1,198 matches
-
invers, Încât, privindu-le, aveai senzația că ai În fața ochilor un perpetuum mobile ce funcționează pe baza unei energii misterioase, venită de undeva dinăuntrul sau din afara unui eter nedefinit. „Totul nu-i decât o iluzie”, murmura Bikinski, stând la masă țeapăn, transpus, cu fața albă și gândurile duse cine știe unde. Satanovski râse, mișcându-și de data aceasta o ureche, pe care o coborî mai Întâi până la colțul gurii, după care o ridică pe una din pleoape. „Aveți perfectă dreptate”, spuse el. „Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver Își făcu În gând semnul crucii. Din nou scăpase de ispită. Stând țeapăn pe taburetul său, el Își Îndreptă ochii spre pasărea ce fusese Înșurubată În dulie În loc de bec, filtrând bezna din afară În lumină, care-l avertiza de fiecare dată, printr-un croncănit specific, că Oliver se afla În preajma unui pericol iminent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lângă femeia-girafă, care atenta și acum la pudoarea lui. Îl văzu stând În balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să audă un cârîit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spuse: — Țin-te bine. Danny inspiră adânc. — De ce? Shortell spuse: — E Augie Luis Duarte, unul din tipii de pe lista ta de urmăriți. Polițiștii care l-au găsit l-au identificat după carnetul de conducere. Cei de la LAPD l-au găsit țeapăn azi-noapte, la 12.30. Echipajul care l-a descoperit nu știa de trupa noastră. Breuning a fost și el aici și tocmai a plecat. Vocifera și susținea că Duarte a fugit noaptea trecută de sub supravegherea lui. Danny, știu că astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gagiule! Duarte era mexican și ăștia ca el nu sunt serviți în astfel de localuri. Așa că încearcă altceva. Doi poponari hăcuiți și omorâți, cu care tu te-ai vârât la așternut. Unde i-ai întâlnit? Reynolds Loftis rămase tăcut și țeapăn. Buzz întrebă: — Ai plătit ca să te cuplezi cu ei, corect? Nu-i nici un păcat. Și eu am plătit pentru fuste, așa că de ce unul din tagma voastră nu și-ar plăti băiețeii? Nu! Nu! Nu, nu-i adevărat! Mal, foarte calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simpatic, gâtul scurt și gras, bustul scurt și gras, pântecul rotunjior, fața urâtă, desigur: cu ochii mici și miopi, fără culoare, cu tenul stricat, nasul bun, turtit puțin la vârf și gura lată pe dinți ce nu se arătau, deși țepeni la spart alune, acest tot, nu era defel impunător. Dar Lina azi avea aerul acela "la treabă" și nu-și aducea aminte de Mini, căreia îi promisese, îi jurase, că se vor întoarce în seara aceea, de la țară, devreme. "Devreme
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
descoperea tocmai ceea ce te poate îndruma. 13 Ieșise chiar pe poarta care da spre câmp, de mirare și ea deschisă, și pornise pe aleea de plopi superbi, pe care o admirase alteori de la depărtare. Aleea, stropită de curând, cu profilurile țepene ale plopilor egali, pe seninul câmpiei era mult mai puțin frumoasă aproape. Mini gândi că pe acest domeniu încremenit, unicul semn al turburării erau acele porți deschise pretutindeni. Era gata să facă reflecția banală că acele porți deschise arătau că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Eliza, care probabil își îngrijea mult silueta, rămăsese totuși o femeie de talie mijlocie, grăsuță. Bustul, cam prea bombat și ceva prea multă rotunjime subt eșarfa-odaliscă ce-i strângea șoldurile prea precis. Desigur, purta o cingătoare, ceea ce o făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe ale toaletei: mănuși de piele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
intelectual al fetei. Pe scară, la intrare, Lică Trubadurul fusese elementul de legătură, care făcuse din ei un "trio-allegretto". Doamna Eliza avea în schimb un ce foarte plăcut, o mică urmă de debit peltic, care mlădia numaidecât ținuta ei prea țeapănă și îi da o infirmitate simpatică. Gura neregulată, cu buze cam mari, pe dinți care se încălecau în față, nu era corectă, dar nu era urâtă. - Are picior frumos! declară Rim, aplecîndu-se spre Mini. Echerul trupului îi era așa de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mult, îi păru mai elegantă, mai frumoasă chiar ca înainte, dar aerul acela profesional de "stăpîna casei", luat prea în serios, o făcea mai puțin simpatică ca la Prundeni. Era, de altfel, firea ei care se lămurise: cam rece, cam țeapănă, cu etichete. Cum Mini o întreba despre copil, se animă puțin, povestind progresele pe care le făcea băiatul, metodic, după cel mai englezesc sistem de creștere. "Nursa", o londoneză autentică, avea plenipotență asupra acelei educații precoce, fizice și morale. Disciplina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el, strângându-și brațele în jurul pieptului de frig, și-l împunge cu vârful piciorului. — Trezește-te. S-a făcut dimineață. Cerșetorul nu se mișcă. Pran îl împunge din nou. Nimic. Se apleacă și-l scutură de braț. E rece și țeapăn. Se dă un pas înapoi, realizând cu oroare ce s-a întâmplat. Gripa și-a făcut efectul foarte repede. Ca și restul lumii, nu are timp să jelească, pentru că în momentul acela oprește o tonga chiar în fața conacului familiei Razdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Diwan-ul este și el într-un veșmânt opulent, iar Firoz, elegant, este în costumul de dimineață. Lângă ei, se află maiorul și doamna Privett-Clampe, el roșu ca o sfeclă, în uniformă albă, de mică ținută, ea la fel de milităroasă ca soțul, țeapănă, în rochia de vară. Cu toții le zâmbesc oaspeților. Când se apleacă să coboare din howdah, sir Wyndham le observă încălțămintea. Sub costumele rafinate, atât nababul cât și diwan-ul poartă papuci negri, obișnuiți. Cei care au dreptul la uniformă, vor purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acum. El își trece greutatea corpului de pe un picior pe altul, nefiind prea convins că vrea să ia parte la experiment. Oamenii care cântă în jurul mesei nelustruite a doamnei Pereira, alcătuiesc un grup pestriț. Englezul înalt, de vârstă mijlocie, stă țeapăn, cu mâinile strânse la spate, proiectând cuvintele ca un șef de clasă care interpretează un cântec de școală. Tânărul hindus, mic de statură și spilcuit, nu-și mai descleștează degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întrețină o conversație, liniștind-o mereu că nu i se va întâmpla nimic rău, că va fi reținută doar patruzeci și opt de ore, o asigură personal de acest lucru, și-și dă cuvântul de onoare.. Ea îl ignoră, stând țeapănă și încercând să-și aranjeze șuvițele de păr grizonant care i-au scăpat din coc. În cele din urmă, căpitanul lasă vorba și sare din camion. Se adresează scurt mulțimii, cerându-i să se disperseze repede, să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să râdă. Bobby o trimite pe una din ele după apă. După o oră, el și Bridgeman sunt din nou pe drum. Bobby îl cară, iar Bridgeman i-a pus un braț vânjos, post-coital după umeri, atârnă greu și este țeapăn ca un buștean. „Chestia este“, zice Bridgeman, că „vechiul Blighty e altfel decât e aici“. Strada este goală, dar Bobby nu prea pare în largul lui. Se simte duhoare de cărbune și se împiedică un pantof rămas în mijlocul străzii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
După cum spun mai multe relatări... onathan îl înghiontește, arătându-i un grup de dansatori, ale cărui mișcări par diferite de ale celorlalți. — Ce zici de ăștia? Nou veniții dau impresia de rigiditate. Femeile pe care le întruchipează au mișcări pompoase, țepene, își mișcă brațele repede spre lateral sau le țin la spate. Una ține ceva pătrat în mână, pe care-l lovește și-l flutură spre auditoriu. Altele poartă bețe pe care le presează de umeri sau imită cu ele puștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jad, coral și diamante. În partea din față sunt trei bujori mari proaspăt culeși, de un roz violaceu. Mă tem că tot părul o să se desfacă și ornamentele o să cadă. Nu îndrăznesc să mă mișc și gâtul îmi este deja țeapăn. Peste tot se perindă eunuci care vorbesc cu glas scăzut. Casa e plină de funcționari de la Curte pe care nu i-am mai văzut niciodată. De parcă s-ar afla pe o scenă, toată lumea e costumată și se mișcă potrivit unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
perfecțiunea frumuseții mele. Au fost instruiți să se ascundă când nu sunt chemați. De obicei, ajung să rămân singură după ce sunt complet îmbrăcată. În fiecare zi mă pomenesc stând în mijlocul palatului splendid, dar gol, iar gâtul îmi stă întins și țeapăn de dimineață până la prânz. Visez de nenumărate ori la vizita împăratului Hsien Feng. În fanteziile mele, el vine, mă ia de mână și mă îmbrățișează cu pasiune. În ultimul timp am tot stat lângă heleșteul meu. Îmbrăcată de gală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ofensez, și cu toate astea într-o zi acest lucru va deveni inevitabil. Ningea de trei zile și în fața porții erau troiene înalte. Deși încălzitoarele cu cărbuni ardeau, era totuși prea frig pentru a fi confortabil. Degetele mi-erau la fel de țepene ca niște bețe. Îngropat în haina sa de blană, Hsien Feng stătea tolănit pe un jilț din Sala Dezvoltării Spirituale. Ochii îi erau închiși. Stăteam la birou, făcând rezumatele documentelor pentru el. De câteva luni devenisem din nou secretara împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de Yung Lu, eu și Nuharoo facem o excursie pentru a inspecta mormântul. În mod oficial, se numește Pământul Binecuvântat al Veșniciei. Solul e tare ca piatra și acoperit de îngheț. După o călătorie lungă, cobor din palanchin cu mâinile țepene și picioarele înghețate. Soarele nu strălucește deloc. Eu și Nuharoo suntem îmbrăcate în tradiționalele haine albe de doliu. Gâturile noastre sunt expuse aerului rece, și praful purtat de vânt ne irită pielea. Nuharoo de-abia așteaptă să se întoarcă. Priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că ți-am făcut... nici eu nu știu ce mi-a venit împotriva dumitale... te rog, dragul meu, să mă ierți... Și vocea i se sparse și din ochii bătrânului domn țâșniră lacrimi și îi inundară profilul său blând și distins îndreptat țeapăn spre cotoarele cărților. Nu știam, pe atunci, nici să acuz și nici să iert, încît am tăcut câtva timp, apoi fiindcă nici bătrânul domn nu mai spunea nimic m-am răsucit spre ușă și am ieșit. Nu-l mai uram
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un semn energic să plecăm. Pe holul facultății erau afișate posturile libere. Puteam alege între Hîrtoape și Budăi. Ne-am privit în lumina ochilor atât de fierți încît ne bușea rîsul. Cînd mi-a venit rîndul, la comisie am intrat țeapăn de emoție. Numai figura fină a președintelui mă calmă, dar fața colerică a secretarului mi se păru cu totul animalică. Ales la întîmplare, am pronunțat, clar și decis, numele satului pe care îl „preferam”. La auzul barbarelor silabe, președintele ridică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din serai iar lîngă ușă era bătută o ramă băițuită, plină cu puchiței albi de vopsea. În ea ședeau, băgate strîmb, fotografii de-ale lui nea Manalache: militar, de mînă cu nevasta, în postură de nun mare. În fiecare stă țeapăn și holbat, numai urechile erau blegi. Sub ramă se decolora o ghirlandă de flori din hîrtie creponată. Înainte de măritiș, lelea Ghența avusese o activitate prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Neliniștite, dintr-o dată toate privirile s-au întors spre mine. Nu pot uita labele de gîscă pe care le-am tras, pe rînd, la pupat. Surprinse, noile mele colege ezitau să se supună acestei mondenități. Țineam în palmă degetele lor țepene, cu asprimi de vreascuri în care se încrustau vîrci de murdărie. Deși toată lumea îmi recomandase să dau atenție confruntării cu Fărocoastă, pe tovarășul Costică nu l-am putut zări curînd. Am observat că lipsa sa purifica aerul din școală. Secretarul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]