556 matches
-
în așa fel încât, în general, nu acoperirea pare să fie scopul lor; bineînțeles că este vorba de alt rol. Și care este scopul reiese din alt fapt: că, într-un număr extrem de mare, ele sunt colorate în cele mai țipătoare culori și înzorzonate în modul cel mai bătător la ochi. Scopul lor este deci, evident, de a atrage atenția asupra acestor organe. Este posibil ca acoperirea zonelor genitale prin vestimentație să nu fi avut în cadrul acestor triburi efectul de a
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Clara Malraux în memoriile sale, "obsesia sexuală" era "constantă". "Era afișată pe ziduri, pe coloanele Morris, în publicațiile ilustrate, în cântece, [...] în cuvintele băieților", dar și "în rochiile noastre care au devenit în ultima vreme scurte, în machiajele feminine din ce în ce mai țipătoare". Pentru populația feminină, anii aceștia de liberalizare se traduc printr-o nouă etapă a procesului de emancipare. Pentru fetele tinere și pentru femeile mature deopotrivă, își amintește Clara Malraux, acești patru ani de război "schimbaseră practic totul". "Mai întâi, amănuntele
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acceptabilă orice combinație de haine și ornamente, după chef. Ea însăși a devenit rapid un model pentru moda adolescenților, iar fetele care o imitau reproduceau fără discernămînt cele mai mici detalii ale stilului său de îmbrăcăminte "flashy trash" (vampă îmbrăcată țipător). Ea a făcut legătura între modă, exhibiționism și sexualitate agresivă, combinînd atitudinea rebelă în domeniul modei cu cea în domeniul sexului și cu o utilizare neconvențională a unor simboluri religioase precum crucifixul. Ca atare, Madona a legitimat atît moda, cît
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
scăzut care să imite stilul Madona: lenjerie care să depășească lungimea fustei sau să iasă din fustă, tricouri largi, brățări ieftine, cercei, lanțuri și crucifixe care completau aspectul. Stilul Madona s-a impus rapid ca stilul "flashy trash" ("vampă îmbrăcată țipător"), așa încît orice adolescentă putea să-și permită să arate ca ea și să-i împărtășească atitudinea și stilul. Moda Madona le-a permis adolescentelor să-și producă propriile identități, să-și afirme propriul stil în modă și să respingă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
numeroși fani, care, în plus, se întâlnesc anual în cadrul unorconvenții. Această diferență explică, fără îndoială, șocul simțit după Eliberare de primii cititori francezi ai traducerilor din acești autori, pe care militarii americani le aduceau cu ei în revistele cu coperte țipătoare care conțineau povestiri pe care le numeau science-fiction tradus în franceză prin "science-fiction", cu referire la coperta unuia dintre primele romane traduse, The Humanoids / Umanoizii (Jack Williamson, 1949). Francezii află de "science-fiction" printr-o serie de articole semnate de Boris
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
atât pe planul temelor, cât și al tonului adoptat -, odată cu apariția unor noi autori. În aceeași ani 1930-1940, SF-ul înregistrează o înmulțire a eroilor din benzile desenate: Flash Gordon, Superman etc. Acest fapt contribuie nu numai la conceperea copertelor țipătoare, ci și la discreditarea, în rândul intelectualilor, a imaginii SF-ului chiar în momentul în care acesta începe să fie din ce în ce mai recunoscut în câmpul editorial și se pretinde oarecum vizionarul unui viitor măreț. Se lansează chiar zvonul că anumiți cercetători
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei priordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine", Într-o mulțime proliferantă de voci, la ora la care, vorba lui Sloterdijk, “individul este masă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a-și fi propriul fundament. Heidegger consideră că un ustensil iese în evidență, rupând șirul trimiterilor cotidiane, abia când se strică. Motivul pentru care nu ne putem plictisi în România: e plină de oameni care sar în ochi, de existențe țipătoare, de strident. * Critica românilor și a românismului este în bună măsură autocritică; îmi contemplu cu tristețe reflexele barbare, de care am chiar neghiobia să mă bucur un pic în timp ce le dau frâu liber, ce stau mărturie a faptului că sunt
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
își petreacă serile. 8. Își aranjă o șuviță rebelă. 9. Toată artileria sa de bijuterii începu să zdrăngăne pe ea, să sune și să scîrțîie. Scotea niște sunete atît de bizare încît ea toată părea o casă bîntuită. 10. Vocea țipătoare se auzea ca o sirenă pe o mare înghețată. 11. Între pleoapele sale stafidite pupilele se mișcau lent, cînd la stînga, cînd la dreapta. 12. Deci ea este: figura sa palidă, hainele-i deformate, aceeași fustă de toate zilele, aceeași
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de aspectul unor fete de stradă. În eseul Elogiul machiajului, Baudelaire face o descriere detaliată a artificiilor moderne 400. Doamna Girardin, Pariziana și ea, face o distincție subtilă între Parizienele care au diferite maniere de a atrage atenția, o școală "țipătoare" (una ostentativa și șocantă, care bate la ochi) și o școală misterioasă (mai rafinată, care captivează privirea pentru a intrigă și a atrage)401. De regulă, din a doua categorie fac parte aristocratele, cum ar fi Clăire Fromont, iar din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ne porte; le rôle des mystérieuses est plus compliqué: porter ce que personne ne porte, en avoir l'air d'être comme tout le monde" [Girardin, Lettre de 10.I.1847, 1986]. 402 Astfel Doamna Correur este o doamnă îmbrăcată țipător și spectaculos: "Elle avait une robe de soie mauve, très voyante, avec beaucoup de dentelles et de bijoux" [ibidem, p.30]. Clorinde afișează un lux ostentativ: "Elle portait une robe de soie orange brochée de fleurs și voyantes, que leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tîrziu", "cinci săptămîni mai târziu", "cinci ani mai tîrziu". Abia la sfîrșitul primei secvențe (patru-zeci de minute și zece secunde) gustăm adevărata surpriză și filmul își arată originalitatea: pe un panou apare chipul unui protagonist, desen voit naiv, în culori țipătoare, iar din off vocea declară: "Puteți conta pe mine!" Filmul reia apoi o scenă deja văzută, care s-a întîmplat cu cinci ani mai devreme. În scena reluată există însă un punct de răscruce pornind de la care totul se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aprigei ploieștence Mița Baston. Stârnește în acest fel gelozia fioroasă a lui Iancu Pampon, cartofor cu merchez și „ex-tist” de vardiști, și oțărârea neputincioasă a lui Telemac Răzăchescu, zis Crăcănel. Năduful Miței Baston se manifestă zgomotos, întărâtat, în clișee de țipătoare melodramă. Sminteala continuă la bal, unde suita de quiproquouri, de păruieli și bastonade e la locul ei. Un bal mascat, cum nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește a fi Năpasta (1890
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de luncă) se găsesc multe specii de paseriforme: dumbrăveanca (Coracias garrulus), muscarul semigulerat (Ficedula semitorquata), pițigoi (Parus sp.), muscari (Muscicapa sp.), sfrâncioci (Lanius sp.), sturzi (Turdus sp.). Apariții rare sunt păsările răpitoare de talie mare: codalbul (Haliaeetus albicilla) și acvila țipătoare mare (Aquila clanga). Mai apar șoimi și răpitoare de noapte: bufnițe, cucuvele. Dintre mamifere, o prezență aparte o reprezintă vidra (Lutra lutra) care își găsește adăposturi în malul apei (cea mai mare populație de vidre din țară). Mai apar: popândăul
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
vorbă în vorbă Au ajuns și la cociorbă. Ș-atunci vine proverbul: Vorba pe unde a ieșit Mai bine să fi tușit. Arta e clasică, îndreptată spre observația morală, de altfel cu mari îndemînări tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor țipătoare). O galerie de "caractere" este alcătuită numai dintr-o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
românilor sub Mihai Viteazul a lui Bălcescu, interpretată în sensul culturii marilor genii. Concepția istorică a autorului e sănătoasă (istoria: pregătire documentară și construcție artistică totdeodată), dar realizarea e dificitară. Informației extraordinare și cam excentrice îi corespunde un stil romantic țipător pe o judecată umflată, prăpăstioasă. Fraza are un puls simetric trinitar artificios și vibrează de înfocare lirică, din care, nu-i vorbă, ies câteodată imagini uimitoare. Moscova e "o imensă pădure, prin care sălta o fiară sălbatecă, numită Ivan cel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
general rămâne același. Din prima categorie fac parte proiectul Boierimea de altădată, unde se descrie moșia cuconului Vasile Creangă, pe valea Siretului, curtea patriarhală și fericită, Aur, mărire și amor, nuvelă negruzziană zugrăvind Iașul la 1840 într-un ton mai țipător romantic, cu antiteze morale, cu o tentativă de satiră a bonjurismului. În seria fantastică intră nuvela neterminată Avatarii faraonului Tlà, în care influența lui Th. Gautier și a "spiritiștilor" în general e flagrantă. Ea tratează un caz de metempsihoză. Faraonului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vii, mușcate, cerceluși, și paleta scriitorului e plină de vopselele lor. Cu tehnică machietistă e descrisă lunca Vitanului (sînge, păcură, apă galbenă). Căutarea monstruosului indică și ea un spirit de atelier. Zobie, un fel de Quasimodo, e tratat în uleiuri țipătoare (gușe roșie, păr roșcat, fond portocaliu). În nuvelistica lui Delavrancea e o intenție de verism, în chipul mai puțin pedant al lui G. Verga. Însă observația e superficială, mai curând satirică, și puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente și egolatre, încheiate adesea cu o poantă, se trag de la Oscar Wilde. Compoziția se întemeiază în genere pe colori țipătoare de afiș (contesă cu ochi albaștri, stând pe scaun de argint, la masă de aur, printre țigani negri cu lăute roșii). Dramoleta neoromantică Maica cea tânără e un simplu prilej de a executa fresce hieratice, violent cromatice și panice, pregătind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-nvățătură - pentru ce mă doare. Păianjenii descântă, ca pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și plictiseala, umedă, coclită, Apasă peste viața-mbătrînită. Capitolul XXVI TRADIȚIONALIȘTII ION PILLAT Ion Pillat (1891-1945) a început cu poeme de un parnasianism exuberant, țipător, sub direcția lui Al. Macedonski, însă cu reminiscențe din mai toți poeții români (Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc). Impulsiunile sălbatece împrumutate de la poetul Nopților sunt de un delir factice, totuși de o artă deplină pentru un începător atât de tînăr: E
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu umiliță”, trăind sentimentul că se află înaintea lui Dumnezeu. Cel ce nu poate să fie la fel cu ceilalți, mai bine este pentru el să tacă sau să cânte cu voce înceată, decât să tulbure pe toți cu voce țipătoare. În felul acesta își îndeplinește datoria slujirii și nu tulbură comunitatea care cântă. Căci nu toți au o voce melodioasă sau cantabilă. Comunitatea celor ce cântă împreună într-un deplin acord, reprezintă expresia comuniunii cu Dumnezeu. Unitatea creștinilor prin cântare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu reflexele de infern ale tăvălirii în noroi (un astfel de delir al maculării mai există doar la Mateiu I. Caragiale) - „uciderea sufletului” ca față a disperării. Cealaltă este axa burlescă: bagatelizate, aceleași impulsuri se prezintă într-o poză comică, țipătoare, de scamatorie de bâlci, pe măsura universalei deriziuni ce domnește asupra „grămezii”. B. este un cinic, el susține negativul cu o stăruință în care se ghicește, nostalgic, reversul lui. Despuiată de măștile cvasifantastice care o ascund, de gesticulația absurdă ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
90 kg, broaște țestoase purtând carapacea ca adevărați Sisifi, șerpi veninoși etc. Dincolo de Cooktown se desfășoară Peninsula Cape York, drum acoperit de praf roșu, ce trece de la o tavernă la alta, peste mușuroaie de furnici, păduri pline de păsări kakadu țipătoare, cascade spumoase, precum Elliot Falls, lagune cu ape curate ce bat În nuanțe de albastru smarald, Întinse faleze de gresie albă, bogate În artă aborigenă pe stânca misterioșilor Black Mountains. Șoaptele tainice și Înalte ale vântului se Împletesc cu frunzele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fructului. Tonetele și unele tarabe sunt Înghesuite unele lângă altele, direct pe trotuar, Încât spațiul de trecere al pietonilor este aproape inexistent. În zonele periferice străzile și trotuarele sunt foarte stricate, circulația celor mai pitorești mijloace de transport, zgomotoase, colorate țipător, scârțâind din Încheieturi, este infernală la orele de vârf, când nu se mai respectă nici o regulă de circulație. Tineri trec În viteză pe motociclete stârnind praful străzilor și invidia camarazilor. Mulțimea de pietoni se revarsă ca un torent din toate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
circulă bară la bară și dacă apare un ambuteiaj stai pe loc minute În șir. Din diversitatea mijloacelor de locomoție se disting jeepney, mașini având motoare second hand japoneze, care se reciclează și se carosează artizanal cu tăblărie veche, vopsită țipător cu desene care de care mai trăsnite sau reclame. Deși aceste jeepney dispun, pe cele două banchete puse față În față, de doar opt locuri, se Închesuie până la 20 de oameni, femei, bărbați, copii, claie unii peste alții. Se urcă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]