2,322 matches
-
intelectuali cu orientare socialistă. Se căsătorește cu Sofia Parcevska, tânăra familie stabilindu-se apoi în București (1876). Aici lucrează într-un atelier de arămărie și participă la întemeierea primelor cercuri socialiste. În timpul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, este depistat de poliția țaristă care însoțea trupele rusești, mai târziu fiind răpit și transportat în Rusia. Purtat dintr-o închisoare în alta, este încarcerat, în cele din urmă, în faimoasa fortăreață Petropavlovsk, motiv de exaltată mândrie pentru tânărul „nihilist”. Este deportat în localitatea Mezen
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
tipar mai mult de douăzeci de numere, la mari intervale de timp. Revista nu are o direcție literară sau politică, redactorul oscilând între romantismul exaltat, chiar anarhic, și simpatia pentru narodnicismul rus și pentru mișcarea de eliberare națională din imperiul țarist. Diatribele îndreptate împotriva asupririi naționale alternează cu versuri de dragoste sau basme populare. Se republică Pohod na Sybir de V. Alecsandri și versuri de M. Zamphirescu. Se tipăresc, de asemenea, versurile și proza redactorului, semnate cu pseudonimul Erwin, versuri de
FOAIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287047_a_288376]
-
folosit doar În legătură cu „elitele societății burgheze” și cu cele „sportive”. Primele cercetări pe această temă n-au apărut decât după 1992. „Elitele politice” și „economice” au fost cele care au constituit principalul obiect de studiu. Reevaluarea trecutului și a elitelor țariste a jucat de asemenea un anumit rol În reabilitarea conceptului, precum și estimarea pagubelor sociale provocate de teroarea stalinista, ca În cazul contra elitelor suprimate Între 1956 și 1986, care au fost studiate. Cercetările biografice au fost facilitate de apariția În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
putea fi amestecați cu gloata studenților obișnuiți. Tocmai aceasta este rațiunea de a fi a Școlii Superioare de Relații Internaționale de la Moscova. Acolo domnește un elitism de casta căruia nu i-am putea probabil găsi echivalent decât În vechiul corp țarist al cadeților. Există o Întreagă serie de așezăminte cu acces rezervat: Școală Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS, Academia diplomatică a Ministerului de Externe, Academia de Comerț Exterior, Școala Centrală a Komsomolului de pe lângă CC al Komsomolului, Academia militară, Școala
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
culturale din Occident. Disidenta răspundea, În acest cadru, mai mult nevoii de a redefini statutul opoziției interne ca fiind una șui generis, nu prin „amestec din afara”. Situația e caracteristică În special pentru Uniunea Sovietică, unde ruptura dintre Vechiul Regim (cel țarist, dinaintea Revoluției de la 1917) și cel post-stalinist (după 1956) presupusese un schimb complet de generații, ruptură Încă și mai accentuată de perioada marilor epurări și a războiului (aproximativ 1937-1945). Disidenta intelectuală (Siniavski-Daniel), politic reformista (Dubcek) și chiar populist-nationalistă (Ceaușescu) au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care dorise țării lui o grabnică mântuire de „obedele străine”, se consacră luptei pentru libertate. Ocolită de lirism, scrierea, adesea nebuloasă, incoerentă, are și dezavantajul unei exprimări impure. Într-un alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului țarist -, eroul e un amoral, seducător frenetic și fără nici un scrupul, dedându-se plăcerilor, cu voluptăți perverse. În alte poeme (Răzbunare, „Convorbiri literare”, 1892, Muza tragediei, „Flacăra”, 1913), dincolo de maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
se fi dus de rîpă... Dezvolt ce am mai scris mai demult despre călătoria făcută la Ircuțk. Iar de aici, prin stepa buriată, vreo șase sute și ceva de kilometri, spre lacul asiatic vestit. În preziua plecării, Sava, prietenul meu, poetul țarist gigantic o făcuse lată în cel mai de seamă local al orașului. Cu noi mai erau doi ziariști din Ircuțk, prietenoși, foarte simpatici. Călătoria de a doua zi aveam să o facem împreună în cele două Volgi amintite. Unul din
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
nu cred că Diana Stanciu nu știe atâta istorie încât să considere că Basarabia a fost "dăruită" drept compensație pentru intrarea României în război alături de statele Antantei. Basarabia era "parte" a Rusiei doar prin samavolnicia săvârșită la 1812 de Imperiul Țarist. A lua înapoi ce este al tău nu este "recompensă", ci act de justiție. Mai mult, actul Unirii cu România fusese hotărât de basarabeni prin decizie politică reprezentativă, fapt sancționat de guvernul de la București în mod pozitiv. În plus, de la
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
efecte deosebite în parodierea relațiilor umane prin atribuirea acestora unor insecte. Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și Amurului, cât și asupra barbariei regimului autocratic țarist și să trezească milă pentru cei surghinuiți, zugrăviți și în măreția, și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este construită anume pentru a ilustra ideile autorului. Numai că dialogurile forțate, lipsa
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
contrară orientării plutocrate a domnitorului, ca și a consulului rus. Se pare că, spre sfârșitul activității ei, societatea adăpostea o organizație politică secretă, care milita pentru unirea Principatelor Române, pentru egalitate în fața legii, pentru eliberarea robilor, vot universal, înlăturarea protectoratului țarist ș.a. Lipsită de sprijinul material al oficialităților, chiar combătută de acestea, minată de unele disensiuni între membrii de vază, societatea și-a încetat activitatea în cursul anului 1838. S.F. și-a propus, în primul rând, să sprijine înființarea unui teatru
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
a virtualităților lecturii... Amănuntul spune tot despre sensul și ecoul memoriilor asiatice ale epocii. Înainte Însă de a intra În Rusia, Honigberger Își va aminti de un spion rus În centrul Asiei, un anume D. (colonelul Maison), agent al intereselor țariste căruia avea să-i succeadă Ivan Viktorovici Vitkevici și de care aflau serviciile secrete engleze și prin mijlocirea lui Honigberger 4. Căci istoria aceasta nu e idilică, Înduioșătoare sau măcar inocentă decât rareori, În preajma Ducesei Elena, și nu a țarilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
P. (14.III.1894, Mahala, j. Chișinău - 14.XII.1980, București), gazetar și etnograf. Este fiul Agafiei și al lui Parfenie Smochină. Urmează școala primară, pe cea parohială și liceul, cu predare în limba rusă, la Dubăsari. Recrutat în armata țaristă, în 1914-1917 luptă pe front, ajungând la gradul de căpitan și fiind grav rănit. Întors din război, e ales în 1918 președinte al zemstvei, prefect la Tiraspol și deputat în rada ucraineană. Activitatea sa proromânească, susținută și la cotidianul „Moldovanul
SMOCHINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
A. Rosetti și Ion C. Brătianu, de exemplu, nu au ascuns niciodată opțiunea lor republicană. Au Îmbrățișat Însă ideea monarhiei constituționale, așa după cum vom vedea, influențați de realitățile timpului pe care Îl trăiau. Revoluția de la 1848, Înăbușită de prezența trupelor țariste și otomane, arătase contemporanilor că o construcție statală republicană nu poate fi aplicată și, pusă În practică, nu are viitor. Într-o vreme când cele mai multe și importante state europene erau monarhice, când republicile edificate prin revoluții aveau o existență efemeră
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
rapoartele insistă asupra implicării guvernului „roșu” și, În special a lui I. C. Brătianu În promovarea unor idei considerate periculoase, precum independența și unirea Transilvaniei, trebuie să recunoaștem că informațiile pot avea o bază reală. Este drept că apropierea de puterea țaristă vine și ca o contrabalansare a planurilor franceze de a accepta Încorporarea Principatelor de către Austria, dar, de asemenea, observăm că ideea creării unui regat dacoromân prinde contur prin susținerea unor acțiuni naționale din Transilvania <ref id="14">14 În acest
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Așadar, observăm că regândirea poziției României ca liant prusaco-rus s-a produs după ce, În martie 1868, s-a Încheiat un acord Între cele două puteri, iar Bismarck a sesizat că probleme serioase la nordul Dunării ar putea facilita o intervenție țaristă și, eventual, o nedorită alianță ruso-franco-austriacă <ref id="24">24 Gheorghe Cliveti, op. cit., p. 136. </ref>. Din acest motiv, Carol Anton transmite teama cancelarului ca România să nu se „lege prea tare de Rusia, ci să stea deopotrivă de bine
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
aceasta În condițiile În care consulul rus la București, Zinoviev, confirma posibilitatea agravării situației În Orient. Pe de altă parte, agentul diplomatic român la Petersburg, Filipescu, dezvăluia Domnitorului - În urma convorbirilor purtate În decembrie 1875 cu diferite personalități politice - intenția Guvernului țarist de a reanexa cele trei județe din sudul Basarabiei <ref id="26">26 ANIC, colecția Microfilme Franța, Turquie-Bucharest, vol. 39, r. 18, c. 271, Des Michels către Decazes, Bucarest, le 25 Novembre 1875. </ref>. Alarmat de aceste informații, Domnitorul considera
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
mărturisea că el Însuși Înclină spre un astfel de aranjament, care „garantează demnitatea Principelui și integritatea teritorială”. Atât Bismarck, cât și Prințul Carol Anton Îi sugerau Domnitorului României să Încheie un tratat cu Rusia, alternativă preferabilă unei treceri a trupelor țariste fără existența unui acord <ref id=""> 30 Independența României În conștiința europeană, doc. nr. 32, p. 185. </ref>30. Noua Constituție otomană (11/23 decembrie 1876), care considera statul român ca o simplă „provincie privilegiată” a Imperiului, a stârnit iritarea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Carol I, vol. III, p. 105. </ref>. În cadrul Consiliului de Coroană de la 2/14 aprilie 1877 - convocat concomitent cu decretarea mobilizării generale a armatei rusești - Carol I avea să se pronunțe În favoarea intrării În acțiune a armatei române alături de cea țaristă, Însă o mare parte din cei prezenți socotea neutralitatea drept cea mai bună alternativă <ref id="39"> 39 Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, 1997, p. 11-26.</ref>. Adept al neutralității până la capăt, Nicolae Ionescu, ministrul de Externe, Își Înaintează
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
că România, În pofida atitudinii sale prudente și loiale, a fost părăsită de Puterile garante, ceea ce a determinat Guvernul să adopte măsuri pentru evitarea transformării teritoriului În teatru de operațiuni militare. Pentru a Înlătura orice urmă de suspiciune În privința comportamentului trupelor țariste, Domnitorul preciza că acestea nu vor ocupa Capitala, semn de „recunoaștere a individualității noastre politice și de asigurare a pacinicei funcționări a instituțiilor noastre” <ref id="47">47 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. I, p. 519-520
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
absolut necesar” <ref id="48"> 48 Ibidem, p. 527.</ref>. De altfel, odată cu aprobarea convenției româno-ruse de către Parlament (16 și 17 aprilie 1877), Carol I prelua comanda supremă a armatei, principalul său obiectiv devenind obținerea unei cooperări militare cu trupele țariste. Imediat, În acest scop, prim-ministrul I. C. Brătianu s-a Întreținut cu Marele Duce Nicolae În vederea unei cooperări a armatei române cu cea rusă, pentru a Împiedica orice tentativă a trupelor otomane de a invada România. Comandantul armatei ruse Îl
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
n-are trebuință de ajutorul armatei române”, forțele imperiale fiind „mai mult decât Îndestulătoare” pentru Înfrângerea Turciei <ref id="59">59 Memoriile Regelui Carol I, vol. III, p. 155. </ref>. Pe de altă parte, Gorceakov exprima cu claritate dorința Guvernului țarist de a obține brațul Chilia, ceea ce Însemna, de fapt, sudul Basarabiei. La o asemenea declarație fățișă, Domnitorul Îi replica lui Gorceakov că numai areopagul european era Îndrituit să decidă În această privință, sarcina sa de căpetenie fiind aceea de a
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Bulgaria, diplomația vieneză era dispusă a convinge Puterile europene pentru a ceda - prin viitorul tratat de pace - o oareșicare parte din Dobrogea” <ref id="69"> 69 Apud Corneliu-Mihail Lungu, Relațiile româno-austro-ungare, 1875-1900, București, 2002, p. 64.</ref>. Pericolul respingerii trupelor țariste dincolo de Dunăre, pe teritoriul românesc, și deci transformarea acestuia În teatru de război, avea să constituie principalul argument pentru participarea la operațiunile militare din Balcani. Ca atare, Marele Duce Nicolae era Înștiințat de Carol I că a decis să treacă
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
publice din țară, România fiind Îndreptățită a participa la aceste negocieri În baza cooperării dintre cele două armate <ref id="77"> 77 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 16/1877, f. 227.</ref>. Privită din unghiul de vedere al diplomației țariste, participarea reprezentantului român la tratativele de pace nu era de dorit din motive lesne de sesizat. De aceea, se recomanda Guvernului de la București să se adreseze direct cercurilor politice de la Petersburg, În același sens pronunțându-se și Marele Duce Nicolae
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
p. 63. </ref>. Se confirma, Încă o dată, faptul că Puterile europene țineau prea mult la propriile interese pentru a mai face concesii unui stat mic, În curs de afirmare. Tratatul de pace de la San-Stefano Între Imperiul Otoman Învins și Rusia țaristă Învingătoare avea să fie semnat la 19 februarie/3 martie 1878 <ref id="92"> 92 Textul tratatului În ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 16/1877, f. 100-110; textul a fost publicat și În Documente privind Istoria României. Războiul de
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
după câteva luni, atunci când, de conivență cu Rusia, Principele Alexandru de Battenberg era răsturnat. Este adevărat că, la un moment dat, s-a avansat și propunerea unei uniuni personale a Bulgariei cu România În persoana Regelui Carol I, ceea ce diplomația țaristă nu putea tolera <ref id="162"> 162 Ibidem, p. 135-136; vezi și P. Renouvin, op. cit., t. VI, p. 107-113. </ref>. La București continua să persiste, Încă, temerea față de o posibilă intervenție a Rusiei, cu atât mai mult cu cât influența
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]