1,021 matches
-
principele poet. Împăratul o învârti între degete. Pe jasp erau reprezentate în relief șapte juninci; pe cercul de aur, de jur-împrejur, Polemon pusese să fie incizate versurile sale: „Junincile te privesc ca și cum ar fi vii. Poate că ar fugi. Însă țarcul în care sunt închise e de aur“. Ce voia să spună Polemon? Că prizonieratul trebuie să fie plăcut, încât să nu-ți dai seama? Sau că aurul adevărat face prizonier orice lucru? Într-adevăr, oamenii lui Macro, pretorienii, plătiți generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până în deșerturile Nabateei și sudul extrem al Aegyptus-ului și al Mauritaniei n-a existat nici măcar o zi de război. Însă Vitellius își spuse că ideea de glorie și ideea de pace se potriveau ca lupul și mielul închiși în același țarc; iar când se duse în oraș își sintetiză raționamentele și povesti că Împăratul, îmbrăcat în veșminte ciudate, „vorbea cu Luna“. Curierul căzut în prăpastie — Și așa s-a hotărât el să divorțeze, îi spuse Callistus, cu vocea lui metalică, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la viitor. Ca printr-o vrajă, casa blestemată a Mașterei era acolo, la câțiva pași. Se blestemă că n-o distrusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porți pe care creșteau urzici, și pe care Îl socotise, se pare, a fi un pămînt al nimănui Între lagăr și lumea exterioară. Doctorul Ransome se uită cu coada ochiului spre acei cîțiva acri de pămînt pe care se ridicau țarcuri arse, un labirint prin fuseseră mînate vitele. Ăsta nu poate fi un lagăr. Doar dacă vor ca noi să-l construim. Urechile palide ale lui Basie se iviră de sub gulerul de marinar. Abia dacă mai avea putere să stea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
păsa de prizonierii nedoriți, japonezii Îi vor lăsa acolo toată noaptea. Dimineața vor fi prea bolnavi ca să plece spre un alt lagăr, așa că vor fi nevoiți să se Întoarcă la centrul de detenție din Shanghai. Aerul serii se lăsă peste țarcurile de vite, acum pîrjolite. Muncitorii chinezi Își terminaseră masa și ședeau sub adăpostul de bambus, bînd vin de orez și jucînd cărți. Japonezii beau bere În ghereta de pază. Sute de stele sclipeau deasupra rîului Yangtze și, odată cu ele, luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
n-am vorbit despre asta. Poate a mai făcut alte avorturi, n-am întrebat-o. Pare liniștită. S-a așezat lângă mine și nu ne-am sărutat. În centru nu riscăm. E o pasageră prudentă, o ființă în trecere, în afara țarcului ei. În dimineața asta este mai severă, țeapănă ca balonul cu care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta mă face să mă simt puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Singurul adăpost în care am încredere e cel pe care l-am construit cu mâinile mele în spatele dulapului cu lenjerie atunci când ne-am mutat în casă. „Acasă“ este totuși o structură sau un cuvânt de altă natură. Am traversat sufrageria. Țarcul din mijloc ocupa destul de mult loc, dar mai era suficient spațiu în jurul lui. Camera era mai mare decât celelalte asemenea ei din cartierele învecinate, Pineview sau Devon. Asta a fost ideea mea. Găselnița mea, cum o numește încă Harry, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
liber, neobositului apărător al fericitei Dorothea von Montau. El și pustnica gotă. Eforturile lui pentru sanctificarea ei. Monseniorul era cuprins de euforie de îndată ce cura ei de slăbire devenea tema abordată de noi. Cu mare ușurință se lăsa momit să abandoneze țarcul în care creșteau severele structuri sintactice ale limbii latine; era suficient să întrebi de acea Dorothea, sacră pentru el. Ce anume i-a compromis căsnicia cu făurarul de săbii. Ce minuni îi pot fi atribuite. De ce s-a lăsat zidită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aleargă fără țintă în cerc, în vreme ce intelectualii, pe care planul îi ajută întotdeauna să găsească cuvintele potrivite, eșuează în propriul lor orgoliu. Atunci n-am făcut decât să ne uităm. Mai mult n-am îndrăznit. Din cauză că tu veneai, protejată, din țarcul ocrotit care era Elveția, spaima era nouă pentru tine; a mea redeștepta o alta, prescrisă. Tipul de tanc îmi era cunoscut: T 34. Când văzuserăm destul am considerat necesar să plecăm. Violența ne înspăimânta. Să faci ceva, să arunci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Rilke, am reușit uneori să-l momesc pe Paul Celan afară din acele circuite în care se vedea urmărit, din care, așa credea el, nu exista scăpare. La Paris am cumpărat, de îndată ce Franz și Raoul au învățat să meargă, un țarc din lemn și în august am plecat cu gemenii noștri, care în curând aveau să împlinească un an, în Elveția, unde, cu privirea spre culisele montane ale Tessinului licărind în arșiță, am hrănit-o pe Olivetti a mea cu capitole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dat În bășcălie și flirt, da așa cum cerea, ba bine că nu, Înaltu nivel al pretinei mele. Raza soarelui și-a piruetat fugitiva mâzgăleală pe apele dă anilină și toată natura s-a nălțat să răspundă momental. Oaia behăia În țarc, vaca mugea În munți, și În biserica vecină clopotele să ruga pă limbile lor. Da, cum să cerea politeță, m-am supus ca stoicu și ne-am Întors. Ne aștepta o surpriză șucară. Sub pretextu Închiderii dă seară, patronii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
jumatea cvartalului s-a oprit brusc În față la Comitet. A ieșit un indian guaraní cărunt, care iera o plăcere cum ne brutaliza și, nainte să ni se poată oferi, cu tot respectu, registru dă lăcrimații, traspiram d-acu În țarc, mai rău ca dacă am fi avut cefi dân brânză Mascarpone. Distribuția alfabetică s-a făcut cu levorvelu În barbă; pricepe, Nelly; ier-a pentru fiecare dân noi câte un levorvel. Fără a mai mică marjă dă prodență, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără a fi fost răi cu adevărat?”-întreabă Doctorul. „Parțial, ai dreptate. Căci perfecțiunea și bunătatea se clădesc pe scheletul crimei și efervescenței furibunde. Și zeii trebuie că au fost odată animale, altfel nu ne-ar fi clădit lumea ca țarcurile lor. Îngerul are nevoie de demon ca să poată rămîne sus. Altfel, de unde tupeul sfinților de a rămîne în istorie?” Secundele trec. Pasărea reptilă se rotește amețitor oprind timpul iar clipa încremenită nu mai are sens. Gîndul doare și prin timp
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sergentul Jack Vincennes Împreună cu vedeta serialului, Brett Chase. În material nu apăreau și mizeriile din dosarul său personal, deținut de redactor: Brett Chase, pedofilul cu trei procese de sodomie la care se renunțase. Jack Vincennes se uită În jur prin țarcul Departamentului de Narcotice. Pustiu și Întuneric. Doar În compartimentul lui mai era lumină. Încă zece minute pînă la miezul nopții. Îi promisese lui Dudley Smith că o să-i bată la mașină, pentru Divizia de Informații un raport, despre crima organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
calcă pe nervi și pe noi, nu doar pe voi, spuse Henry, înfulecând cu poftă. De exemplu, ne-au distrus comerțul cu carne de vițel. Era adevărat: cei mai mari producători angrosiști de carne de vițel renunțaseră de curând la țarcurile lor înguste și reveniseră la curțile cu paie. Reacționând la presiunea publică, directorul general recunoscuse că sistemul intensiv era „respingător din punct de vedere moral“. — Eu voi continua să folosesc țarcuri, spuse Dorothy. În fond, putem încă să-i exportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
angrosiști de carne de vițel renunțaseră de curând la țarcurile lor înguste și reveniseră la curțile cu paie. Reacționând la presiunea publică, directorul general recunoscuse că sistemul intensiv era „respingător din punct de vedere moral“. — Eu voi continua să folosesc țarcuri, spuse Dorothy. În fond, putem încă să-i exportăm. Și în plus, ce-i cu sentimentalismul ăsta stupid față de viței? Sunt cele mai împuțite animale. Dacă nu le dai nimic de băut câteva zile, știi ce fac? Încep să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Embriotomie. S-a descoperit că purecii vii pot fi extrași din burta mamei moarte în condiții aseptice pentru a se alcătui ceea ce se va numi „turma cu îmbolnăviri minime“. 4. MUȘCAREA COZII ȘI GUSTUL DE VIER: Purceii înțărcați transferați în țarcuri aglomerate manifestă curând un comportament agresiv, cel mai evident exemplu fiind mușcarea cozii. „Gustul de vier“ este acel gust neplăcut puternic pe care, afirmă unii măcelari (și anume cei din lanțurile de supermarketuri), îl are carnea porcilor masculi. SOLUȚII: Tăierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Julia dădu o fugă pînă sus să-și ia țigările și chibriturile, iar Helen rămase la fereastra bucătăriei, privind În curtea din spate. Îl văzu pe bărbatul irascibil umblînd și tot aplecîndu-se pe-acolo. Ținea iepuri de casă Într-un țarc confecționat de el - acum le dădea apă și mîncare sau Îi pipăia să vadă cît sînt de grași. O enerva, imaginîndu-și cum stăteau acolo striviți. Plecă de la fereastră și-și puse sacoșa pe umăr. Se auzi un clinchet cînd cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Parcurg rapid sala mare de marmură de la intrare și Îi arăt scurt permisul lui Gerald de la pază. De când, acum optsprezece luni, au redecorat holul clădirii Edwin Morgan Forster, care Înainte arăta ca o bancă, Încăperea seamănă cu unul dintre acele țarcuri pentru pinguini proiectate de constructiviștii ruși. Toate suprafețele sunt de un alb arctic care-ți sfredelește retina, cu excepția peretelui din fund, pictat În aceeași nuanță de turcoaz pe care o avea săpunul Yardley, preferatul străbunicii Phyllis, acum treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
le pui un CD cu Burt Bacharach ca să nu se audă zgomotul de jos, unde soțul tău urmărește rozătorul cu umbrela Mary Poppins a fiicei tale? Eu și Richard am optat pentru varianta c. Jos, șobolanul s-a baricadat În țarcul de joacă, sperând probabil să treacă drept un animal de pluș. Nu cu mult Înainte Însă, făcuse tururi zglobii ale bucătăriei. Barbara a spus că, acum că se gândește, Își amintește că a simțit ceva trecându-i peste picioare: trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acoperit cu iarbă, de unde am privit În jos la o arie nesfîrșită de ferestre panoramice, curți interioare și bazine miniaturale. Împreună aveau un straniu efect calmant, de parcă parcelele acestea rezidențiale - britanice, daneze și germane - ar fi fost o serie de țarcuri psihologice care calmau și domesticeau populația de imigranți. Simțeam că, asemenea zonelor locuite de pensionari de pe coastele Floridei, din Caraibe și din Hawaii, nici Costa del Sol n-avea nimic de-a face cu călătoriile și recreerea, ci constituia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să ajung acolo unde nu se poate ajunge... Dacă mi-ai vorbi, probabil că m-ai întreba acum, la rândul tău: la ce îmi folosesc nenumăratele și neștiutele mele gânduri, care se încalecă haotic, ca niște armăsari închiși într-un țarc mult prea mic? Iar eu... nu prea aș ști să-ți răspund. Uite, tot vorbind, am ajuns la școală. Nu ești prea încântat, te simt. Nici nu mă mir! Cum ar pu tea să se armonizeze mintea ta liberă, de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea departe pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În cele din urmă pe o creastă rotunjită care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale mohorâtă, pe urmă, succedându-se cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
știe că nu o va stăpâni niciodată; parțial din cauza propriilor neputințe, parțial pentru că există timpuri verbale pe care limbajul oamenilor mai trebuie Încă să le inventeze. Rătăcim dintr-o dumbravă În alta. Una spre sud este acum Împrejmuită de un țarc, pentru că Societatea pentru Conservarea Naturii dorește să observe ce efect va avea Împiedicarea pășunatului oilor de Moorland, a boilor și a poneilor sălbatici. Vegetația la nivelul solului este mai deasă, cu mai mulți arbuști; probabil că În urmă cu secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]