4,216 matches
-
simțea toată carnea înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se agațe dar nimic, nimic nu era destul de important ca să-i capteze atenția. Simțea cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și la scoate șira spinării pe care o aruncă pe geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort, din armata ta regală, de ce nu arunci? Miau își salvează cu țipete defensive soldații de țigară desenați cu pix, cu ruj, încruntați și severi, sau îndurerați când mor decapitați sau cu picioarele rupte în aer de la săritura de pe buza sticlei, acum cum mai bem? bem oprind cu limba tutunul din sticlă, băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
departe, se vedea linia de cale ferată și mica gară, pe unde trec zilnic două sau trei trenuri cu șuierat lung și ascuțit, străbătând repede împărăția coniferelor. Seara, după se s-au strâns și ceilalți ciobani, se auzeau în văi țipetele sălbăticiunilor. În colibă, în jurul focului care scotea fum înecăcios, un cioban mai bătrân ne-a povestit ceva foarte frumos, văzut de el într-o noapte cu cer senin și înalt. Era o noapte rece și neagră, căci luna se ascundea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asupra unei lebede ce acum dormea cu capul în penele-i de argint, iar sus de tot, luceafărul nopții își trimitea ninsoarea de steluțe albe spre lacul fermecat, înfășurându-l într-o lumină nouă, caldă. Dar, deodată, se auzi un țipăt nemelodios: era cântul de pe urmă al unei lebede. Se stinse o viață aici pe pământ. Lacul își pierduse un tovarăș. Privind în sus pe cer, văzui o steluță mică, o scânteie de foc, cum aluneca de pe boltă și-și stinge
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Petru o pândea răbdător, cuminte, prudent, cum Îi era felul, la barul din colțul opus berăriei care, cu ani În urmă, văzuse cu ochii ei cum plutea deasupra pieței Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi la Început, apoi mai mici, tot mai mici, și, la un moment dat, a intrat În pământ asemenea unui vârtej cu vârful În jos și duși au fost. Unii cred că și acum Îi aud bătând rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vedea nici un motiv ca astăzi lucrurile să se petreacă altfel. Povestea cu violul avea o cursivitate și o muzicalitate rău prevestitoare. Părea mai degrabă un vis pe care el Îl reducea la două cuvinte „baise-moi”, spuse În diverse moduri, de la țipăt la bocet, de la rugăciune la somație, dar niciodată În germană, niciodată În română, În timp ce picioarele ei lungi și puternice Împingeau În peretele Înclinat al mansardei, gata să mute acoperișul de țiglă roșie cu porumbei cu tot, În vreme ce Radu Lupu termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreo cinci hoteluri. În fiecare hotel au fost amenințați cu evacuarea, Întrucât oricâte stele avea hotelul, ea se auzea strigând ceva În trei limbi, plus engleza, ceea ce a atras protestele turiștilor furioși că li se strică echilibrul conjugal, prin acele țipete pe care nu le putea acoperi nici măcar Oda bucuriei a lui Beethoven, cântată de Filarmonica din Viena, sub bagheta lui von Karajan, de care toată lumea a auzit, inclusiv recepționista de la hotelul Regyn’s Montmartre. Ea, personal, o prefera pe la jeune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut și simțit coapsele calde ale Eleonorei eliberate brusc din chingile Mustangului ei de velur negru, pâlpâind În Întuneric ca o amforă de fildeș. Se mai auzi șuieratul stins al unui fermoar, un țipăt scurt apoi, urmat de un balans insesizabil al mansardei. Ca Într-un cutremur de mică intensitate pe scara Richter cu epicentrul În Vrancea, provocat cum bine se știe de ciocnirea a două plăci tectonice, și Înregistrat doar de o aparatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțin, nu mult -, sperând să-mi fi ieșit bine. Doctorul îndepărtă grămezile mari de hârtii și se curăță de praf. — De obicei, însă, nu găsesc. Am strâns degetele lui Scout. — Doctore, zise ea, putem să... Undeva deasupra noastră se auzi țipătul înfundat al unei alarme. Fidorous tresări, uitându-se la tavan cu ochi mari. I-am urmărit privirea, uitându-mă în treacăt la Scout. — Ce-i asta? — Fry. Bătrânul intră brusc în alertă maximă, ca o pisică înfoiată. — Fry în sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și sensurilor și conceptelor pe care o simțisem sub apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era decât apă, toată rece, sărată și adâncă. M-am scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prins. Eric, nu-l scăpa din ochi. Scout, mai leagă un butoi și-o să... Am împins din nou maneta. Țevile de eșapament continuară să scoată fum negru, noi ne-am urnit mai repede, apoi huruitul motorului se frânse cu un țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le trégeau de pér și, de ce nu, le trégeau și picioare În fund. Uniformă cafenie sélta și se vedea față nedumerité, rușinaté și mîna care se ridică sé te loveascé. Cealalté mîné ținea florile. Se auzeau nume de Învéțétoare. Strigéte. Țipete. Veselie. Pe sub copaci, se vedeau Învéțétoarele cum fac din mîné. CÎte o faté, din fiecare clasé, te Întîmpină chiar În cérare, sus, dupé cantiné și-ți aréta cu degetul clasa. Stadionul era plin. Pe pista de 60 de metri s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se afla mereu lîngă un pat de moarte. Ai fi zis că devenise înger al morții: pentru Camil Petrescu, pentru Ion Barbu, pentru Arghezi... Maratonul de dialog mi-a obosit vocea (cîteodată îi vorbesc lui Șichy dezagreabil de tare, aproape de țipăt: "Strigă acum, dacă este cineva să te audă"), dar, odată atins capitolul Lașitatea scriitorului român, sînt multe de spus. Mină de aur. Aur (ne)curat! "Camil n-a fost un bronz". Croh îi deplînge comportamentul versatil, iubirea de arginți (treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi?" Nu spune Ibrăileanu că muzica e "țipăt perfecționat"? Copleșitor vis. Pruncul ieșit din mine, cu capul ud, cu părul ud, lipit de țeasta moale, era Iordan. Pe el l-am născut. M-am trezit într-un lan de porumb, cu un cucui pe frunte. După ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine și mere, la Berlin, pentru imposibilii cartofi noi caramel, la chinezesc. Pe un bucătar din Aleea Alexandru îl învățase să facă piperadă. Mergeam acolo s-o mîncăm, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas, ca Nababul, cu capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie cavalerește, ca avertisment, dar Milucă urlă un "marș, javră". Pînă să intervin, cracul pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat de miel(ucă). Tămbălăul scoate lumea la uluci și-n stradă. Se dovedește greu de potolit. 'Ostalgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aș asuma riscul suprem din SF-ul lui Ray Bradbury, să le salvez de la foc, de la 451 grade Farenheit (deși mai sper să rămînă SF dispariția lor). Cred orbește că Ana Karenina s-a aruncat în fața locomotivei și-i aud țipătul. Am dubii văzînd un gîndac de bucătărie: o fi metamorfoza lui Gregor Samsa? Lizuca citește Dumbrava minunată, Adela răsfoiește chiar Adela, Otilia dezleagă Enigma Otiliei; Cosette îi întinde lui Victor Hugo magnifica păpușă; o fetiță aprinde un chibrit, ca Andersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași bunică îi strigă din pământ că nu mai poate de frig. Coșmarul e spart de un țipăt ascuțit, vestitor de naștere. Pentru ca un personaj să aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiecare întârziere premeditată îmi va putea fi fatală. Niciun Licorn nu și-a bucurat somnul atâtea zile la rând în compania unei fecioare fără să fie prins. Dar nu eram decât eu și cu ea, departe de hămăitul ogarilor și țipătul cornului de vânătoare. Pe măsură ce ne apropiam de destinație, legătura dintre noi devenea tot mai puternică, trupurile noastre erau în contact permanent zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doamna Dora? Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): De zeci de ani, exact de când s-a mutat în acest imobil cu domnul Philip, terorizează pe toți vecinii la orice oră din zi și din noapte cu scandalurile lor interminabile: răcnete, țipete, urlete... (Ușa se deschide larg și Cleopatra intră ca o furtună în toată imensitatea ei, unduindu-și șoldurile bogate. Se repede glonț către scaunul inculpatului, îl dislocă cu brutalitate pe înlocuitorul ei și continuă, ca și cum tocmai ar fi fost întreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două membre superioare, renunțând astfel la poziția bipedă. Apoi și-a ridicat deodată colțurile gurii până la urechi și a început să execute sărituri cât mai comice, și-a dus membrele superioare alternative la gură și a început să reproducă aceleași țipete zgomotoase ale maimuțicii Tamba, trăgându-l de mână pe Tarzan. Cu alte cuvine, Maimuța Makonde răspundea elocvent la orice întrebare impersonală și evaziv, echivoc, aluziv sau deloc la orice se referea stricto sensu la ea personal. Atunci expresia ei mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oglindă. Așa se face că, tot mai concentrat fiind să interoghez oglinzile, acord tot mai puțină importanță expunerii. Discursul, prin urmare, devine din ce în ce mai incoerent, mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]