1,715 matches
-
a ne duce în eroare; se jignește, se folosește tonul ironic, vorbele vulgare, se spun neadevăruri. Trecând la înțelepciunea biblică, avem cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur (347-407 d.Hr.) care spune despre cel ce vorbește obscen, adică vulgar: „Dacă șuvoiul vorbelor sale este atât de necurat, pricepe atunci cum este izvorul acestuia... căci din prisosul inimii grăiește gura”. În cartea „Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute” (Sfântul Nectarie din Eghina, Ed. Sophia, 2012) se vorbește detaliat despre „grăirea
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Mi-ai citit în palmă, răscolind pasiuni adormite-ntre vise. Cu degetele scormonitoare ai descuiat uși zăvorâte pe care nu știam că sufletul le are descătușând dorințele nebune. Mi-ai dat foc inimii iar sângele șuvoi de lavă îmi arde carnea. Buzele tale fac crevase în pielea mea ce strigă după acoperământul palmelor tale. Sărută-mă ...să mor și să învii în brațele ce mă înlănțuie ca un cerc de foc din care nu vreau să
ÎNVAȚĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369743_a_371072]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DESCHIDE-TE CER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului deschide-te cer și te schimbă în picuri pe care să-i torci din înalt în șuvoaie ca rodnice seve aduse de ploaie pământului viață să-i duci în adâncuri schimba-vei câmpia în rod din nimicuri semințele apa le face fecunde-n iatacul din brazdă când lin le pătrunde mesajul divin ce trimis-ai prin picuri
DESCHIDE-TE CER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369779_a_371108]
-
este un:”Evantai de amintiri,/ Întâmplări și potriviri,/ Un mănunchi de povestiri/de/ale vieții tălmăciri./ În cuvinte potrivite/ Și-n metafore-nflorite. “ Așa cum se cunoaște, și am trăit fiecare, mama este prima ființă și unica asupra căreia se revarsă șuvoiul cald și învăluitor al dragostei copilului, chiar dacă acesta ajunge la vârsta maturități. Pentru mama el rămâne tot copil: “Mamă dragă...fără tine/ Aș fi fost sărac pe lume,/ Tu, din drag, mi-ai dat speranță.../ Zori senini pentru o viață
POEZIA PENTRU COPII-POVESTEA UNUI IZVOR AL TUTUROR TRĂIRILOR NOASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368153_a_369482]
-
Acasa > Strofe > Valori > -VREI SĂ NE ÎMPĂRTĂȘIM PRIN CRIN? Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului iar apoi ne vor crește petale de nori șuvoi iar apoi ne vom hrăni din lumina ochilor iar apoi ne vom răstigni cel puțin pentru o clipă întunerecul ochii îi vom deschide deodată cu luna poate mi-aș dori să fiu culoarea ta a opta din curcubeu pe care
-VREI SĂ NE ÎMPĂRTĂŞIM PRIN CRIN? de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368199_a_369528]
-
otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi de neputințe cu viață-abandonată. Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea mari, Scheletice gândiri ne lasă cicatrici Și sunt pe unde trec... de suflet cuțitari. Mânuitori de vieți, netrebnici păpușari Închid cortina lumii
PĂPUŞARII LUMII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368256_a_369585]
-
minuni. - Am rostit mulți ani rugă și am fost zelos. Sunt om mare, am de toate dar din rugă ce folos ? - Ooo, de câte ori știi oare te-a scăpat Ea din nevoi? Într-o zi când ploua tare a venit mare șuvoi a-necat totul în cale, doar tu singur n-ai murit într-un chip atât de tainic și atât de fericit? Și din molima cumplită, ai scăpat nevătămat ! Ți-amintești de-al tău prieten care acum e îngropat și cu
RUGĂCIUNEA LUI AGATONIE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368283_a_369612]
-
Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului ...Și omul de zăpadă, în ziua, s-a topit; Acuma plâng în soare și țurțurii la casa, Minuscule izvoare au cursul șerpuit, Și-n plin șuvoi năvalnic, înspre parau se lasă. Se micsoreaza-n crânguri nămeții de zăpadă, Pamantu-si schimba haină și față verde-si pune, Iar sufletul aleargă, ca a dorit să vadă A nu știu câta oară, reală lui minune: E ghiocelul care răsare
INTALNIREA de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362574_a_363903]
-
întrezărit în Gilă, cu banii faceți voi ce vreți. Soții Pleșoianu erau disperați, norii grei, amenințători, păreau să se apropie de ei cu fiecare cuvânt al avocatului. Ochii negri ai Gabrilei striveau lacrimile una câte una, cu greu putea reține șuvoiul ce părea să pornească în orice moment. -Banii sunt ai copilului, nu putem noi să-l deposedăm de avere. Până la majoratul lui, averea o veți administra dumneavoastră, dacă vreți îl puteți opri pe Corcoduș în funcția de director. Bineînțeles, dacă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
și pe valul infinit al vieții ca un naufragiat pentru care absența luptei ar fi însemnat moartea definitivă. La celălalt antipod, Emanuel avea resorturi și disponibilități similare emotivițății și sensibilității ei, iar compatibilitatea creativă întărea relația care curgea ca un șuvoi limpede și miraculos, făcând sângele să zvâcnească ca mușcata, înghițând gândurile amare și dureroase,Doar scopurile lor înalte învingeau acea spaimă că nu va birui spiritul și natura nobilă, valorile clasate, unanim acceptate, recunoscute.În fiecare întâmplare pe care o
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
malul mării.Venise cu el aici în locul acesta primejdios și încărcat de resentimente.Marea voluptoasă îi pregătise o nuntă neptuniană și fluidică, chemându-i în extazul furtunii apelor pe iubitul ei Amaar.Silueta aproape transparentă a Bernardinei înota într-un șuvoi de lumină și prezența ei părea ireală. Referință Bibliografică: Romanul ,,Bernardina / Mariana Didu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V, 15 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Didu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
aurul pământului mi s-a așternut în ceardacul casei unde mă aștepta mama cu ușa deschisă și de unde ieșeau arome de mere struguri pâine... și palmele care mi-au cuprins fața și sărutul acela prelung pe obraji mi-au revărsat șuvoi de căldură dar și de lacrimi când am auzit-o , badaprosti că am ajuns să te mai văd!” amintirile au început să tremure ca frunzele și ce puteam să fac decât să-i sărut mâinile și să-i spun ,, Iartă
NICIODATĂ N-AM FOST MAI BOGATĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353307_a_354636]
-
mărul până nu se face veșted vreau și eu din verdele tău crud nestemat cât pot pricepe cât pot să duc măcar să gust din umbra de cerneală îți zic nu-ți scriu albastrul ăla e mort de la ticăit picur la șuvoi la baltă la deplin ocean nu știu cum se mai descurcă gâfâind înotătoarele doar să fac surf pe albastrul ăla spre mare de cer verdele tău limpede frumos Referință Bibliografică: Marian Daniel / Marian Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1766, Anul
MARIAN DANIEL de MARIAN DANIEL în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353311_a_354640]
-
L-ascult dintr-o lojă, într-un fotoliu. Închid ochii... notele curg Și plâng odată cu ploaia. Noapte-i în sala--- afară-i amurg Și ploaia și-orchestra-și încep vălvătaia. Puternice note--- acorduri de ploaie, Orchestra atacă din partitura. Natură plânge , lacrimi șuvoaie, E chin și deliciu--- sublim și tortură. Într-un târziu orchestra încheia, Natură furtuna oprește și ea. Pornesc în noapte desculț pe alee... Din ceru-nstelat cade o stea. 22 iunie 2011 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: CONCERTE / Mara Emerraldi : Confluențe
CONCERTE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353377_a_354706]
-
Terian, am spus, de altfel, că reprezintă chiar plaiurile mele natale. Acele locuri unde eu am crescut și am visat. Rădăcinile mele erau acolo unde mă scăldam, și la propriu, și la figurat. Chiar dacă nu prea aveam ape curgătoare, aveam șuvoaie de ape care curgeau atunci când ploua abundent. Mă scăldam alături de prietenii mei din copilărie în lanurile de grâu și floarea- soarelui, făceam întreceri de genul: cine ajunge primul la cărare, în vârful plopului, la izvorul din fundul râpei unde adăpam
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
Și au sperat... Dar ceața dezamăgirii i se învălui pe ochi când văzu ieșind la iveală numai copaci rupți, crengi uscate, rupte, iar printre ele... schelete... schelete... Privi cufundat în fioroasa și misterioasa tăcere. Prelunga tăcere...sfâșiată ușor de clipocitul șuvoaielor din fundul prăpastiei. Începu să strige disperat: - Unde sunteți voi, frați de suferință? Unde ești, alunule? Și voi, falnici brazi? Ecoul transmise întrebările din stâncă în stâncă, până în hăul prăpastiei, dar răspunsul îl dădu doar clipocitul șuvoaielor. Mărțișor începu să
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
ușor de clipocitul șuvoaielor din fundul prăpastiei. Începu să strige disperat: - Unde sunteți voi, frați de suferință? Unde ești, alunule? Și voi, falnici brazi? Ecoul transmise întrebările din stâncă în stâncă, până în hăul prăpastiei, dar răspunsul îl dădu doar clipocitul șuvoaielor. Mărțișor începu să caute printre copacii rupți, printre schelete, strigând disperat: - Unde sunteți voi, cei care m-ați ajutat? Unde sunteți voi, salvatorii mei? Am venit cu libertatea voastră! Reverberațiile ecoului se agitară din stâncă în stâncă, liniștindu-le doar
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
începu să caute printre copacii rupți, printre schelete, strigând disperat: - Unde sunteți voi, cei care m-ați ajutat? Unde sunteți voi, salvatorii mei? Am venit cu libertatea voastră! Reverberațiile ecoului se agitară din stâncă în stâncă, liniștindu-le doar clipocitul șuvoaielor din hăuri. Mărțișor nu știa ce să mai facă. Să plângă cu disperare? Să urle de durere? Să trăsnească văzduhul cu paloșul? Se resemnă. Mai avea speranța să găsească trupul lui Ghiocel. Coborî în prăpastie, scotocind pe sub fiecare trunchi de
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
pe viață și pe moarte”, cuvintele sunt de perceput cu blândețe, ca evidență în sine, și nu ca prețiozități. Nu ca exagerări. Nu ca violențe pentru auzul comun. Când spunem cuvântul vulcan, deja presimțim, deja vedem, instantaneu, cu ochii minții, șuvoiul de lavă ce-i colcăie în crater, și luăm și vulcanul, și lava din craterul lui, ca mod al lor intrinsec de a fi. În acest sens, între cuvântul „vulcan” ori „lavă” și cuvântul „floare” sau „arbore” nu poate fi
DISCUŢII DESPRE POEZIE INTERVIU REALIZAT DE ADRIAN GRAUENFELS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352747_a_354076]
-
spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie. Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascade prelinse prin barbă sau frunte Din el, cavalerul semeț și-mpietrit. Regal de iubire văzut-am în munte. *** Ciclul "Vara" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Regal de iubire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
nu-nvățăm o nouă lecție. Îngeri plăpânzi nu mai pot apăra Ființa noastră rătăcitoare, Ne-a mai rămas numai vag a spera Într-o minune, acum, salvatoare. Refugiați în furtuna din noi, Ne-năbușim răzvrătirea din urmă, Nemulțumirile curg în șuvoi, Noi trăim tot în spirit de turmă. Ne vom trezi din apaticul somn Sau vom pluti în vise deșarte? Biet cerșetor sau veneticul domn, Cu toții pășim pe drumul spre moarte. Rar ne rugăm la un petic de cer, Dar Dumnezeu
AMĂGIRI HILARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352990_a_354319]
-
incisivitatea gândului, Cioran trebuie prețuit. Într-un fragment din jurnalul filozofului austriac Wolfgang Kraus am putut citi caracterizarea: „Un mers agitat, cu pași mari, un fel de a vorbi sacadat, avântat, de parcă i-ar fi greu să țină pasul cu șuvoiul gândurilor sale, cuvintele se rostogolesc, se suprapun, dând glas unor formulări incisive și precise. Un om de o bunătate deplină”. Pictorul, omul politic Eugen Mihăescu a amintit de curând cutremurătoarea întâlnire cu filozoful, în ultimele zile ale vieții sale: „În
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
Dansează cu mine în noapte! Și-n valsul iubirii mă strânge, Dansează cu mine în vânt, Cănd adierea e cânt, Iar mărul petala își plânge! Rămâi în al meu univers, Dansează cu mine în ploaie Trimite-mi iubirea în valuri,șuvoaie De dor în pasul meu șters! Referință Bibliografica: RĂMÂI / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul VII, 21 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
RAMAI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354281_a_355610]
-
ta i-aș pune clopoței. E brumă azi pe roze și poarta-i încuiata Dar dorul mai insistă în ușa ta să bată, S-o fi mișcând perdeaua ori este doar părere? Coboară încet seară și-mi iau la revedere! Șuvoi amar de lacrimi curg bătucind cărare Și fiecare-n parte mă arde și mă doare. Referință Bibliografica: Celei plecate / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria
CELEI PLECATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354393_a_355722]
-
de cer totul este complex, un conglomerat de nori, ceața, stânci, arbuști și cer, creează prin neuniformitatea lor o imagine plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către crește, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. Părăsind înălțimile sterpe pătrunzi în cheile Argeșului cu splendorile lor. Șoseaua se prelinge pe langă abruptul stâncos, de partea cealaltă deschizându-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]