descopăr de fapt ca punct lipsit de fermitate. Căci singurul lucru cert este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
putea să-și dea sie un hotar și astfel - să fie. Altminteri, el rămâne blocat în spațiul pre-ontologic al posibilului și lezează ființa ca ființă reală. El amenință să lase lumea suspendată într-un permanent încă nu, într-o veșnică șovăială la porțile ființei. Temându-se să nu nedreptățească, el comite crima neînființării ființei reale. Nehotărârea este un blocaj al trecerii, o maladie a pasajului: voi rămâne mereu dincoace, pe teritoriul unei cunoașteri incapabile să se mântuie în act. „Ce e
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Hrușciov l-a convins de necesitatea formării, cu sprijin sovietic, a unui nou guvern la Budapesta. Armata Roșie urma oricum să intre În Ungaria și să restabilească ordinea; singura problemă era cine va avea onoarea de a colabora cu ea. șovăielile lui Kádár, pus acum În situația de a-i trăda pe Nagy și pe conaționalii săi, au fost spulberate de insistențele lui Hrușciov că sovieticii Își recunoșteau greșeala făcută prin instalarea lui Gerõ În iulie. Această eroare nu avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sistemul tot nu se prăbușise. Aceasta a fost contribuția distinctivă a lui Lenin la istoria europeană - felul În care a confiscat moștenirea politică centrifugă a radicalismului european, transformând-o În putere printr-un sistem inovator de control total: concentrat fără șovăială și menținut cu forța Într-un singur loc. Oricât se eroda sistemul comunist la periferie, inițiativa colapsului final nu putea veni decât de la centru. Pentru decesul comunismului, noua opoziție coagulată la Praga sau Varșovia, oricât de remarcabilă, Însemna doar sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moires, Paris, 1998. POP, Ion, Descoperirea ochiului (La découverte de l'œil), traduction de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, Éditions MEET, Saint-Nazaire, 2005. POPA, P., Nimbe amer, Helicon, Timișoara, 1997. POP-CURȘEU, Ioan, Nu știe stânga ce face dreapta. Două eseuri despre șovăielile gândirii critice, Editura Paralelă 45, Pitești, 2004. POP-CURȘEU, Ioan, Baudelaire, la plural, Editura Paralelă 45, colecția " Deșchideri ", Pitești, 2008. POPESCU, I., Poèmes, Editura Ștefulescu, București, 1999. POPESCU, Spiridon, Essai sur la gloire, Alcor, București, 1998. ROMANESCU, Paula, Avril de mă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ibid. 1280 V. également : http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii membrii 745 POP-CURSEU-Stefana.html, http://www.ziarulfaclia.ro/invitatiile-thaliei-intilnirile-internationale-de-la-cluj/, http://www.rfi.ro/articol/asculta-rfi-ro/intalnirile-gellu-naum, consultés le 2 décembre 2010. 1281 V. Ioan Pop-Curșeu, Nu știe stânga ce face dreapta. Două eseuri despre șovăielile gândirii critice, Editura Paralelă 45, Pitești, 2004 ; Ioan Pop-Curșeu, Baudelaire, la plural, Editura Paralelă 45, colecția " Deșchideri ", Pitești, 2008. 1282 V. également : http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii membrii 744 POP-CURSEU-Ioan.html, consulté le 2 décembre 2010. 1283 V. Henri Michaux, Viața în pliuri
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Terra” (rubrică permanentă: „Arhipelagul București”), „Ecart”. A fost distinsă cu Premiul pentru reportaj al revistei „Viața studențească” (1961) și al „Scânteii tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
George Călinescu îi reconsideră, nu fără o doză de malițiozitate, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde sunt plasați sub semnul atât al anecdoticului care suplinește absența unei opere, cât și al caracterului fondator de climat cultural, în ciuda șovăielilor începuturilor. Există însă și o fascinație în ceea ce-i privește pe "oamenii începutului de drum", cum îi numea Paul Cornea. Mircea Cărtărescu, în Postmodernismul românesc, atribuie fascinația pentru genurile minore, periferice, paraliterare drept o trăsătură a sensibilității postmoderne. Minorii alcătuiesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
naivitate plutește deasupra mulțimii, iar Lăpușneanul face distincția necesară, aprobă spusele vornicului Moțoc: „eu sunt boier mare, ei sunt niște proști” (oameni simpli?), cuvântul a evoluat semantic. „Proști dar mulți!” ăsta e adevărul absolut. Mulțimea nu are criterii. După Îndelungi șovăieli, cere capul lui Moțoc și se crede răzbunată, fără să gândească la faptul că a doua zi, un alt Moțoc avea sà-i „belească”. Negruzzi afirma aici un adevăr bazat pe experiența trăită! oricâte s-ar spune despre poziția lui de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
adică pe piață. Părea că asistăm la un adevărat proces de „evoluție naturală”, un soi de „concentrare primitivă a capitalului” realizată într-un timp infinit mai scurt decât timpul istoric al capitalismului occidental. Iar succesul, după o primă perioadă de șovăială, părea total. Numărul de mici întreprinzători care își căutau un viitor în noua economie de piață a societății românești a explodat. Dacă în aproape doi ani de postcomunism, din ianuarie 1990 și până în septembrie 1991, în România au fost înființate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]