1,028 matches
-
prilej. Copiii, Însă, se opreau o clipă În fața bolovanului căcăniu, stăteau cu capu-ntre urechi - cum stați voi acuma -, se prefăceau că erau străbătuți de simțăminte de negrăit și se grăbeau să ajungă În curtea școlii ca să bată mingea sau să țopăie peste coardă. Eu, să știți, am fost - și sunt Încă - chiar prieten cu Directorul, deși ne despart unele păreri politice și, desigur, Înspre partea mea, teancuri imense de cărți. Așa e civilizat, să acorzi șanse de amiciție tuturor. Suferea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la primărie. Trebuia să se Îngrijească de tot soiul de documente cu nume ciudate și complicate. Secretarul, ca să râdă de el, Îi dădea lămuriri anapoda ori ridica din umeri. Porcii se speriau, dar nu aveau loc de Întors ori de țopăit, că s-ar fi scufundat În mâl. Grohăiau Înspăimântați și se grăbeau, cu micii demoni În spinare, să străbată apele Împuțite. Cum ajungeau la mal și prindeau pământ tare sub copite, se scuturau și o luau la goană. Oamenii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite, vor avea grijă să nu se lovească, se vor preface că-și dau lovituri meșteșugite, se vor feri, vor țopăi, vor icni, vor asuda, se vor Încrâncena să-și arate măiestria, vor obosi În cele din urmă. Se vor apuca să aprindă focuri În care vor azvârli lucioasele toroipane. Vor goli căni de vin roșu, tânăr, Încă neașezat pe de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare de resturi. M-am obișnuit destul de repede cu ei și, atunci când Îmi treceau peste Încălțări, Îi lăsam În pace, nu mă speriam, nu țopăiam. Ba chiar, când vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveau de făcut oareșce treburi rușinoase. Mai ales sâmbăta și duminica, atunci când În Căminul cultural băncile lungi de lemn ale cinematografului lui Ghiță Bulgaru erau mutate de-a lungul pereților și Îngrămădite pe scenă, iar În spațiul rămas aflat gol țopăiau iubitorii de discotecă - se dansa după muzică occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
este consecvent, tocmai când nu trebuie, așa că la 6 decembrie 2009, Traian Băsescu câștigă din nou alegerile prezidențiale, surprinzând nu atât publicul alegător, cât pe Mircea Geoană, care nici în ziua de azi, nu-i vine a crede că a țopăit degeaba, ca un prostănac veritabil, în seara de 6 decembrie a acelui an. Acum, obosind și eu ca tot omul, să răsfoiesc atâta hârțogăraie de documentare, pentru a rememora fulminanta viață a președintelui nostru, căruia majoritatea îi doresc un mare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nefolositoare. La un moment dat, un asemenea exit-poll dădea partidul înființat de ciracii lui Băsescu peste Prut, câștigător cu vreo șase procente în fața partidului adversar. Se pare că și Băsescu atunci când a auzit, exact ca și Geoană în decembrie, a țopăit puțin și a „ras” o halbă de whisky. Numai că dimineață bucuria i s-a întors în tristețe și chiar dacă a depus eforturi supraprezidențiale, nu a putut întoarce din nou whisky-ul în sticlă. Totuși deocamdată, văd că moldovenii de peste
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
simțit cum mă trec fiori de încântare la gândul că voi vedea niște vedete pop. în ciuda faptului că Helen reușise să mă convingă că cei faimoși și bogați vor fi despărțiți de muritorii de rând, speranța a început să-mi țopăie prin stomac ca o broască pe iaz. Și, desigur, dependenții nebuni, alcoolicii, bulimicii și cartoforii din care era alcătuit restul clientelei meritau și ei observați. Așa că, plină de avânt, l-am urmat pe doctorul Billings pe scări până la sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atenție Joacă-ți viața 1. Toată, a bolborosit el către ecranul televizorului, haide, joacă totul! — Ce e la televizor, Davy? l-a întrebat Mike cu o voce stranie, melodioasă. Davy a sărit în sus, a sărit literalmente, după care a țopăit în grabă către televizor și l-a închis. — Să nu spui nimănui. Te rog, l-a implorat el. —De data asta n-o să spun nimic, a promis Mike. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, fii și tu mai atent, tăntălăule! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Aveam să suport o durere feroce. Doctorul o să-mi facă o gaură până-n creier, m-am gândit în timp ce stomacul mi se strângea din cauza senzației de vomă. După puțin timp, nervii din toți ceilalți dinți au început să cânte și să țopăie. M-am forțat să aștept până când n-am mai putut să suport - adică vreo patru secunde - apoi am început să dau din mână ca să-l fac să se oprească. Acum mă dor și ceilalți dinți, am reușit să bolborosesc. —Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am îndrăznit să întreb. îUn tip îmi spusese odată, la o petrecere, că semăn cu Linda Fiorentino, iar eu am fost așa de măgulită încât m-am culcat cu el.) — Cine? Linda și mai cum? Nu! Mama a început să țopăie într-un simulacru de dans în încercarea de a-și reîmprospăta memoria. —îmi stă pe vârful limbii. Of, în ce a jucat? — Ultima scenă de seducție?1 —Asta sună ca un mare rahat. Nu, nu în asta. A, gata, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
1 - restaurantul, cu nume mai mult decât potrivit, de peste drum - mă chema. Din păcate, ușa biroului meu s-a deschis înainte s-apuc să plec. — Sa-lut, măi, mamasita splendidă și sexy ce ești! a mugit unica și fantastica Candace Masters, țopăind în birou pe tocurile ei cui, de zece centimentri. Candace, unul dintre noii mei autori, fusese un manechin internațional în anii 80, petrecuse în toate locurile celebre, începând cu Studio 54 și terminând cu Bungalow 8, aderase la politica strictă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scheletic în dreptul ochilor mei. Pielea era acoperită de un tatuaj temporar care zicea Îmi Iubesc șefa. — L-am văzut pe un site al fanilor lui Springsteen 1 Trebuie să i-l arăt lui Viv. și cu asta, Lulu a plecat țopăind. De ce nu mai sesizasem niciodată până atunci cât de dusă cu capul era fata asta? Pe parcursul lunilor în care refuzase să-mi vorbească, eu crezusem că e o scârbă. Abia acum realizasem: Lulu era nebună, Vivian era nebună, iar pacienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a urlat Bea în ureche când am sunat-o, în sfârșit, după al cincelea telefon. Mor de curiozitate, Claire! Povestește-mi cu toate detaliile! Nu-mi vine să cred că te-a dus cu avionul în Paris! Ce romantic! Bea țopăia, practic, prin telefon. — Îți vine să crezi că realmente o să te măriți cu Randall Cox? Gândește-te câte nopți am petrecut întinse pe vechiul meu pat, visând cu ochii deschiși la chestia asta! Imediat ce Bea a pronunțat cuvintele astea, amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de acoperământ oarecare. Se uită în jur după un veșmânt temporar și în cele din urmă se opri la niște iederă care se cățăra pe gardul cimitirului. Apoi ieși de la adăpostul salciei, aruncând mereu câte o privire către casa parohială, țopăi grăbită peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului și intră în așezământ. Ajunsă acolo, sfâșie un braț de iederă de pe trunchiul unui copac și, ținând-o în fața ei cu destulă neîndemânare, își croi drum pe furișatelea pe cărarea năpădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
năpădită de buruieni ce ducea spre biserică. în cea mai mare parte a timpului înaintarea ei era mascată de copacii plasați între Eva și casă, dar o dată sau de două ori femeia se văzu nevoită să se ghemuiască și să țopăie de pe un mormânt pe altul, timp în care putea fi văzută în toată splendoarea dinspre casa parohială. Când ajunse în tinda bisericii, gâfâia, iar senzația de indecență îi crescuse înzecit. Dacă perspectiva de a se prezenta goală la ușa casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la el în birou și împărtășea părerea doctorului Board. Amintirea unei doamne masive și, din câte se părea, goală, pe care apucase s-o vadă țâșnind de după salcia de la capătul grădinii sale ca o nimfă dezgustător de supraponderală și apoi țopăind pe furiș prin curtea bisericii nu era o scenă pe care s-o mai poată uita vreodată. Cum se petrecuse la atât de puțin timp după apariția prezervativelor umflate, accentuau bănuiala că exagerase cu zelul pe latura alcoolică. Abandonând munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aer, pe cer, printre umbrele străzii care rulează, somnolentă, o himeră astrală în care avansezi năuc, fără să avansezi. Ca și cum totul ar fi adevărat, aproape, aici, să poți pipăi mirosi vedea mototoli, bucăți bucățele, să rupi totul, așa, totul, scrâșnind, țopăind, fericit, să dai foc: cenușă, praf, aer, țircus. Ca și cum ar fiadevărat, oho, dacă toți toate totul chiar ar exista, dacă dacă dacă. scamatorul, paiața, masca, mimul. Cinicul, glumețul arogant, înghițitorul de săbii și dezastre, impasibil, cu marele lui cap ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni la onoarea care... — Dar reversul? Cel neatins de nimic? Lunecosul care fluieră și țopăie? — Nu, nici vorbă, nu sunt destul de... — Păi, spuneați că în fiecare există de toate. Oamenii sunt diferiți, adesea opuși, dar fiecare are în el, potențial, și alți indivizi. Intr-o anume împrejurare, parol, ar putea să devină... fpentru o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar figurativă... Dar reacțiile imprevizibile, instinctele gâtuite? O izbucnire sălbatică, anapoda, într-o clipă necontrolabilă, când mulțimea începe brusc să țopăie, să urle, să distrugă totul în cale? Sfaturile, rugămințile, dialogul raman doar pentru secolele trecutului si pentru cei a căror pierdere auditivă nu depășeste 40 decibeli? Tot o diversiune, o capcana si o masca, falsă prevedere de statut?. Diversiune, diversiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
După-amiaza, seara, dimineața, la prânz, cum se nimerea, operația trebuia făcută, negreșit. De 60, de 90, de 100 de ori se învârtea discul telefonului, după cum Tolea era grăbit sau lenevit, ca o broască după infarct, sau vesel sticlete, să tot țopăi. Privirea pe cadranul ceasului: o oră, fix! Nici o secundă în plus. Nu răspundea nimeni, dar Tolea nu renunța. Adresa era una singură, luată de la Asociația Exemplară, verificată apoi în cartea de abonați telefonici. Numele era unul singur, deci și numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în podea. — Mda... tuberculoză, hepatită, bombănea Marga. Electrocardiogramă proastă, degenerări. Câte kilograme și ce înălțime ai? — 44 kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia se ține pe picioare. — Ei, frizer, nu-i așa de greu. Ar mai putea... interveni colegul, aprinzându-și o țigară lungă, aurie. Ce să poată, Florine? N-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru vineri, la neurologie. Să asiste și doctorul Antoniu. Notează, Florine. Să fie anunțat doctorul Antoniu, neurologul, pentru vineri. — Fost, fost doctor Antoniu!... rânji inocentul. Ha, am fost Antoniu. Doctor Antoniu spus înainte. Tot înainte pionieri, tot înainte, spus Antoniu... țopăia, înveselit, copilașul. Femeia făcea semne în spatele lunganului, să nu fie luat în seamă. — Ce ai lucrat tu? — Ha, chelner, dom’ doctor. — Bravo, Ionel, bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ăsta n-ai decât să-l mănânci mâine la micul dejun. L-a apucat cu ambele mâini și, dintr-o smucitură scurtă a încheieturilor, a rupt lanțul de aur în două. O parte a pietrelor au alunecat și au căzut țopăind pe tăblia de plastic laminat a mesei; altele i-au aterizat în palmă și, în timp ce se ridica să plece, mi le-a aruncat în față. Dacă n-aș fi purtat ochelari, aș fi putut încasa una în ochi. — Data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nimeni și nu fusese supusă vreunui abuz. Am așezat-o în fața televizorului din living și am dat drumul canalului care prezenta desene animate douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Ochii i s-au luminat de plăcere când a văzut figurinele animate țopăind pe ecran - atât de tare, încât m-am gândit că poate nu era obișnuită să se uite la televizor, ceea ce mi-a amintit de David Minor și de rigiditatea convingerilor sale religioase. Oare soțul Aurorei izgonise televizorul din casă? Convingerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]