723 matches
-
ecou îndepărtat al unei bufnituri umplu tăcerea, pînă cînd vocea spuse: — Cine era Rima? — O fată care îmi plăcea. A încercat și ea să mă placă puțin. — Atunci nu eram eu. — Ai niște aripi superbe. — Mi-aș dori să fie țepi, atunci n-aș mai fi nevoită să vorbesc aiurea cu ticăloși ca tine. — De ce spui asta? — Nu te preface că tu nu ești ca ceilalți. Poate ai o altă tehnică, dar o să mă rănești la fel ca ei. Sînt neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
departe. Thaw locuia în etajul din mijloc al unei clădiri cu locuințe ce aparținea unei companii; casa era placată cu gresie roșie în față și cărămidă în spate. Curțile din spate cuprindeau o zonă cu iarbă împărțită prin grilaje cu țepi, și fiecare petic verde avea stiva lui de gunoi. Bandele care scormoneau prin gunoaie din Blackhill traversau canalul să fure din stivele astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mică stîncă cobora de la picioarele lor spre un alt spațiu tivit cu copaci și plin de zgomotele jocurilor de copii. De acolo, pămîntul cobora în terase împădurite abrupte spre o vale acoperită cu un covor de acoperișuri și cu țepii coșurilor de fabrică. La est, Clyde se vedea șerpuind printre ferme, cîmpii, puțuri de mină, grămezi de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fugind în sus și-n jos pe lanțul lui, slab de i se vedeau coastele. Pentru atâta strofocare, primea-n fiecare chindie o mână de coji de mămăligă. Tataie ieșea în prag, fără să arate bucurie, bătrân și voinic, cu țepii bărbii albi, alb și pe capul aproape complet ras, doar cu o dungă de păr mai întunecat la mijloc. Casa lumina albă ca de coajă de ou pe flăcările amurgului. Suiam pe prispă Și intram în tindă pe ușa poroasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vechi de-un secol, dărăpănate, cu tencuiala stacojie, azurie, portocalie, înnegrită însă și prăfoasă, cu gemulețe sticlind în amurg ca niște ochi de păsări, cu turnulețe și cupole caraghioase de tablă deasupra cărora, ca ornament, vedeai cîte-o măciucă plină de țepi sau cîte-un înger de ipsos, cu aripile-ntinse. Pe la jumătatea străzii, pe partea dreaptă, zări deodată casa Soilei, în fundul unei curți pe care Herman n-o observase niciodată până atunci, deși trecuse pe-acolo de sute de ori. Și n-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pălărie așteaptă în stație, pe vine, sprijinit de-un zid, lăsîndu-se orbit de praful tramvaiului. Nefericite mușcate și ficuși au frunzele atât de prăfuite, că nu-ți poți imagina că au fost o dată verzi. Un pisoi jigărit, cu blănița numai țepi de noroi, încearcă timid să treacă strada. "Mamaie, dă-o dracului, te caută moartea pe-acasă și tu încurci lumea-n tramvai?" se răstește o țoapă cu păr vopsit portocaliu la o băbuță care-i tușise în față. Ajungi, după
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fusese decât golful dulce al chipului de copil. Chiar și părul i se întunecase, crescuse și se-ncîlcise, și flutura acum în urma lui în lumea cea singură și vastă a iernii. Bruma răsuflării îi împodobea cu firișoarele ei albe, ramificate delicat, țepii moi ai mustății și-ai bărbii aurii, abia mijite. Acum, în seara adâncă, patina pe-ncîlcitura de râuri și iazuri un bărbat tânăr, încă subțire, care nu mai păstra din Maarten cel de la salcie decât câteva amintiri tatuate pe pielița groasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
proiectilele metalice. Nimeni nu mai aruncase săgeți în soldați de mai bine de trei mii de ani. În timp ce trăgea la întîmplare, pe deasupra capului, guvernatorul îi văzu pe cei patru soldați de lângă Templu prăbușindu-se, transformați în marionete gigantice, pline de țepi. Pradă unei furii reci, Crey se ridică pe dâmb, își încorda privirea și emise un fascicul laser lung care decapita o linie întreagă de douăzeci de arcași. Abia atunci observă Crey culoarea uniformă a hainelor clonelor. Realiză imediat și de ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În adânc m-am situat totdeauna de partea Diavolului; incapabil să-i egalez forța, am Încercat să-l merit, măcar, prin insolență, asprime, arbitrar și capriciu”). Un citat În care se regăsea vitalitatea răzvrătită și mirajul incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost și eu solicitat de redacția ziarului să-l caracterizez pe ilustrul defunct. Mi-am amintit singura seară petrecută Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lase agresați și chiar cuceriți de bizareriile celebrității care Își trăia propria legendă. Saul Își locuia celebritatea și legenda cu un soi de scârbă neglijentă și un amestec de mândrie și iritare. Nu aveam nici un chef să ating scutul cu țepi În care se Învelise solitarul-monden. În seara cu pricina nu mai era vorba, Însă, de un party cu bufet și multă lume, În care fiecare trecea doar pentru câteva secunde pe lângă fiecare, În drum spre nicăieri. Era dinner. Invitații, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acești zece ani, pentru a face dreptate acestei țări. * 5 octombrie 1976, dis-de-dimineață. Bate un vânt puternic, împrăștiind frunzele în aer. Peste noapte, verdele grădinii imperiale se transformă în galben. Trunchiurile dezgolite ale copacilor se înalță spre cer ca niște țepi. În Sala Portului Pescarilor, Doamna Mao Jiang Ching găzduiește o petrecere de adio. Lămpile din bronz în formă de torță luminează puternic sala. E trecut de miezul nopții. Doamna Mao își delectează oaspeții cu o cină bogată și cu filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se întinsese și la pielea capului, și la gât. Umflătura era asimetrică și, pe sub pielea lucioasă de la o ureche la alta în zona maxilarului inferior și sub bărbie, se profilau niște gâlme de mărimea unui ou de porumbel pe care țepii bărbii zburlite nu puteau să le acopere. Selin pașa știa precis că dacă mai marii lui își vor pierde încrederea în el, Brâncoveanu va fi mazilit aci la București iar lui i se va tăia capul. Prins între două rele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește nimic bun locul viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește un buruieniș aspru, ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
repaos. Plata cinstită pentru o treabă bine făcută. Mahmur ca după o beție îndelungată, simte cum din stomacul greu urcă o senzație accentuată de greață. Intră în baie și ajuns în fața oglinzii își freacă cu dosul palmei obrazul îndoliat de țepii unei bărbi de o zi. Trece lent și apăsat briciul peste cureaua de piele, special pregătită pentru asta. Învârte de două-trei ori robinetul, dar fără folos. Apa nu curge. Urmare firească a bombardamentelor. Revine în dormitorul încins. Pe noptiera de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu treacă peste el. Asta și montarea câtorva saltele la ferestre care să protejeze pe cei din interior fusese tot ce putuse face. Noaptea frământată lăsase semne vizibile pe chipul Americanului. Îmbătrânise subit. Ochi roșii și umflați, obraji acoperiți cu țepii unei bărbi sure ce iese din pielea galbenă, pergamentoasă. Ce se poate petrece în sufletul unui om consumat de ideea că poate tocmai glonțul plecat din arma lui fusese cel care cauzase moartea fratelui său? Nemții pornesc atacul sub acoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primarul. Se află cu noi aici două artiste extraordinare gata să vă delecteze cu câteva cântece și povești tradiționale inuite. Aplauze pentru Aauvik și Kalluk ! În sală apărură două femei tinere în blugi și scurte de piele și părul făcut țepi în sus, care se așezară față în față. Se apucară de brațe ca la dansurile populare românești și începură să scoată niște sunete din gât și pe nas, complet atonale. Efectul de ansamblu era un mârâit de câine pe ritm
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
secolul al IX-lea, la Marsilia. * Scobitorile există de mult. Scriitorii romani amintesc folosirea lor. Frumoasele Romei antice, după ce-și curățau dinții cu praf de marmură, treceau printre ei o scobitoare de metal. Oamenii modești foloseau, În același scop, țepi de arici sau așchii de lemn. * Telefonul a fost descoperit În 1876 de americanul Alexander Graham Bell datorită unei Întâmplări romantice. Bell, profesor la o școală de surdo-muți s-a Îndrăgostit de una dintre elevele sale. Pentru a o face
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93361]
-
mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu Luci și Sandu, prietenii mei, și ne-am suit în castan. Copacul făcuse fructe mari și țepoase. Am dezghiocat toată dimineța castanele lucioase. Sandu a găsit atunci, și îmi amintesc țipătul lui de surpriză, sub o coajă verde cu țepi, un cristal mare și greu, sclipitor. Era ca un ou de sticlă prin care lumina trecea lin. Când un castan face asemenea fructe, m-am gândit atunci, nu e bine. Pe la douăsprezece, cum la Scara Unu Mendebilul nu apărea și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fine, fiecare terminat cu o boabă de lichid transparent, care strălucea în penumbra camerei. "E o plantă carnivoră", ne spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse cu degetul lui lung aproape cât antebrațul meu discul din mijlocul țepilor: acestea, ca la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de unghia lui Egor. Dacă aș lăsa degetul aici, în scurt timp mi l-ar roade până la os." Era o plantă-păianjen
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar face inutilă opinia. — Da, îi răspunse ferm părintele, pentru voi consider că e de prisos să-i cunoașteți mai bine pe acești scriitori, așa cum consider necesar că, înainte de a-i dărui unui copil un trandafir, trebuie să-i tai țepii. Chiar așa. Iar acum permiteți-mi să vă mai amintesc o dată tuturor că vorbele de ocară pe care le-am auzit aici sunt nedemne și incompatibile cu un creștin! A spus ultimele cuvinte dur, așezându-și crucea pe rasa violetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
brațe o cloșcă cu puii de aur. Săptămânile treceau una după alta, își intrase bine "în mână" cum se spune, începuse să-i placă aerul de familie. Fetele îl asaltau zilnic cu micile lor probleme, Camelia parcă își mai strânsese țepii. Se apropia decembrie, cu vârtejul de bucurii, de pregătiri, de vise... Într-o sâmbătă seara, când toată familia era reunită în sufragerie, Petre deschise discuția: Dragele mele, vine Moș Crăciun, vine Revelionul, Anul Nou... Ce facem, unde petrecem? Stăm acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de spiritul făcutde natura însăși. Otilia îl strânse de braț. Șesul uriaș, acoperit cu colburi prinse în smocuri de ierburi, creștea înainte, tăiat în două de drum. Pe orizont se iviră niște pete negre, niște ocoale, niște domuri sumbre cu țepi în vârf. Construcțiile se măriră și apărură în toată sinistra G. Călinescu lor sălbăticie. Erau coșare de nuiele împletite, grajduri de nuiele, case de nuiele lipite cu lut scorojit. Ocoalele păreau destinate vitelor, căci bordeiele n-aveau nici o împrejmuire. Domurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e bună, sînt sigur. Și-apoi, vreau să stau acasă, să scriu. Tamara s-a luminat. Părăsește scaunul și se plimbă încet prin birou. Mîngîie cactusul ce ocupă un colț întreg al încăperii, apoi, menținînd vîrful degetelor în atingerea unor țepi, privește lung pe fereastră spre calea ferată. E mai bine așa... oftează ea, apoi schimbă tonul: Venisem să-ți spun că trebuie să te ocupi de întocmirea actului de calitate și de obținerea unui ordin de preț pentru banda fabricată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]