1,005 matches
-
2289 m, Borăscu - 2159 m, Gugu - 2192 m, În Munții Godeanu; Țarcu - 2190 m, Pietrii - 2192 m, din Munții Țarcu, dar și unele vârfuri de interes turistic, sub altitudinea de 2000 m cum ar fi: Petreanu - 1895 m, În Munții Țarcului; VÎrfu Straja În Munții VÎlcanului; Baldoveni - 1800 m, Arjana - 1514 m, În Munții Cernei; VÎrfu lui Stan - 1466 m, Petrele Alba - 1335 m, În Munții Mehedinți. c) Pasurile de trecere sunt În general de mare Înălțime, cum ar fi: Predeal
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Malaia (VÎlcea), ca și numeroase iazuri și heleștee cu funcționalitate multiplă. Așa cum s-a observat deja, lacurile din Carpații Meridionali, prezintă o mare varietate genetică și anume: 143 lacuri glaciare (Iezer - Păpușa-1; Făgăraș 29; Parâng-28; Cibinului-4; Șureanu-2; Retezat-54; Godeanu-13; și Țarcului 10), lacuri de baraj natural și 24 de baraj artificial. În condițiile turismului modern de azi, dar mai ales a liniilor care se profilează pentru viitor, lacurile de pe raza Carpaților Meridionali Își aduc o mare contribuție la declanșarea unor fluxuri
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
de Marius Oprea) ori chiar ale foștilor și actualilor membri ai Colegiului CNSAS. Căci dacă ar exista posibilitatea ca lupul să păzească oile, firește că el le va și mânca mult mai ușor decât dacă le-ar fi pândit din afara țarcului. Din nou însă, cu obstinație parcă, ofițerii de Securitate care ar trebui întâi și întâi deconspirați au fost uitați de Asociația Civic Media. Din nou tot coada este cercetată și frământată ca o mantilă de corridă, evitându-se tăcerea capului
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
istoricului Marius Oprea din Moștenitorii Securității, Editura Humanitas, București, 2004) și să prelungească ori să ramifice tocmai corupția inerentă infuzată de aplicativitatea respectivului șantaj. Din păcate, din nefericire, spre nenorocul nostru, al tuturor. Vinovăție și sancțiune: penală, lustrală, morală - în țarcul Dosariadei - Afacerea Dosariada riscă să fie și să rămână o cacealma atât timp cât vinovații de gradul I, din timpul comunismului (adică ofițerii de Securitate angrenați concret în funcționarea poliției politice, aparatcikii implicați în „bunul mers” al aceleiași instituții, înalții activiști de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
de două ceasuri. După ce le dădu porția lor și celor două vaci și Împrăștie două brațe de fân În ocolul oilor, se duse În casă. Voi o să mâncați după ce se va face ziuă că acum, de vă dau drumul În țarc, până s-or scula ai casei, dau lupii la voi și vă spintecă. Întors În casă, badea Mitru Începu să-și caute de zor opincile. Vezi că le ai după sobă, și umblă mai Încet că scoli toată casa. Bucuros
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
erau mormintele celorlalți membri ai familiei: bunici, străbunici, decedați de-a lungul anilor, străjuiți de cruci și stâlpi, mai vechi sau mai noi, mai mari sau mai mici, morminte îngrădite cu gard de curpeni ca să nu fie călcate de vite. Țarcul vitelor era lângă morminte. Dimineața pleca în munte ciurda de vaci și viței cu turma de oi și capre, conduse de un țap fălos. La glasul de chemare al bătrânei, care răsuna ca un bucium pe culmi, țapul răspundea cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cerea să ne descoperim pieptul, spatele și gambele. Mulți aveau răni nevindecate sau ciuperci și pecingini, care le provocau mâncărimi usturătoare și stări nervoase. De dimineața până seara coridoarele huiau de zdrăngănitul zăvoarelor pentru a fi scoși la plimbare în țarcuri închise cu garduri de lemn și sârmă ghimpată; într-un colț era turela de pază a ostașului cu pistol mitralieră. La început am fost scoși câte 10-15 minute, iar după o vreme o jumătate de oră. În timpul plimbărilor aveam voie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un resort nevăzut. Sprijinindu-i pe Rozin și pe Fetecău, am ieșit sub expresia de admirație a milițianului: Mă, auzeam că în închisori sunt doctori mari, da’ nu credeam, mă! Ăștia de ce sunt bolnavi, mă doctore?, m-a întrebat în țarc. Nu știu de unde mi-a venit în cap și pe limbă asemenea tâmpenie, dar i-am răspuns fără ezitare: Cel mai înalt, brunet, are apoteoza glandelor suprarenale. Și-i boală grea? Da, grea, domnule șef . Da’ ălalalt? Are circumferința abstract
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și ziua când am fost chemat la anchetă. Aveam în astfel de cazuri unele presimțiri, niște vibrații interioare care nu mă tulburau, dar îmi creau o stare de ușoară îngrijorare. Am fost dus într-o baracă, montată de curând lângă țarcul de plimbare și compartimentată în birouri de anchetă, de o parte și de alta a unui coridor central. Un ofițer tânăr, dezinvolt, m-a poftit să iau loc. La anchete luam loc doar când nu mă mai țineau picioarele. Îmi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gândaci ce fojgăiau prin fânul de sub saltele. Atunci a fost în curățenie generală și blocul alimentar și se gătea la bucătăriile de campanie, care erau pe undeva pe lângă remiza de la Bateria a VII-a. M. M.: Da. Aranjate frumos, cu țarc. S. B.: Noi eram rămași puțini în Divizion. Țin minte că ne-ajungea rândul la planton aproape zilnic, că trebuia să acoperim toată schema. M. M.: Da, erau serviciul de luptă permanent și celelalte sarcini administrative. S. B.: Absolut tot
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
patul meu, da’ nu știu a cui o fost, cred că a colegului de deasupra mea... Și ne-a scos la plimbare, că ne scotea la plimbare din când în când prin curte, mă rog, să facem un rond de jur-împrejurul țarcului. Bineînțeles că n-aveam voie nici să vorbim, nici să facem vreun gest, nimic. Și în timpul cât am fost la plimbare, el s-a dus în celulă și-o găsit sticla aceea, că nefericitul care-o scris-o o pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am plecat la Peninsula. S-a’ făcut două brigăzi de studenți, brigăzile 13 și 14, care erau izolate de restul deținuților. Cum era colonia de muncă cu barăci, înconjurată de sârmă ghimpată, cu turnuri de control, înăuntru era un alt țarc, în care eram aceste două brigăzi de studenți... Deci noi nu aveam voie să luăm legătura cu ceilalți. Dumneavoastră în care brigadă erați? În Brigada 13 am fost. Și am stat la Peninsula patru ani... din vara lu’ ’50 până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era să intre ceva... Și am spus: Las-o, mă, că e singurul nostru contact cu realitatea. Lasă musca, asta îmi amintește de libertate... Mai aveam și noi în felul ăsta contact cu realitatea... că altfel mai mergeam doar în țarcul ăsta câte o jumate de oră pe săptămână la aer. Ne scotea în cerc, n-aveai voie să ridici ochii... mergeam unul după altul, amețeai, numai aer nu era, că se ridica praful ăla, da’ ne scoteau să zică ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și am fost și pe Dunăre, într-o colonie, la Luciu-Giurgeni, pe un bac, Gironde, o navă rămasă din primul război mondial, o carapace metalică franceză ruginită... Ne băgase nu știu câte sute de paturi, și stăteam acolo pe Dunăre... Împletiseră un țarc de sârmă ghimpată cu sentinele, și ne ducea peste un braț al Dunării la soia, în Balta Brăilei. Erau orezării din ăstea nerentabile, unde nu mai mergea nimeni, pentru că erau ape suprasaturate... Cum erați echipați pentru muncă? În picioare aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că erau în gestiune... Mortu’ era învelit cu câte o cârpă din aia, îl ducea fără popă. Puneam și noi două surcele acolo în formă de cruce la căpătâiul lui. Îl îngropau așa ca pe câine acolo, într-un un țarc cu sârmă împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăștia nu-s liberi... Așa a fost la colonia din Salcia, care era o colonie de exterminare, o colonie de sacrificiu. Fuseseră și-nainte, muriseră ăia înecați la diguri... i-au înecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Maniu, alde Brătienii erau jos, noi eram la etajul trei... Pe Iuliu Maniu îl cunoștea’ alții, și ne urcam și noi pe calorifer și ne uitam, că erau vreo patru persoane pe care le scotea la plimbare acolo, într-un țarc... Persoane mai bune... am stat doi ani de zile cu unu’ Vasile Munteanu, de la Codlea, din Brașov, care fusese ziarist și scria la ziarul ăsta american, New Times... Pe tot globul pământului americanii aveau trei mii de ziariști, și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
4-5 ani însă, regimul se înăsprea, intram în procesul de producție. Așa cum am mai scris pe undeva, mai întâi ni se încredințau păsările de curte (rațe, gâște, curci) care, spre deosebire de găini, își duceau viața în colective, lăsate libere sau în țarcuri, care nu se hrăneau singure. Noi trebuia să le culegem frunze de plante spontane (știriță, lobodă, nalbă, ștevie, spanac, păpădie etc.) sau cultivate (bostan, sfeclă, floarea soarelui ș.a.), pe care trebuia să le hăcuim cu satârul (aveam degetele pline de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pigmenții și o așteaptă. Iar pentru asta, Îi mulțumesc Cristinei, buna mea prietenă - honni soit qui mal y pense - fără de care n’aș fi aflat niciodată asta. „Radioalmanah“, 22 noiembrie 1997, ora 18,21 20. O picătură de verde În țarcul imaginar În care tremură cu sufletul la gură ori la rădăcină cu gândul la sacrificiul ce-i va avea curând ca victime, odată cu Sărbătorile, ale noastre, nu ale lor, porcul și bradul nu sunt singuri. Le Împărtășește soarta și vâscul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
competitivă; mai ales că nici nu-și vinde pielea cu una cu două, și-și cunoaște prea bine „aliatul“. Mai dulce e aceea de porc, oaie, capră... Și așa, câinele și-a aflat alt rost: de păzitor al turmei ori țarcului În care omul le asigură traiul cu cele obținute pe ogor ori fâneață. Așa, haita de câini, decimată, controlată numeric cândva de riscurile vânătorii și punerea câte unuia În proțap, devine prea numeroasă. Apare excedentul, câinele de prisos, vagabondul, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuie să vedem o primă imagine, metaforică și ea, a domesticirii animalelor într-un mit pentru care se cunosc numeroase exemple în întreaga lume. El are ca erou un personaj înzestrat cu puteri supranaturale care închide animalele sălbatice într-un țarc ori într-o peșteră și nu le lasă să iasă decît unul cîte unul ca să-i aprovizioneze pe ai săi sau chiar le ține pe toate prizoniere ca să provoace o foamete. Acum cincisprezece sau douăzeci de mii de ani, vînătorii
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
grâul și ovăzul și acum mai are de semănat o suprafață cu porumb. Alături de producția vegetală are de Îngrășat un lot de 50 cornute tinere. Vitele bătrâne sunt puține, formate din vacile scoase din producție. Bovinele sunt ținute Într-un țarc Înconjurat de sârmă ghimpată. În mijloc, uluce mari pline la discreție cu porumb boabe. Odată pe săptămână se umplu cu ovăz boabe pentru stimularea poftei de mâncare. Se poate altceva mai simplu? Câțiva porci și câteva păsări au grijă de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gândaci ce fojgăiau prin fânul de sub saltele. Atunci a fost în curățenie generală și blocul alimentar și se gătea la bucătăriile de campanie, care erau pe undeva pe lângă remiza de la Bateria a VII-a. M. M.: Da. Aranjate frumos, cu țarc. S. B.: Noi eram rămași puțini în Divizion. Țin minte că ne-ajungea rândul la planton aproape zilnic, că trebuia să acoperim toată schema. M. M.: Da, erau serviciul de luptă permanent și celelalte sarcini administrative. S. B.: Absolut tot
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
unor grupuri masive de demonstranți, falanga s-a simțit dinainte străpunsă și a sărit iute în autobuze speciale. Flacăra a parcurs ceva drum între patru pereți. Ceea ce promovează o dată mai mult ideea după care întreaga ceremonie trebuia organizată într-un țarc sau, mai simplu, prin curier diplomatic. Varianta expunerii publice a verificat un mai vechi proverb de stat chinez care spune că nimic nu poate fi lăsat în libertate, în societățile greșite și dezordonate ale Occidentului. Cu chiu cu vai, poliția
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]