559 matches
-
Maniu era "însă mulțumit. De acum înainte are un picior serios în Regență. Manechinul va juca așa cum îl va trage de sfori în culise" . Alegerea lui Sărățeanu a contrariat clasa politică și a slăbit Regența ca instituție. Grigore Iunian, ministru țărănist spunea că din acel moment "a hotărât să îmbrățișeze cauza restaurației ... țara nu mai avea nicio cârmă, nici o axă, deoarece regența era un caraghioslâc! - ne trebuia o monarhie solidă" . Instabilitatea politică a făcut ca majoritatea partidelor să îmbrățișeze cauza revenirii
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
8. Codreanu Ivan Stepanovici, 1879 a. n., până la arest a fost moșier. 9. Cotelli, Emanuil Grigorievici, 1883 a. n., fost ofițer al armatei țariste, până la arest a fost moșier. 10. Știrbeț, Luca Dimitrievici, 1889 a. n. , membru marcant al partidului țărănist, până la arest a fost moșier. 11. Baltaga, Alexandr Stepanovici, 1861 a. n., fost deputat în „Sfatul Țării”, are 12 ordine și medalii ale guvernului român, până la arest a fost mitropolit al Basarabiei. 12. Secara Nicolai Grigorievici, 1894 a. n., fost
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Rezultatele oficiale i-au dat câștigători pe comuniștii români (PCR) și pe aliații lor din "Blocul Partidelor Democrate" (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz ), facțiunea proguvernamentală țărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu și Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituționale române și instaurarea regimului comunist în țară la sfârșitul anului următor. Blocul Partidelor Democrate, alianța electorală care forma guvernul de
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
țară la sfârșitul anului următor. Blocul Partidelor Democrate, alianța electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formațiunea politică a prim-ministrului), Partidul Național Liberal-Tătărescu, facțiunea țărănistă a lui Anton Alexandrescu și Uniunea Patrioților. Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare și a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice - PNL, și PNȚ. Deși există unele discuții
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
cu opoziția, considerați "înapoiați din punct de vedere politic". În timp ce unii dintre înalții responsabili ai armatei garantau că subordonații lor vor vota în unanimitate pentru BPD, ofițerii de rang inferior își exprimau nemulțumirea față de interzicerea activităților de propagandă liberală și țărănistă în cadrul cazărmilor. Până la urmă, s-a ajus în situația ca Armata să folosească toate capacitățile sale pentru a face campanie BPD-ului, iar acțiunile acestea să fie sabotate de sprijinitorii partidelor istorice. În momentul în care Forțele Aeriene Române a
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
orașe, spre deosebire de sate, datorită faptului că, în ciuda așteptărilor, țărăncile votaseră în special pentru PNȚ. Deși a câștigat voturile funcționarilor de stat și a clasei mijlocii evreiești, BPD nu a reușit să obțină câștiguri demne de luat în seamă în fiefurile țărăniste sau liberale. Rezultatele alegerilor au confirmat intrarea României pe orbita Uniunii Sovietice și apartenența ei efective la blocul răsăritean odată cu izbucnirea Războiului Rece. Pe 19 noiembrie, cele trei partide de opoziței: Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc și facțiunea lui
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
natale, inclusiv în ultimii ani de viață, deși avea o vârstă înaintată. Familia sa era una cu tradiție monahală, mulți dintre membrii ei fiind preoți sau călugări. Era înrudit cu Ion Mihalache din partea mamei care era verișoară cu omul politic țărănist. De mic, Diaconescu a crescut cu respect pentru Partidul Țărănesc înființat de Mihalache, pe care îl cunoștea bine din familie și, în 1936, la 19 ani, a devenit membru. În aceeași perioadă a plecat la București, unde a studiat la
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
de conciliere cu unele forțe politice din opoziție, îndeosebi din P.N.L. și P.N.Ț. În unele cazuri au reușit, drept dovadă fiind prezența ca miniștri în cele două guverne formate de Tătărescu între noiembrie 1939 și iulie 1940, a personalităților țărăniste Mihai Ralea, Petre Andrei, Grigore Gafencu și Mihail Ghelmegeanu, cât și a liberalilor Victor Slăvescu, Ion Nistor sau Constantin Angelescu. Cu mențiunea însă că nici unul dintre acești politicieni nu colaboraseră cu Guvernul Tătărescu din solidaritate, ci era mai degrabă o
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
cu colaborarea cu Tătărescu: „...cred că Tătărescu trebuie păstrat ca o rezervă întru-cât reprezintă o figură care poate fi ușor manevrată”. Prin apropierea lui Tătărescu de F.N.D., comuniștii urmăreau să atragă în noua formațiune politică și câteva personalități liberale sau țărăniste loiale acestuia. Liderii comuniști, chiar dacă nu recunoșteau, se temeau, totuși, de calitățile diplomatice ale fostului premier. De aceea, o condiție unanimă pentru colaborarea cu Tătărescu era interzicerea ca acesta din urmă să facă parte din guvern. Vasile Luca spunea că
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
să cunosc direct figuri proeminente politice ale acelor ani ('30-'40). Părinții mei divorțînd pe cînd aveam 4-5 ani, mi-am petrecut copilăria și adolescența atât în cadrul ramurii paterne cât și în cadrul celei materne. Prima era integrată cercurilor politice național țărăniste. Astfel am văzut defilând prin casa bunicii mele, soția, după decesul colonelului Pavel Zamfirescu, pe un Ion Mihalache, pe un Virgil Madgearu sau pe dr. Nicolae Lupu. Mama s-a recăsătorit cu Dan Brătianu, ce mi-a devenit un al
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
trimisului român Frederic Nanu, amenința România cu reluarea ofensivei în septembrie, în caz de menținere a țării printre Puterile Axei. Actul de la 23 august 1944 a fost programat sub auspiciile regale de către o coaliție formată din partidele democratice interbelice (liberal, țărănist și social-democrat) și partidul comunist, aliate în Blocul Național Democrat), cu colaborarea unor ofițeri superiori ai armatei, precum generalii Constantin Sănătescu, Aurel Aldea, Ion Negulescu ș.a. Imediat după demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, România a ieșit din alianța cu
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
mai 1928) și a plănuit efectuarea „Marșului asupra Bucureștiului”, un marș al țăranilor ardeleni la București, după modelul Marșului asupra Romei al lui Mussolini. Va reuși obținerea unei majorități favorabile PNȚ, în urma alegerilor din decembrie 1928, din nefericire prima guvernare țărănistă a avut loc în perioada marii depresiuni economice, iar programul lui Maniu nu a putut fi implementat. În plan extern a colaborat cu lordul Rothermere, fervent susținător al revizuirii tratatului de la Trianon și a frontierelor româno-ungare. Criza dinastică din anii
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
de studii în Franța, la Nancy. După 1929 continuă să fie profesor la Găești și Pitești, până în 1938, când se stabilește definitiv în București, funcționând mai întâi la "Școala normală de băieți" și apoi la "Liceul Mihai Viteazul". Făcând politică țărănistă, a fost pentru scurtă vreme (1932-1933) deputat. Criticul literar afirmat la Sburătorul, dar mai ales la "Kalende", este redactor-șef la "Gazeta" (1935 -1938), iar din 1935, redactor la Viața literară și la Revista Fundațiilor Regale, unde va ramâne până în
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Acesta își formează ulterior propriul Partid Agrar, la care va trece și Sadoveanu. În timpul alegerilor din 1927, câștigă un loc de deputat din partea județului Bihor. După alegerile din 1931, ocupă un loc de senator din partea județului Iași. În perioada cabinetului țărănist, condus de Nicolae Iorga, Sadoveanu este președinte al Senatului României. Numirea sa în funcție a fost justificată prin statutul de personalitate culturală. În această perioadă face parte din Partidul Național Liberal-Brătianu, un partid de dreapta în opoziție cu principala grupare
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
partidul de opoziție PNȚ: conform cercetătorului Victor Frunză, el a fost un participant activ la acestă înscenare, fiind deranjat de expunerea averii sale personale în presa național-țărănistă. Mai târziu, Sadoveanu a făcut o referire la fostul său coleg, activistul național țărănist Ion Mihalache, considerând că vechea abordare politică agrarianistă l-a făcut un „personaj ridicol”. Ioan Stanomir consideră această afirmație drept o „abjecție intelectuală” și inutilă, din moment ce Mihalache era deja prizonier politic și avea să moară în închisorile comuniste. Totuși, din
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
théorie du protectionisme et de l'echange international" (cu versiuni în italiană și engleză). După revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, Manoilescu a fost foarte influent în cadrul camarilei regale, fiind ministru pe resort economic în diverse guverne țărăniste. În paralel, a desfășurat o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile sale corporatiste și protecționiste încep să fie adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale a acestei țări. În 1937, Manoilescu a început să
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Maniu (PNȚ), C. Titel Petrescu (PSD) și L. Pătrășcanu (PCR). În cursul anilor 1944-1947, Partidul Național Liberal condus de el a fost după Partidul Național Țărănist principala forță democratică opusă sovietizării țării de către PCR, aflat sub protecția armatei sovietice. Aflat în arest la domiciuliu de câțiva ani, Constantin Brătianu fost arestat în noaptea dintre 5/6 mai 1950 și transportat la Sighet, murind la scurt timp
Constantin I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/297704_a_299033]
-
Traian Boeru), în după-amiaza zilei de 27 noiembrie, și ucis lângă Strejnicu. A fost împușcat de nouă ori, cu pistoale de 7,65 mm și 6,35 mm. Asasinarea lui Iorga este des menționată în paralel cu cea a politicianului țărănist Virgil Madgearu, răpit și omorât de legionari în aceeași noapte, și cu Masacrul de la Jilava (în care aparatul administrativ al lui Carol al II-lea a fost decimat). Aceste acte de răzbunare, puse în legătură cu descoperirea și reîngroparea rămășițelor lui Codreanu
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
inclus în raionul Brăila, ambele în cadrul regiunii Galați. În perioada comunistă, pe teritoriul actual al orașului Însurăței a apărut comuna Rubla, o comună specială în care au fost deportați opozanți ai regimului; aici au fost aduși oameni politici ca liderii țărăniști Corneliu Coposu și Ion Diaconescu. După o vreme, deportaților le-a fost permis să plece în satele și orașele lor, și foarte puțini locuitori au mai rămas. Satul a devenit parte a comunei Însurăței și, la începutul secolului al XXI
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
(n. 12 iulie 1909, Vitănești, județul Teleorman - d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu) a fost un filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). Fostul ministru țărănist Nicolae Noica este nepotul filozofului . Constantin Noica s-a născut la 12 iulie (stil vechi) 1909 în comuna Vitănești, județul Teleorman. Începe gimnaziul în București; în perioada 1924-1928 urmează Liceul „Spiru Haret”, unde îl are profesor de matematică pe poetul
Constantin Noica () [Corola-website/Science/297472_a_298801]
-
cu Camenco Petrovici susținut de Radu Vasile. La momentul respectiv funcția de președinte al CEC a fost negociată, conform algoritmului, la nivelul partidelor din Coaliție. Radu Vasile, pe atunci secretar general al partidului, a fost unul dintre cei doi negociatori țărăniști care l-au "înfipt" pe Camenco în fotoliul de președinte al CEC. Ulterior Ioana Maria Vlas semnează cu Camenco Petrovici un contract prin care CEC garanta fondurile investite în Fondul Național de Investiții contra unei contribuții lunare în valoare de
FNI () [Corola-website/Science/317695_a_319024]
-
citându-și probabil foștii camarazi, spune că „Au căzut mulți morți de partea securității. De la partizani nici un mort.” Profesorul Mircea Rusnac, consultând arhivele M.A.I., afirmă că „autoritățile nu au recunoscut în total decât trei răniți”. Fostul lider al tineretului țărănist și memorialistul Cicerone Ionițoiu spune și el că „partizanii au rănit trei securiști: slt. Ailoaiei Gh. Vasile, caporal Nedelcu I. Ioan și fruntaș Tonta Gheorghe”. Luptele au continuat cu intensitate toată ziua și au încetat târziu în noapte. Nereușind să
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
a extrateritorialitatea japonez. Mulți coreeni au disprețuit influențe japoneze și străine asupra terenurilor lor și a statului corupt opresiv al dinastiei Joseon.In 1894 are locRevolutia țărânilor Donghak. În această agricultorii se răscoală într-o rebeliune în masă, cu liderul țărănist Jeon Bong-jun a învins forțele locale de conducător Jo Byong-decalaj în bătălia de la Go-bu pe 11 ianuarie 1894; după lupta, proprietățile Jo au fost înmânate la țărani. Până în mai, armata țărânilor a ajuns la Jeonju, suvernul cerând ajutor pentru oprirea
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
proclamând a fi o formațiune patriotă, non-partizană și pro-guvernamentală. Alte formațiuni din politica contemporană poloneză și principalele partide includ: Stânga, formată din Partidul Socialist Polonez (PPS, "Polska Partia Socialistyczna") condus de Ignacy Daszyński; Comuniștii polonezi ("Komunistyczna Partia Polski"); două Partide țărăniste poloneze (PSL, "Polskie Stronnictwo Ludowe")cu formațiunile (PSL Wyzwolenie condusă de Jan Woźnicki, și Stronnictwo Chłopskie conduse de Jan Dąbski); Dreapta ("endecja", reprezentată prin Asociația Națională Populară ("Związek Ludowo-Narodowy") condusă de Stanisław Głąbiński); Centrul, format din gruparea PSL, PSL Piast
Alegeri legislative în Polonia, 1928 () [Corola-website/Science/323072_a_324401]
-
unul din primele orașe din România cu centrală telefonică automată din anul 1937. Transportul urban s-a modernizat după punerea în circulație a autobuzelor pe 16 linii. Viața politică depindea de fluctuațiile de pe scena bucureșteană. Până la fuziunea cu partidul Național Țărănist din vechiul regat (1926), Partidul Național Român reprezenta interesele ardelenilor. După aceea, cetățenii Aradului au votat pentru partidul nou creat și Partidul Liberal. Partidul Maghiarilor avea un electorat constant. Partidele social-democrate aveau, oarecum paradoxal, o prezență redusă în Arad. La
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]