1,670 matches
-
de Mihaela Aionesei se află circumscris unui asemenea context astral propice creației. Dar care poet nu și-a îndreptat privirea, noaptea, pe boltă și nu a fost cucerit de frumusețea de negrăit a licuricilor nocturni, sclipind cu intermitențe sau de șuvița luminoasă lăsată de o stea în cădere? Artiști, compozitori, pictori, poeți, prozatori, dramaturgi au fost deopotrivă atrași magnetic de universul astral care reprezintă inspirația, inefabilul prin excelență. Să ne amintim de Eminescu - reperul nostru suprem - în atâtea poezii care au
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
regrete, vii fără sa fii invitată. Ca o lumină perfidă, plina de bisturie invizibile și feroce, care nu face decât să dea o formă - bănuită doar - și de aceea implacabilă - penumbrelor, suspiciunilor, și monștrilor care, fie îmi taie sufletul în șuvițe subțiri, fie mă strâng de gât fără grabă, urmărindu-mi cu o privire indiferentă, continua diminuare a speranței înspre disperare. Repet în surdină vorbele răsfrâse peste milenii, ale altui Trădat: „Ce ai de făcut, fă repede!” DAR DINTRE TOATE SĂ
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
muzică frumoasă...Am emoții! Azi-noapte nu m-am odihnit cum trebuie. Sunt o fire empatică și senzitivă...cu un emoțional prea sensibil pentru maturitatea mea. Dar, deh...aceasta este "setarea" de Sus... M-am îmbrăcat în culori de toamnă, am șuvițe roșii precum frunzele arțarului japonez, am asortat toamna vieții cu anotimpul toamnă... Ținta noastră este Biblioteca Metropolitană (M.Sadoveanu), de pe str. Tache Ionescu unde va avea loc o importantă activitate. În sfârșit, am ajuns în București, trecem pe lângă ASE, ocolim
TOAMNA POEŢILOR(LANSARE DE CARTE, FLOAREA CĂRBUNE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359063_a_360392]
-
ițesc dintr-o desagă. Merg să verifice pe cineva care n-a putut răzbate prin vrăjmășia iernii. Ne despărțim abrupt, vântul s-a întețit și poartă rotocoale fluide pe la streșinile caselor. Curând nu se mai zăresc, s-au topit, două șuvițe vii, pornite într-un hagialâc curajos. Nu se mai zărește cerul, nu se mai vede muntele, se subțiază drumul, se ascund casele, rămânem suspendați într-un antract nesfârșit. Suntem la distanță galactică de satul întroienit, captivi într-o felicitare vintage
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT Autor: Carmen Lăiu Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer. Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumatate în umbra sălciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viață contra
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
-mi promiți o vară nonagenara.... ÎI. SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer. Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumătate în umbră salciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viața contra
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singura, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile salciilor și cea fotografiată ... Citește mai mult Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer.Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumătate în umbră salciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viața contra
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
seama că toată atenția ei era concentrată asupra fumului de țigare, pe care se străduia să-l protejeze de propria respirație. Scrumiera, țigarea și fumul. Fumul care se ridica vălătucit, la un lat de palmă, după care se despletea în șuvițe din ce în ce mai multe și mai subțiri și se pierdea în irizări din cele mai fine spre tavan. Când se aduna mai mult scrum, acesta cădea singur, fără să afecteze turbioanele, sensibile la orice adiere, cât de ușoară a aerului. Scrumiera, țigarea
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
mă duce ceva mai încolo. Văd aceeași fetiță cu o rochiță roz, ceva mai cochetă de această dată; avea vreun an mai mult și ziceai că tocmai a ieșit de la salonul de înfrumusețare. Superbu-i păr blond primise-n dar minunate șuvițe negre din partea surorii și a verișoarei. Mai mari cu 14 și 15 ani, trebuia, musai, să-și încerce vopseaua înainte de aplicare. Unde poți să o faci mai bine, decât pe un minunat păr blond? Ce să vă mai spun? În
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
Principiu din care s-au ivit în copilăria umanității cei trei eoni distincți: Existența, Forma și Beatitudinea (PP-EFB*) Iată și poemul, în 16 versuri, pe care îl redau mai jos în întregime: “Steaua izbucnea în plâns Dând din raze o șuviță Pe când eu cu un surâs Surâdeam spre-o fluturiță. Mă trecuse primăvara Ca printr-un tunel un tren Fluturiță, verișoara, Mă umpluse de polen Și veni și-un vânt sălbatic Care-mi smulse osul frunții și sprânceana De-o gândesc
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
bobului de grâu hrănesc iarba adormită sub omături celelalte culori nu le arunc le așez în palme la întâmplare mângâi obrajii răsăritului zâmbind apusului care așteaptă la rând cu albul de la țărmul zilei aprind noaptea îmbrac visul de ieri în șuvițe din curcubeul lui mâine să nu fugă îl fac semn de carte PACT am promis întunericului jumătate din suflet în schimbul libertății mi-e sete iar vreau să-mi despotmolesc singură calea spre fântână sunt pisica sălbatică legată cu lanțuri de
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
s-a rătăcit lumina Sclipirilor din stele și din sori. Pe trupul tău s-a zămislit grădina Miresmelor din frunze și din flori. Din buze-ți curg săruturi fermecate, Strivind cu vraja lor închipuiri. Cosițele curg gândurile toate Prin freamătul șuvițelor subțiri. Iar în obraji, bujorii albi se-adună... Din catifeaua lor te-au desenat. În colțul gurii e un colț de lună, Rămas stingher, demult nesărutat. În pasul tău s-ar potrivi condurul Sortit cenușăresei din povești. Nevinovat aș face
PORTRET... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360660_a_361989]
-
și eu, mă doare curcubeul ce-n cerul meu iar moare și-i șterg cu mâna arsă o lacrimă de zeu. La tine pe terasă aș adăsta în seară și mâna mea fierbinte te-ar mângâia ușor ți-aș săruta șuvița rebelă de pe frunte și din vioara-mi veche ți-aș tot cânta cu dor. Leonid Iacob Poezie publicată în volumul . „Țărmuri paralele” - editat în 2010. Referință Bibliografică: neliniștite ape / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 237, Anul I
NELINIŞTITE APE de LEONID IACOB în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360730_a_362059]
-
să potrivește ca un jujău pe grumazul porcului că, „cine n-are noroc până în prânz nu-l mai prinde până sara!” ... Între degetele femeii de la mâna dreaptă fusul se învârtea ca o sfârlează, iar cu cele de la mâna stângă smulgea șuvițe din caier, scuipa pe ele pentru ale moleși, le răsucea și aduna pe el. După măsură se vedea că-i doldora, până la refuz. Un alt fus alături de un cocoloș de lână flocăită, aștepta în săcuiul agățat peste umăr, să fie
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
blondele plete tu capul ți-ascunzi” De acum poezia lui va deveni un fel de „Cântare a cântărilor” plină de farmec, în dialog cu femeia iubită: „Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte șuvițele le-aș da, Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoana de iubire la care mă închin...” Epoca veroniană , cum a numit-o Perpessicius.( 1874- 1883) a dat cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. De la exaltarea sentimentului
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
de dureros să vezi interioarele semenilor, să le simți onanismele visuri scindate de propria cogniție întoarsă pe dos! Ce șaradă cuneiformă e existența! Mă așez pe scaunul meu ergonomic ce râde mârșav la mine. Bulele luminii tind a-mi înghiți șuvițele castanii. Moartea dinesciană citește ziarul. Stelele pocnesc elefanticele pungute. În ele speranțele hoinăresc mortuar. Desenez empatii cu compasuri de mătase. Ce folos să iubești scame masculine, când reciprocitatea zero, de sorginte non-angelică sfidează șnururile imaginarului mental? Mă îngrop în tomuri
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
să mă ud. La drept vorbind, atenția mi-a fost atrasă de o conversație feminină, mai mult cântată, despre săpăturile astea care nu mai contenesc și atunci m-am uitat intrigat în urma mea: toți cei care nu acordaseră vreo atenție șuviței de apă, treceau fără să se ude, în timp ce absolut toți ceilalți se udau din belșug, până aproape de genunchi, deși apa propriu-zis, nu trecea de tocul pantofilor. Mi-am zis atunci că noi ne-am obișnuit să apreciem evenimentele nu atât
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
ceva, fiindcă mă luase pe nepregătite. Computerele ce spun? - De fapt inundația a și început dar nu am realizat cu toții acest lucru. Mi s-a părut că glumește și m-am frecat intrigat la ochi. - Vrei să te referi la șuvița aceea prăpădită de apă care azi dimineață necăjea niște cucoane mofturoase? Cred că s-a uscat și locul pe unde curgea. - Șuvița aceea prăpădită de apă cum o numești tu, este acum înaltă de un metru și crește mereu. - Nu
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
Mi s-a părut că glumește și m-am frecat intrigat la ochi. - Vrei să te referi la șuvița aceea prăpădită de apă care azi dimineață necăjea niște cucoane mofturoase? Cred că s-a uscat și locul pe unde curgea. - Șuvița aceea prăpădită de apă cum o numești tu, este acum înaltă de un metru și crește mereu. - Nu se poate! Ne-am privit în tăcere câteva minute care ni s-au părut o eternitate, timp în care nu știu ce a observat
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
te pricepi la pictură, domnișoară Alma! Poate vei face și portretele copiilor. Speriată de vocea bărbatului, se ridică brusc răsturn ând șevaletul. - Sire, nu v-am auzit! Ascunse la spate degetele murdare de acuarele. Încerca să-și aranjeze părul dar șuvițele grele nu o ascultau. - Adevărul este, că stau de minute bune aici. Erai total ruptă de această lume! Apreciez calitățile și talentele oamenilor, ridică pânză căzută pe iarbă. Privi pastelurile vesele și nuanțele îmbinate în linii suave. - Ihmm. Probabil, Leon
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
am și pe viitor. Fiindcă cei mai de preț din viața unui om, ai unei femei în special, sunt cei care ne poartă sufletele în vecie: copiii. Prin prisma lor trăim, prin ei ne continuăm existența dincolo de moarte, ei reprezintă șuvița de viață rămasă, siajul acela plin de lumină asupra căruia putem veghea mai presus de moment. Toate durerile, toate țipetele sau icnetele tâșnite din lăuntrul nostru, toate chinurile, se dizolvă, dispar, se evaporă în fața bucuriei dăruite de copil. Fiecare zi
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
a Minunatei doamne a lunii arginti ) Donna Clara era fiica unui medic divin, descendent din supranumitul Genethilos (Zămislitorul), aceasta era o brunetă superbă și curioasă, îmbrăcată cu o rochie verde de smarald mulată pe trup, avea părul lung roșu-castaniu cu șuvițe blonde - s-a apropiat de mine, am lăsat-o să se apropie nepermis de mult, pentru că aflasem deja că săraca fată era și puțin surdă, adică surdă-surdă, dar frumoasă foc. Și cu o voce neobișnuită mi-a șoptit, delicat, la
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
Ipostaze > DINCOLO DE CUVINTE Autor: Anca Elena Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului DINCOLO DE CUVINTE 28.09.2013 Ai prins în coadă vinovățiile nevinovate și ai strâns bine încrederea să nu se desfacă în șuvițe până la proba contrarie umblările s-au încălțat în pro și contra iar pragul s-a trecut singur peste mine du-te vino neînțelegerile s-au turnat în rosturi tangibile dar prin emoție mângâierile și-au scăpat pe jos mâinile în
DINCOLO DE CUVINTE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341934_a_343263]
-
veneai tu, iubito, Și clipa-ntâlnirii-așteptai. Acum, de la muncă la șase-ai tulit-o Cu drag, o guriță să-mi dai!. . . Mai știi? La un nuc sau la tine-n portiță, Oftând, noapte bună-ți spuneam, Acum ghioceii-ți albesc o șuviță Dar tu, ești precum te știam. Răzbat de departe imagini prea clare, De gât, cum țineai o păpușă Și primul sărut, ce seamăn nu are, Când luna pândea jucăușă!. Întâlniri înspre Huc, la bureți în pădure, Sau la vișin. . .bilete
EU ŞTIU de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341949_a_343278]