595 matches
-
spun. Insul a făcut, totuși, de bine, de rău, un efort. Și, decât să nu știi nimic, mai bine să înveți câte ceva, fie și de pe inter net. Atâta doar: când ești în faza de învățare, nu se cade să adopți, țanțoș, postura învăță torului. Mai ai încă de butonat... Cititul cărților Aud tot mai des o formulă care mă contrariază: „a citi cărți“. „Ce faceți în timpul liber?“ „Citesc cărți.“ „Mai citește și tu cărți, că nu strică!“ „Am auzit că X
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
insalubre și ar face, încet-încet, educația minimală a „pacienților“. Câteva maladii ar trebui tratate la nivel național. Îmi vin în minte, cu titlu de mostră, două asemenea maladii. Prima este înlocuirea unor cuvinte „normale“, consacrate, îndestulătoare semantic, prin termeni prețioși, țanțoși, simptome ale unui anumit parvenitism cultural. A spune „a viziona“ în loc de „a vedea“ sau „a lectura“ în loc de „a citi“ e o afectare inutilă. Nu spui nimic în plus. Spui doar că ești băiat „fin“ (sau fată „fină“), că iei fandoseala
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cu asemenea inși în spațiul public, nu ne putem aștepta prea curând la o ambianță civilizată. Și nouă, și copiilor noștri ni se livrează zilnic tone de vulgaritate euforică, agitată, glorioasă. Suntem, vrem, nu vrem, spectatorii unei trupe de golănași țanțoși (includ aici și scena politică de toate culorile). Întâlniți pe plajă sau la circ, ar putea fi, pentru câteva minute, amuzanți. Dar ei sunt instalați în axa vieții noastre, cu autoritatea paradoxală a propriei lor nulități. Ne învrăjbesc mai abitir
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
A doua zi, la orele 12, la camera 10, unde ne aflam noi "cei trei crai de la istorie", au poposit, pentru ședința anunțată, rectorul împreună cu noua colegă. Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu el prin centrul stațiunii și din prima clipă mi-am dat seama că n-aș avea la ce să mă tem că și-ar revendica lucrurile și-ar pica din nou pe capul meu și-al Nelei. Laur pășea țanțoș pe lângă un tip mărunțel și uscățiv, căruia mă prezentă Într-o engleză năpădită de poticneli ceremonioase, după ce-mi spusese că-i american și stau Împreună la hotel Muntenia din Neptun. Agățat de brațul bătrânelului ăla bine Întreținut, văr-miu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
continent. Finalul poveștii noastre matinale de pe aeroportul din Brisbane a fost o atenționare scrisă din partea oficialitățile vamale australiene. Treziți de al binelea, Înțelegeam că „mărul discordiei” fusese sămânța de palmier și firul de orhidee de la pălăria mea. Doamne și ce țanțoșă mersesem până atunci cu floare proaspătă la pălăria de pai! Un coleg declarase că are asupra sa 170 mai multe dulciuri, printre care și o ciocolată. Vameșul tacticos Îi controlă punga dar constată că lipsește ciocolata. Apoi, cu un timbru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Îmbie la o astfel de operațiune, pentru doar doi dolari, asigurându te că patrupedul este blând și nu ți se poate Întâmpla nimic rău. Convinși de reclama făcută ne aventurăm fiecare pe câte un cal. Urcată În șea, am privit țanțoșă colegii din spate, precum regina din Saba pe dromaderul ei. Deși căpăstrul era ținut de un băietan subțirel, cu căciula trasă pe urechi, și ochii ascunși după o pereche de ochelari, când a Început urcușul, s a declanșat și „distracția
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dar n-au mai apucat, era vai de capul lor... Când i-am văzut... Era martie, era rece, iar ei mergeau cu caii, se țineau de coada calului... Înfășurați cu coada calului... Nu mai era armata aia de care știam, țanțoșă... S-au retras ținându-se de coada calului... — N-ați Încercat să vă ascundeți la retragerea lor? — Păi, ne-am ascuns, bineînțeles că ne-am ascuns... Târgușorul acesta era Între două dealuri și noi eram Într-o vale: de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
jenat, de sub cal, pentru că în jur erau băncile tricolore a lui Funar. Mare noroc cu imperfecțiunile uninominalului. S-a primenit Parlamentul, sunt mulți oameni noi, din care sau cu care nu se va putea face un 322, cei pleoștiți merg țanțoș spre locul unde se vor sacrifica pentru noi, firește, din cei trei prim-miniștri n-a mai rămas nici unul, discursul președintelui a mai calmat situația, a întins un deget P.S.D.-ului, care dacă va fi luat, nu știm ce se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
putea fi vreo legătură între vin și politică? Păi, este: dezleagă limbile, simți”că-nmuguri/și tristețea-n suflet moare”, ai sentimentul că toată lumea e a ta, ai un chef nebun să spui ce nu trebuie, adică adevărul, pășești mai țanțoș și dai semnături pe acte și documente care te pot face culpabil chiar de situații de război. Nu se poate ști cu siguranță, dar se poate bănui, că, fără să țină seama de cele două substanțe agresive conținute în vinul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
budist? Începea să mă usture pielea gâtului, acolo unde Rosina își înfipsese unghiile roșii. Aș fi vrut să-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună mică, țanțoșă și luminoasă își răspândea strălucirea, eclipsând stelele, revărsând scânteieri metalice în mare, și însuflețind uscatul cu prezențele fantomatice ale stâncilor și copacilor neclintiți. Cerul era de un negru albăstrui, limpede, tolerând abundența de lumină a lunii, dar nelăsându-se iluminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
decât o alternativă: să te accept pe tine cu minciunile tale cu tot... Dumnezeule, se vede că am fost nebun... trebuia să fi plecat și să te las cu... — Nu...! — Ce te-ai mai fi bucurat! Și acum apare el, țanțoș ca un păun, și vine să-mi sune la ușă. Ce te-ai mai distrat când ai pus treaba asta la cale! Nu spune lucruri pe care nu le crezi. — Ba cred, ce altceva aș putea crede? Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poezie. Și a ieșit acest rondel, care, se poate înțelege, bate către alte realități, de prin alte locuri. Mor poveștile cu iele Și n-ai unde să le-ngropi Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi, Umblă țanțoș printre ele Umbre de edili miopi. S-a topit un cer de stele Peste legendarii plopi; Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi. Peste oale și ulcele, Ochii triști mai varsă stropi, Se azvârl cuvinte grele, Prin
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
toate stările afective au manifestări corporale. Astfel, oamenii vinovați pleacă capul, se furișează, au o mimă tristă; oamenii jenați își acoperă gura sau fața, se înroșesc, râd nervos sau cu jumătate de gură, se îndepărtează de ceilalți; oamenii mândrii merg țanțoși, cu trunchiul drept, zâmbesc încrezător și fac gesturi triumfătoare (precum gestul ridicării pumnilor); oamenii invidioși aruncă priviri furișe persoanei invidiate sau lucrului râvnit; oamenii rușinați își ascund fața, își ajustează ținuta, merg cocoșați, evită contactul vizual, încearcă să dispară sau
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
umflu pupăza de unde era, sar cu dânsa pe sub streașina casei și mă duc de-a dreptul în târgul vitelor, s-o vând, căci era tocmai lunea, într-o zi de târg. Și cum ajung în iarmaroc, încep a mă purta țanțoș printre oameni, de colo până colo, cu pupăza-n mână, că doar și eu eram oleacă de fecior de negustor." (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) "Amu cică împăratul acela, aproape de bătrânețe, căzând la zăcare, a scris către frăține-său
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Plumb în piețele din Ferentari e și greu, și contraproductiv. Iriți nu câștigi. Dar există și beneficii perverse pentru PSD. Dacă Geoană pierde, va înregistra o bilă neagră în CV-ul său de premiant. Vom avea un Geoană mai puțin țanțoș și mai nesigur de viitorul său politic, la orice pretenție i se va putea aminti că a pierdut confruntarea directă cu electoratul ca Sorin Oprescu. Dacă Geoană contrazice tot acest scenariu și câștigă, el nu mai este un challanger pentru
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
NOSTRU V| PREZINT|: Lucian Dan TEODOROVICI Despre cum ne stingem singuri țigările în palmă Președintele Traian Băsescu și-a construit cariera politică apelând, în principal, la un truc seducător pentru popor: coborârea în stradă, printre „oamenii de rând“. De la plimbările țanțoșe printre pancarte cu „Aici sunt banii dumneavoastră“, până la indignările televizate rostite printre gunoaiele electorale din Glina Bucureștilor au fost mai mulți pași. Pe care Băsescu i-a făcut cu atenție, străduindu-se să pară, dacă nu chiar un Țepeș, măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
văzură iarăși în stradă, era noapte. Directorul, pus pe șotii, avu o nouă propunere, dezarmantă: să meargă, împreună, la pescuit de păstrăvi. Noaptea peștele trage mai bine și avem o noapte cu lună, să n-o pierdem, argumenta el pășind țanțoș, fără să privească înapoi. Poate vânăm și niște becațe, continua, imaginându-și cum bietele păsări stăteau pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
îmi cumpărasem doar niște biscuiți " Mă duc eu, d-le profesor". Mi-a dat o sumă de bani și ... sub privirile invidioase ale colegilor și admirative ale fetelor ... cu rucsacul în spate ca să am în ce aduce cașul ... am plecat țanțoș spre stâna cu pricina, la vreo 500 metri distanță. Neștiind ce înseamnă o stână de munte ... (era primul meu contact cu muntele) m-am apropiat fără complexe. La vreo 80-100 metri de stână ... ce să vezi? ... o haită de 12-15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în toate, și că la rădăcina ei e de fapt iubirea. LV. Tandrețea e punctul tău forte. Iată un poem care îmi dă dreptate: Cu coada cârlig, privindu-mă țintă nelămurită cine sunt dacă am avut și eu pisoi, trecu țanțoș și negru ca smoala un ghemotoc și-mi lăsă ce să-mi lase o unduire mută. Versurile mi-au amintit de o scriitoare aprigă, Doris Lessing, care se topește când vine vorba de pisici (dar numai atunci). Tandrețea ta e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau firea lor îi făcea să dea din coadă în fața oricărui stăpîn? Filon spune pe la anii 30 că în Egipt erau un milion de mozaici iar gugumănia este clocită în aceeași idee a întîietății ivriților pe pămînt! J. Flavius pășește țanțoș pe aceeași cale și spune că romanii, numai în Ierusalim au ucis un milion și o sută de mii de mozaici. Dacă te iei după minciunile lor, în primii ani ai secolului l din era noastră, mozaicii erau cel mai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ne spune că D. profesor Băncilă ne poftește la el. Nu știam că meșterul era la Agapia, vestea ne bucură, închipuindu-ne că vom fi opriți și la masa de seară. Ne punem cămăși curate, ne aranjăm ținuta și plecăm țanțoși să căutăm casa unde locuia pictorul. Era undeva mai în afară pe malul pârâului Agapia, în sus. Batem, intrăm și așteptăm cam mult în cerdac. Într-un târziu, iese din casă artistul și, fără a răspunde la salutul nostru, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica paleta rotundă în aer, dând „plecarea“... salutând cu mâna la cozoroc, surâzător, nemișcat, zeu minuscul al pustietății feroviare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
purtați măști...? Pacientul trebuie protejat, voi la fel!’’ Răcni impetuos, din toți bojocii, ca un cocoș umflat în pene, directorul. -,,Trebuie să își țină el nasul și gura acoperite...!? sosi imediat răspunsul gâtuit de emoție și teamă. Se mai rățoi, țanțoș și parcă în glumă deși nu era...deloc un glumeț. -,,Păi nu mai avem...’’, răspunse cu juma' de gură drăgălașa brunetă ce îmi luase sânge după mai multe tentative nereușite. Tremură toată și mă privește de parcă eu aș fi vinovat
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ale cărui obloane sunt trase. În capul mesei prezidează bătrânul deputat liberal Vasile Maniu. Sunt de față vreo 60 de persoane, ardeleni, studenți din Regat și noi, socialiștii. Oblonul din față se ridică și un șir de polițiști apare. Trec țanțoși polițiștii foarte odioși ai vremii, căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri, comisarul Coemgiopolo, un colos, tistul gardiștilor, Meschiu și încă vreo doi. Toți trec țanțoși printre cele două rânduri de mese. Aruncă priviri severe asupra comesenilor și ies prin ușa din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]