586 matches
-
stuf, vidra, nurca, câinele enot, broasca țestoasă de apă, pescărușul, cormoranul, țigănușul, lopătarul, stârcul, egreta, rața, gâsca, corcodelul, gârlița, sitarul, lișița, cocorul ș.a. În fluviul Dunărea și bălțile lăturalnice trăiesc diverse specii de pești: statornici (somn, mreană, șalău, biban, lin, țipar, crap, roșioară, babușcă, avat, ghibor, bibanul soare, guvidil, săbiuța, știuca) sau călători (scrumbia, rizeafca, nisetrul, morunul, păstruga și cega). Locuit din antichitate, orașul se numea "Noviodunum", un nume de proveniență celtică ("dunum" înseamnă în limba celtă "așezare fortificată"), de asemenea
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
privește extremitățile orașului, respectiv teritoriul administrativ al orașului, la vest se mărginește cu teritoriul comunei Socodor, la sud cu cel al comunei Șimand, la nord cu cel al comunei Zerind, iar la est cu teritoriul comunei Sintea Mare, cu satele Țipar, Adea și Zărand. Orașul Chișineu-Criș este traversat de șoseaua națională Arad-Oradea, din care înaintea podului peste Crișul Alb, în direcția Arad-Oradea, se desprinde șoseaua națională spre punctul de trecere al frontierei Vărșand. Calea ferată Arad-Oradea se află în partea de
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
cum sunt, de pildă, Maypure și rivalii lor Ature (unele cuvinte din limba celui din urmă trib au fost învățate de Humboldt prin intermediul unui papagal). În jurul datei de 19 martie 1800, von Humboldt și Bonpland au descoperit și capturat câțiva țipari electrici. În timpul acestor investigații, amândoi au avut parte de șocuri electrice periculoase. Două luni mai târziu, căutând miticul El Dorado, ei au explorat teritoriul tribului Maypure și al recent dispărutului trib Ature.
Ploaia de stele (roman) () [Corola-website/Science/327448_a_328777]
-
era un "vicus", supus, ca și Verona, tribului Poblilia, pe Via Gallica. Plinius cel Bătrân a descris pescuitul practicat în apele lacului la izvorul râului Mincio: Se pare că stema comunei a apărut chiar din aceste condiții naturale favorabile, doi țipari argintii și o stea aurie. Conform tradiției, papa Leon I l-a oprit pe Attila, fără arme, pe vadul râului Mincio în 491 după o campanie de cuceriri și distrugeri în care Aquileia a fost dărâmată. În perioada secolelor al
Peschiera del Garda () [Corola-website/Science/323334_a_324663]
-
țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"); Pești din speciile: avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), răspăr ("Gymnocephalus schraetzer"), țipar ("Misgurnus fossilis"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), fusar (cu specii de "Zingel streber" și "Zingel zingel"), sabiță ("Pelecus cultratus"), ghiborț de râu ("Gymnocephalus baloni"), petroc ("Gobio kessleri"), rizeafcă ("Alosa tanaica"), scrumbie de Dunăre ("Alosa immaculata"), morun ("Huso huso"), cegă ("Acipenser ruthenus
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
myotis"); o reptilă și doi amfibieni: țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina") și tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"); și cinci specii de pești: țigănuș ("Umbra krameri"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), petroc ("Gobio kessleri"), țipar ("Misgurnus fossilis") și boarța ("Rhodeus sericeus amarus"). Parcul adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor păsări protejate enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice. Specii
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
sau broască râioasă verde ("Bufo viridis"); Pești cu specii de: zglăvoacă ("Cottus gobio"), țigănuș ("Umbra krameri"), avat ("Aspius aspius"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), fâsă mare ("Cobitis elongata"), fusar ("Zingel zingel") sau țipar ("Misgurnus fossilis"). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Divici - Pojejena () [Corola-website/Science/325759_a_327088]
-
Myotis dasycneme"); broasca țestoasă de baltă (o reptilă din specia "Emys orbicularis"); trei amfibieni: buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina")), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"); trei specii de pești: zvârlugă ("Cobitis taenia"), țipar ("Misgurnus fossilis") și boarța ("Rhodeus sericeus amarus"); precum și o libelulă din specia "Coenagrion ornatum". În arealul parcului se află mai multe păsări protejate enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea
Parcul Natural Cefa () [Corola-website/Science/325105_a_326434]
-
alte viețuitoare: musca, bondarul, țânțarul, furnica, viespea, păiajenul, greierul, fluturele, albina sălbatică, gândacul de bucătărie, rădașca, croitorul, urechelnița, viermele negru, cărăbu-ul sau găinușa, gândacul verde, gărgărița de iarbă și cea de bucate, lăcusta galbenă, coropișnița, calul dracului, căpușa. Pești: crapul, țiparul, vârluga, caracuda, soreața. Clima localității este temperat-continentală, cu influiențe răsăritene. Iarna bat vânturi puternice din est cu viscole aduse de crivăț, iar vara bate austrul din vest. Băltărețul bate din sud și este aducător de ploaie și belșug. Iernile sunt
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Africa. O treime din speciile cunoscute se află în America de Nord. Salamandrele mature, de obicei, au corpul tetrapod cu trunchi cilindric și coadă lungă. Unele specii, precum sirena (Siren lacertina), au membrele posterioare reduse sau absente, ceea ce le conferă aspect de țipar. Pielea e lipsită de solzi, este umedă și netedă, cu excepția tritonilor, care pot avea pielea catifelată sau verucoasă și uscată la atingere. Pielea poate fi cenușie sau viu colorată, cu diferite forme, dungi sau pete. Tritonii masculi devin aprins colorați
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
Totuși, majoritatea au lungimea între 10 cm si 22 cm Respirația diferă în rândul salamandrelor. Speciile care nu dispun de plămâni respiră prin branhii. În majoritatea cazurilor, acestea sunt branhii externe, vizibile ca smocuri de pe fiecare parte a capului, deși țiparul de Congo are branhii interne și fante branhiale. Unele salamandre terestre au plămâni, care sunt utilizați în respirație, deși aceștia sunt simpli, sub formă de sac, spre deosebire de plămânii comnplecși ai mamiferelor. Multe specii de salamandre, cum ar fi proteul, au
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
cinerea"), lișiță ("Gallinula chloropus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), cristei de baltă ("Rallus aquaticus") sau corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"). oferă condiții prielnice de reproducere pentru mai multe specii de pești din ihtiofauna României, printre care: lin ("Tinca tinca"), somn ("Silurus glanis"), țipar ("Misgumus fossilis"), caracudă ("Carassius carassius"), crap ("Cyprinus carpio"), zvârlugă ("Cobitis taenia") sau biban european ("Perca fluviatilis") .
Lacul Nebunu () [Corola-website/Science/329876_a_331205]
-
1,20 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (luciu de apă și zona împrejmuitoare) cu faună specifică zonelor umede din Câmpia Dunării. Fauna este una bine diversificată și constituită în cea mai mare parte din păsări și pești (avat, țipar, petroc, pietroșel, zglăvoc, moioagă, chișcar). Păsările sunt reprezentate de exemplare cu specii de: barză albă ("Ciconia nigra"), barză neagră ("Ciconia nigra"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), piciorong ("Himantopus himantopus"), bătăuș (Philomachus pugnax), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), stârc
Rezervația Balta Neagră () [Corola-website/Science/329903_a_331232]
-
Lutra lutra"), popândăul ("Spermophilus citellus"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina"), avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), petroc ("Gobio kessleri"), porcușor de nisip ("Gobio albipinnatus"), răspăr ("Gymnocephalus schraetzer"), țipar ("Misgurnus fossilis"), sabiță ("Pelecus cultratus"), boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), fusar ("Zingel streber"), rădașcă ("Lucanus cervus").
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de copac ("Hyla arborea"), broască râioasă ("Bufo bufo"), buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șarpe de apă ("Natrix tessellata"); Pești: țiparul electric ("Misgurnus fossilis"), avat ("Aspius aspius"), țigănuș ("Umbra krameri", specie de pește răpitor), petroc ("Gobio kessleri"), fâsă mare ("Cobitis elongata").
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
erau mereu în mișcare, vizitând fiecare vizuină o dată la trei sau patru zile. Ca și majoritatea vidrelor, vidra de râu japoneză nu era un mâncător extraordinar de mofturos. Deși se hrănea predominant cu pești, crabi și creveți mai mânca și țipari, insecte, pepene verde și cartofi dulci. De-a lungul anilor 1990 au fost câteva încercări de a găsi o vidră japoneză de râu în viață. În decembrie 1991 Agenția de Mediu a Japoniei în parteneriat cu guvernul prefectural din Kochi
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
prinț.Când regele află că fiica sa e îndrăgostită de un om, într-un exces de furie distruge grota în care sirenă ascunsese toate obiectele omenești. Ursula se decide că este momentul să profite, așa că îi trimite pe cei doi țipari credincioși, Flotsam și Jetsam să o aducă pe Ariel la ea. Ursula îi promite sirenei că o va transforma în om pentru trei zile. Dacă după acest interval Ariel va decide că vrea să rămână om și să fie împreună cu
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
bălțile, mocirlele și apele de scurgere (șanțuri, canale mici) ale Dunării. Caracteristica acestor ape este faptul că au fund mâlos, cu vegetație foarte abundentă (macrofite, mușchi de apă, arbori căzuți etc.), sunt tulburi și oxigen puțin. Aici, țigănușul trăiește alături de țipar, zvârlugi și guvizi mici. Adesea este găsit în canalele mici de irigație, ape stagnante, râurile mici de șes cu un curs lent, de obicei, cu vegetație densă, în șanțuri mici, brațuri moarte și zonele marginale ale lacurilor de câmpie puțin
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
au ocazia să zărească pentru scurt timp câteva specii extraterestre. Două dintre specii sunt sferice, cu tentacule lungi și subțiri ca firul de borangic, ele diferențiindu-se prin culoare: una este roz, cealaltă aurie. O altă specie are forma unui țipar mare dotat cu pelerină și trăiește în mediu acvatic. Una dintre extremități este roșu aprins, iar cealaltă cenușie, ambele prezentând încrețituri și protuberanțe. Ea este singura dintre cele trei specii inteligente din habitatul natural care călătorește prin spațiu. Specia posedă
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
roșie ("Bombina bombina", specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN), avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), ghiborț de râu ("Gymnocephalus baloni"), petroc ("Gobio kessleri"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), țipar ("Misgurnus fossilis"), fusar ("Zingel strebel"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), o comunitate de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN), precum și un fluture din specia "Euphydryas
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
peninsula Iberică și zonele temperate din Asia. Iernează în regiunile tropicale din Africa și Asia. Există o populație rezidentă separată în Africa de Sud. Hrana este aceeași ca la barza albă: broaște, tritoni, insecte mari, dar cu preponderență pești, dintre care preferă țiparii. Localizează vizual prada, înhățând hrana cu o lovitură înainte a capului. Umbrește apa cu aripile întinse în timp ce vânează. Barza neagra este mai solitară decât alte berze. Este o pasăre zburătoare agilă, poate zbura prin coronamentul pădurii. Clămpănește din cioc, emițând
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
Țiparul electric sau anghila electrică ("Electrophorus electricus") este un pește răpitor bentopelagic, din familia gimnotide ("Gymnotidae"), de culoare uniformă închisă, măslinie, cu un corp serpentiform asemănător cu anghilele, răspândit în fluviile Orinoco și în Amazon. Poate ajunge la o lungime maximală
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
sunt mici, iar înotătoarea anală este foarte alungită. Au o respirație dublă, branhială și bucală, care le permite să trăiască în ape slab oxigenate. Peștii adulții se hrănesc cu alți pești și mamifere mici, iar juvenili se hrănesc cu nevertebrate. Țiparul electric este înzestrat cu 3 organe electrice: organul principal, organul lui Hunter și organul lui Sachs. Organul principal și organul lui Hunter produc descărcări puternice, de până la 700 V. Fără să omoare omul și animalele mai mari, curentul electric produs
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
mari, curentul electric produs de aceste organe le poate ameți. Animalele mici în schimb cad electrocutate, ca și când ar fi lovite de trăsnet. Organul lui Sachs produce impulsuri slabe și este folosit în sondarea electrică a mediului înconjurător și în comunicare. Țiparul electric este cea mai mare specie din ordinul gimnotiformelor, și poate ajunge la o lungime maximală de 2,5 m și o greutate maximală de 20 kg. În pofida numelui său, țiparul electric nu este o anghilă (țipar) adevărată, el este
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
în sondarea electrică a mediului înconjurător și în comunicare. Țiparul electric este cea mai mare specie din ordinul gimnotiformelor, și poate ajunge la o lungime maximală de 2,5 m și o greutate maximală de 20 kg. În pofida numelui său, țiparul electric nu este o anghilă (țipar) adevărată, el este de fapt un pește ostariofiz ("Ostariophysi"), înrudit cu caracidele ("Characidae"), care includ piraia și neonul, dar are o asemănare fizică mare cu anghilele adevărate. Are un corp serpentiform (în formă de
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]