1,267 matches
-
să prindă o stea care să fie numai a ei. Apoi nu mai știa nimic. Acum nu-i venea să creadă că a revenit din acel zbor și că este vie. Că a scăpat doar cu aceste leziuni care o țintuiau în patul nesuferit de spital iar cel care a readus-o din visul său stelar se află în fața ei cu un superb buchet de trandafiri albi în mână. Poate visa cu ochii larg deschiși că se plimba pe aleile Raiului
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
privind încruntat la Lucica și arătând cu bărbia în direcția Ioanei, soția lui, care părăsise domiciliul conjugal cu aproape un an în urmă. - Nu! Nu este chiar o simplă întâmplare, domnul meu! îl întrerupse Ioana, ridicându-se hotărâtă de pe scaun, țintuindu-l cu privirea pe bărbatul ce părea că lasă degrabă garda jos. Am venit aici, în această binecuvântată zi, la ceas de început a sfintei sărbători, să fiu lângă fiul meu și să îți cer și ție și lui iertare
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
pregătit sufletește. Râdea. Instinctiv am început și eu să râd. Era prima operație din viața mea, dar nu conta nimic altceva decât să-mi fie rezolvată problema care mă supăra de atâta timp. ************************** Întins pe masa de operație, cu privirile țintuite în tavan, așteptam. O asistentă drăguță mi-a introdus în gură un tub subțire din cauciuc plasticat, iar medicul anestezist care asista la operație m-a înțepat într-una dintre venele brațului drept cu o seringă prin care trebuia să
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
mai putea admira părul bogat din care o șuviță rebelă acoperise fața fetei tocmai când iluminatul stradal i-ar fi permis lui s-o vadă. Era un motiv în plus să-și realizeze planul. Nu mai clipea deloc. Ochii săi țintuiau admirativ picioarele lungi și drepte, frumos proporționate sub pantalonul negru mulat pe ele, dar și trupul mlădios ce se legăna ritmic cu mare eleganță. Mai erau circa 25 de metri de străbătut până la intrarea în sediul Poliției Municipale. Examină fugar
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
și l-ar fi vândut pe un bănuț” și m-am trezit dimineața cam la fel, zguduită de un coșmar în care cineva încerca să-mi cumpere sufletul. Încă persistau fiorii reci pe care ți-i dau un coșmar și țintuită în mijlocul patului, încercam să-mi revin, ostenindu-mă să descopăr un remediu pentru a-mi diminua teama, care pusese stăpânire pe mine încă din somn. Avusesem acel gen de vis în care groaza crește pe parcursul derulării lui și te scoli
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
tot trăgeau iavaș-iavaș.Oștenii trăgeau obuzul,în zori, chiar de dimineață,să slujească taica popa,la copca făcută-n gheață.Popa cânta boboteaza,... VI. IDILA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015. Privirea ta mă țintuia avidă-n așteptare, am tresărit și am răspuns la marea ta ardoare. Iubito, încet ai murmurat, ești marea provocare... Un câmp magnetic ne unea în al iubirii vals și-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor străpunge zorii înghețați, zdrențele agățate
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SPERANȚA Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Speranța Pe iarba răsturnată a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți
SPERANȚA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375764_a_377093]
-
obrazul, Rasare-n ochii tăi adânci. Vei caută petale să izgonești necazul. Acum este nimic... Totul a fost atunci! Speranța mea, ce-a înflorit în vise, Măi bântuie sub pleoapa unui nor. Vrei s-o oprești, dar legile nescrise Te țintuiesc... Te doare-atata dor! Ma-mbrac în ploi, mă înfășor în vânt Cu roua străvezie brodez pe-a zilei geana. Ai vrea să vezi iar curcubeu dansând. Îl vei vedea... Eu voi zâmbi, tu vei privi plângând! Referință Bibliografica: Târziu
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
un ghinionist viața întreagă în privința femeilor. Trei zile am trăit într-un adevărat rai, aici pe pământ, cu Mădălina. A patra zi, o ușoară indigestie - determinată probabil de somonul consumat cu o seară înainte într-un restaurant select - m-a țintuit la pat. Mădălina a vrut să rămână alături de mine, dar - vremea era superbă ! - am rugat-o să plece singură pe plajă, să nu piardă ultravioletele. M-a ascultat până la urmă și a fost ultima oară când am văzut-o în
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
a lăsat în colivie. De-atunci mereu peste-a sa rugă Se chinuia s-o-nalțe-n zbor... Dar a zărit c-avea legată Și colivia de picior. Ușor, își curse-a sa lumină Topind veriga ce-o ținea De ani de zile țintuită În viața și în moartea sa. Din încleștare-abia scăpată, Simțise-n moarte, libertate Și-ndemnul îngerului sfânt Ce-i voia numele pe-o carte. Pe palmele făcute aripi Ea a putut să se înalțe Și de lumina lui cerească Firav
RENAȘTEREA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374151_a_375480]
-
de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
ce oare îl doare ? ce l-a durut ? și ce a vrut ? pentru sine dorind să ne pună în a lui palidă strună a COM-UNIUNII dincolo de nor mai presus de dor Poate e o umbră de pană de vultur rămasă țintuită pe portative de stele o adiere de vânt sideral lumânare ardendă vivace columnă ca o baghetă sceptru titanic un Gănd sonor distilat din paleta nespuselor culori a MARELUI MEȘTER Cel ce sculptează tainic prin oameni Muzica Magna Melosul Universal doar
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
întâlnește pe Beldiman chiar în momentul când iahtul acestuia se apropie de țărm. Adriana, „fata lui Beldiman“, care trăiește „pe altă lume“, cum spune bătrânul, sare în apă înainte de ajunge la țărm. Manuel vrea să plece, dar rămâne pe loc, țintuit de ñumusețea fetei. Întâmplător, ea își aruncă privirea asupra lui, dar, indiferentă, ca și cum nu l-ar fi recunoscut, o strigă pe Adina. Lucrul acesta „ar putea să însemne că Emanuel nu putuse să o salveze de la înec și că amândoi
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
prinse pruncu-n mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ritualul comandării mănușilor la Paris, În mod obligatoriu, pentru adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel ale lui Balzac, care le purta cu distincție la costumele boțite și pătate, dar - e drept - țintuite cu nasturi de aur? Cum să uităm mănușile arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui Baudelaire, cele de mușchetar, În culori pastelate ale contelui d’Orsay (câte șase perechi pe zi!), mănușile „furioase
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
niciodată, fie și În regim de mercenariat onest, această carte. Abia acum, spre sfârșit, când ar trebui să ne apropiem de câteva concluzii, ne dăm seama că sunt relative și vulnerabile nu doar răspunsurile, ci În primul rând Întrebările care țintuiesc dandysmul. Cum ar fi aceasta: Demon sau Înger?tc "Demon sau Înger?" La o primă vedere, bilanțul moral a ceea ce s-a adunat dintr-o istorie populată de dandy Îi proiectează pe toți În infern. Nemăsuratul orgoliu, narcisismul, disprețul suveran
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stea în fața monitorului unei mașini cu ultrasunete și să se uite cum cancerul de vezică al unui pacient se dizolva, practic, în fața ochilor lui. Înainte de tratament, tumoarea putea fi văzută cu ușurință, atașată de peretele vezicii. În timp ce Chan avea privirea țintuită asupra imaginii de pe ecran, pacientul era tratat cu qi emis de patru terapeuți. În câteva minute, tumoarea a început să se dizolve și, la finalul tratamentului, abia se mai vedea. Zece zile mai târziu, după câteva alte tratamente și în urma
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
necontenit, ar fi aprobat un interlocutor invizibil. M-am îndepărtat de hubloul meu, i-am aruncat o privire lui Pașka. Eram perplex: „De fapt, ce este de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
JOHANSSON ÎNCĂPEA CU GREU împreună cu Oksana în patul îngust al navetei. Umărul îi amorțise fiindcă sprijinea capul femeii, iar bărbatul avea senzația că, de fapt, furnicăturile care începuseră să-i cuprindă tot pieptul erau efectul privirii pătrunzătoare cu care îl țintuia Oksana. - Nu-mi place ceea ce vrei să faci... Nu mă simt în largul meu. - Știi bine că eu trebuie să fiu acolo. Pe mine trebuie să mă vadă, îl liniști Oksana. - Laesienii nu te vor lăsa să scapi cu viață
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai avea nici un sens. Deja pierderile pe care ni le-ați pricinuit pun în pericol... După un schimb scurt de priviri cu Diribal, Vassur zvâcni fulgerător din brațul stâng. O săgeată din lemn de succu se înfipse în mina abatelui țintuind-o de masă. Imediat, călugărul simți în rană arsura cruntă a semințelor care îi pătrundeau în carne. Diribal rânji amuzat: - Nu te îngrijora! Nu sunt semințe ci doar unul dintre virușii prietenoși, de casă, ai regelui nostru. O să doară fix
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Rusia, nici Mao din China (decît pentru a se duce pînă la Moscova, unde se închidea în reședința sa ca să nu vadă nimic din lumea de afară). Ca o regulă generală, marii paranoici nu vorbesc altă limbă decît cea maternă. Țintuiți în indigenatul lor, mărginiți pe pămîntul lor. Ca și cum le-ar lipsi curiozitatea față de altul. De a se confrunta cu. De a se pierde în. Există în despotism o sumbră plăcere sedentară. Autocratul se teme de călătorii, de înstrăinări și de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
socială. Extensiunea fenomenului și circumspecția cu care este tratat legitimează însă încercarea de a construi un model care să explice fenomenul, să-i discute semnificațiile sociale și, printre altele, să demonstreze natura ideologizată a majorității argumentelor cu care meditațiile sunt țintuite la stâlpul infamiei. Obiectivele capitolului de față răspund necesităților care rezultă din situația interesantă, remarcată mai sus, a meditațiilor. Voi căuta în secțiunile următoare a) să conceptualizez practica meditațiilor într-un cadru teoretic specific sociologiei educației; b) să elaborez modelele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și a vieții ar trebui să fie una naturală, izvorîtă din bunul-simț al conduitei morale, și nu una artificială, bazată pe coerciția legilor: „Moravurile fără legi pot fi totul, legea fără moravuri - aproape nimic” (M. Eminescu). * „Plăcerile sînt cuiele care țintuiesc sufletul de trup.” (Plutarh) Cu siguranță, nu este vorba de orice plăceri, ci de cele senzuale, primare, care devin necontrolabile: „Fie omul cît de bun, vinul Îl face nebun”; „Avarul seamănă cu măgarul Încărcat cu aur și care se hrănește
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]