1,119 matches
-
undeva? Da, omule, s-a aranjat o gustare la Grand Hotel, la Charing Cross. Vino în mașina mea. Rudele de sex masculin s-au strîns într-o încăpere intimă a unui hotel din Sauchiehall Street și au luat o gustare, șuncă rece cu legume calde. Au vorbit despre vechi cunoștințe și echipe de fotbal. Thaw stătea printre ei fără să scoată un cuvînt. La un moment dat, a fost pomenit Bernard Shaw și a fost rugat să spună o anecdotă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se îmbibe cu un miros plăcut de ulei de in și terebentină. Din cînd în cînd, Drummond se trăgea în spate și întreba: Ce părere ai, Duncan? Janet îi dădu lui Duncan o ceașcă de ceai și un sendviș cu șuncă, apoi, după ce bău și mîncă, începu să o deseneze. Se ghemuise lîngă foc cu pisoiul în poală, iar părul voluminos îi încadra chipul delicat. Semăna cu Marjory, numai că Marjory avea gesturi copilărești, pe cînd Janet părea că simte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eram copil pe vremea aia. Eu sînt Jimmy Macfee. Micuțul Macfee al lui mamaie Fleck. îți amintești zilele din vechea stradă Ashfield, cînd eu și surorile mele ne jucam de-a vapoarele pe patul tău? Uau, dar ai cam pus șunci pe tine. Pe vremea aia erai slab. Aveai buzunarele pline cu scoici și pietricele, îți amintești? — Tu erai băiatul ăla? întrebă Lanark clătinînd din cap. Ce mai face doamna Fleck? Ai mai văzut-o? — Nu, în ultima vreme, nu. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ar fi fost să continue. Trebuia să se reântoarcă, înainte de a resimți foamea sau setea. Ajunse înapoi în apartamentul lui Crang, fără probleme. Își făcu un pachet cu sanvișuri și tocmai se pregătea să atace o porție de ochiuri cu șuncă, când apărură patru bărbați. Aceștia intrară prin trei uși diferita. Primii trei aveau arme în mâini și pătrunseră în cameră ca și cum ar fi fost catapultați de un resort puternic. Cel de al patrulea, un tip slăbuț cu ochi de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ar fi fost să continue. Trebuia să se reântoarcă, înainte de a resimți foamea sau setea. Ajunse înapoi în apartamentul lui Crang, fără probleme. Își făcu un pachet cu sanvișuri și tocmai se pregătea să atace o porție de ochiuri cu șuncă, când apărură patru bărbați. Aceștia intrară prin trei uși diferita. Primii trei aveau arme în mâini și pătrunseră în cameră ca și cum ar fi fost catapultați de un resort puternic. Cel de al patrulea, un tip slăbuț cu ochi de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
gusta din cârnații aduși de el, dar se făcu că se uită în altă parte când pisica abandonase feliile de delicatese. Godun, în schimb, făcea să dispară o porție mare în trei secunde. Mânca jambon crud-uscat și bucăți uriașe de șuncă, închipuindu-și că așa i se întorcea carnea macră a porcilor lui și a altor orătănii din fermă. Omar ar fi vrut să i se despice pământul sub tălpi când Godun se pornea să înfulece. Mezelarul fuma și îl cerceta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
noi nu o vom cuceri niciodată, doar o vom înfrunta“. Biserica mezelarului era gata și se înălța între case ca un aliment colosal, construit din sare, din apă și din membrane dezosate mecanic. Turnurile păreau din salam și cupola din șuncă presată, cu blaturi subțiri de grăsimi și nitrați care o făceau rozalie. Arăta comestibilă și duioasă, Omar o văzu pe ecran, iar copiii, care așteptau să înceapă Survivor, ziseră amândoi odată: — Uite-l pe Cârnăcior! Era altă poreclă a lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bună. — Mulțumesc, domnișoară Trixie, spuse repede domnul Gonzalez, ca un maestru de ceremonii care încearcă să pună capăt unui număr de varieteu ce a dat chix în mod lamentabil. Compania a spus că are de gând să-mi dea o șuncă fiartă pentru ziua de Paști, spuse domnișoara Trixie lui Ignatius. Sper că mi-o dă. Au uitat cu totul de curcanul promis pentru Ziua Recunoștinței. — Domnișoara Trixie a lucrat pentru Levy Pants ani și ani de zile, explică șeful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Levy! Era darea de seamă pentru bancă. — Cum îndrăznești să ataci spiritul nobilei doamne Levy? tună Ignatius. Am să te reclam, domnule. — Mi-a trebuit mai mult de o oră ca să o fac. Și acum uite cum arată. — Vreau șunca mea de Paști, se rățoi domnișoara Trixie. Și unde-i curcanul pentru Ziua Recunoștinței? Am lăsat o slujbă minunată de casieră la un cinematograf ca să vin să lucrez pentru firma asta. O să mă țineți aici până am să mor? Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se gândea că una dintre labele acelea de urs ar putea să i se înfigă în păr și să-l târască poate, ca pe o carpetă, peste dușumeaua neregulată a biroului. Patru dintre muncitorii din fabrică îmbrățișaseră strâns cele două șunci de Smithfield care erau coapsele lui Ignatius și, cu mare efort, îl ridicau pe una dintre mesele de croitorie. De pe umerii cărăușilor săi, Ignatius lătra instrucțiuni, de parcă ar fi supravegheat încărcarea unei mărfi dintre cele mai rare și mai prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Trixie? — Cine? se răsti domnișoara Trixie. — Întotdeauna am dorit să-ți asumi mai multă responsabilitate și autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie? — Ia mai taci din gură, Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște? Ia să-mi răspunzi. — Și acuma hai să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă, interveni domnul Gonzalez. Am corespondență pentru dumneavoastră. Pe când șeful de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aproape de el ca să-i indice pasajele, mirosul devenise insuportabil. Căută cu mâna clanța, dar nebunul de Reilly se aruncă cu spatele la ușă. — Trebuie să mă crezi, suspină el. Șleampăta aia de Trixie avea o idee fixă despre un curcan sau o șuncă. Sau poate o friptură. Totul era destul de violent și neclar uneori. Jura să se răzbune pentru că nu fusese pensionată la vârsta obișnuită. Era plină de ostilitate. Domnul Levy îl dădu ușor la o parte și ieși în hol, unde mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
eu am scris-o. Acum că ai pomenit de ea, presupun c-am scris-o eu. O meritați cu vârf și îndesat. M-ați adus la nebunie în ultimii ani de zile. Nu m-ați pensionat. Nu mi-ați dat șunca. Nimic. Trebuie să vă spun că sper să pierdeți tot ce aveți. — Ai scris tu asta? întrebă doamna Levy. După tot ce-am făcut pentru tine, ai scris așa ceva? Am ținut o viperă la sân! Poți să-ți iei rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și la poliție. Ei ar putea să știe. Dă-mi mie numărul. Îl voi chema personal. Doamna Levy stătea uitându-se lung spre soțul ei, fără să clipească din genele-i colorate. Dacă tot mergi la prăvălie, ia-mi și șunca aia promisă de Paști, se răsti domnișoara Trixie. Vreau să văd șunca aia aici, în casa mea. Nu vreau să mă mai duceți cu vorba, de data asta. Dacă vreți o mărturisire din partea mea, ați face bine să începeți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îl voi chema personal. Doamna Levy stătea uitându-se lung spre soțul ei, fără să clipească din genele-i colorate. Dacă tot mergi la prăvălie, ia-mi și șunca aia promisă de Paști, se răsti domnișoara Trixie. Vreau să văd șunca aia aici, în casa mea. Nu vreau să mă mai duceți cu vorba, de data asta. Dacă vreți o mărturisire din partea mea, ați face bine să începeți să mă plătiți. Rânji spre doamna Levy, arătându-și dinții care parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perfecte. Soarele Încălzește treptat dimineața rece și sărată și cînd adolescenta adormită Întoarce tăblița de la „Închis“ la „Deschis“, Wakefield simte că se Întoarce din morți. Aroma cafelei Îl face să vrea să plîngă de bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întoarce tăblița de la „Închis“ la „Deschis“, Wakefield simte că se Întoarce din morți. Aroma cafelei Îl face să vrea să plîngă de bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o altă masă În fața unui laptop deschis, verificîndu-și temele cu o colegă, cu mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o altă masă În fața unui laptop deschis, verificîndu-și temele cu o colegă, cu mobilul la ureche. Wakefield nu și-a mai verificat e-mailul de zile Întregi; este ca și cum unul dintre firele care Îl țin legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pereți de marmură vărsată se deschid În Întuneric. — Dacă o iei Într-acolo - Redbone arată către unul dintre coridoare - ajungi sub golf. Asta e zona de apărare. Am tot ce-mi trebuie aici, un submarin frumușel, un hidroavion, somon afumat, șuncă și suficiente conserve cît să hrănesc Troia timp de cinci sute de ani. Pe aici - și arată către un alt coridor - e comoara lui Ali Baba. Am aici tot, mai puțin blocurile de marmură de pe Parthenon. Plus niște tunuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dimineața face o baie În piscina ovală, face un duș, apoi trage cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște ochelari de soare, Înfundă un prosop de-al hotelului Într-un sac de sport și pornește către City Club, clubul de Întreținere unde, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-sii și abordă problema pragmatic. — De cât timp lipsește? — Să tot fie vreo două ore. — Are obiceiul să se ducă undeva anume? — În parc. Dă de mâncare la pasări. Trebuie să-i înmoi pâinea și să-i păstrez felii de șuncă. O spunea de parcă ar fi fost o pretenție complet absurdă, cum ar fi să aduci zece oameni în plus la cină. — OK, mă duc să-l caut. Parcul era doar la zece minute distanță, înghesuit într-o latură a câmpiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]