3,981 matches
-
de bătaie să o așteptăm afară sau pe hol, sau la vreo cățiva kilometri de spital. Nea Mărin era suspect de T.B.C. Lucra pe la oameni ce se nimerea. Și oamenii, ca să mai scutească banii, îi mai dădeau și câte o țuică sau mai multe și poate și o țigară. I s-a prescris o rețetă. Se știa că va muri. Numai el, nebunul, mai trăgea o slabă nădejde. Fusese dat acasă. Așadar, cineva trebuia să meargă să-l viziteze. De data
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
Am mâncat o singură dată și m-a usturat de două ori. Gabi, ascultătoare, întoarce foaia și citește mai departe: - Țui-ca ca-sei. - Poftiim ? sărim deodată Cătălin și cu mine și comandăm câte un pahar. După ce gustăm, cădem de comun acord: “țuica casei” merită să devină a patra cacofonie permisă a limbii române. Gabi termină de citit și până ne aduce comenzile, începe să propună diverse jocuri: - Mami, eu sunt un iepuraș, tata regele animalelor și tu mama pădurii. Nu prea înțelege
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
seară am făcut câteva partide de biliard. Pe toată perioada concediului am comparat fluidele fierbinți din Predeal. Vinul fiert cu scorțișoară de la telescaun e mai bun decât vinul fiert cu mere de la Fulg de Nea. Dar cea mai bună este “țuica casei” fiartă cu piper. În weekend au venit pentru două zile din București a doua fată cu soțul ei. Singurii care n-au putut veni au fost băiatul, detașat pentru o lună în Suedia și fata cea mică, elevă la
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi reveneam la firul poveștilor, atent
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
fie! Să aveți belșug în casă Și copiii pe lângă masă! Să petreceți an de an, Cu cârnați și cu ciolan, Cu vin bun și cozonaci, La masă cu oaspeți dragi! Cu pastramă și fripturi, Cu șorici și răcituri, Stropite cu țuică fiartă, Ce fac petrecerea lată. Noi vă lăsăm sănătoși, Să petreceți bucuroși, Cu fete și cu flăcăi; Ia mai mânați măi: Hăi! Hăi! Iar dacă ne veți poza, Oricând ne puteți vedea, Fără să vă coste bani, La Anul și
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi reveneam la firul poveștilor, atent
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Am sosit la casa miresei, o casă impozantă, înconjurată de o grădină mare, cu un cort imens în curte, unde erau puse multe mese și scaune, iar pe niște suporturi erau două butoaie uriașe, unul cu vin și celălalt cu țuică. Era și un cuptor mare, lângă care erau stivuite vreo 200 de pâini rumene. În bucătăria casei erau adunate o mulțime de femei care trebăluiau grăbite să termine ultimele feluri de mâncare și prăjituri, pe care le aranjau pe fețele
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
miresei unde începuseră să se adune nuntașii. Noi am fost invitați la masă împreună cu domnișoarele de onoare. S-a servit un meniu deosebit cu antreuri, fripturi de pasăre și porc, sarmale, deserturi variate și băutură la discreție. În afară de vinul și țuica care s-a servit la masă, o bună parte din nuntași se ridicau repetat de la masă pentru a gusta băutura din cele două butoaie din curte. La masă am avut marea surpriză de a fi așezat alături de PETRACHE LUPU. Mi-
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
-l!...” iar ea crede că acolo mă duc, ha-ha!... dar o cotesc la stânga și intru în cârciumă la Floreasca, și mă dreg cu-un trăscău. Brezaia nu se mai apropie de mine, că vezi Doamne... nu suportă nici tutunul, nici țuica; dar cum se face că tot pe ăștia zglobii îi adună de prin șanțuri? Am făcut pariu cu ea că nu mă prinde cu una cu două...” și tușea de-i ieșeau ochii din cap, ca să adauge râzând. „O auzi
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
se amestece ale prune cu buruienile...” și pe frunte i se vedeau broboanele transpirației care îi cădeau în ochi, picături pe care le sufla când îi ajungeau pe buza superioară, și continua:„Dacă o vrea bunul Dumnezeu să fac o țuică bună, când am s-o beau la iarnă, he-he!... are să-mi ia cârceii din oase”. De-atunci, de când își făcea de lucru cu o săpiță, a cărei lamă se tocise de cât o tot bătuse, că ajunsese ca un colț
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
mai aștepte până-mi închei socotelile, ha-ha!... Păi cu mine și-a găsit ea, parșiva, să mă încerce? S-a lins pe bot. Cu mine nu-i ține, vericule!... Ce s-o fi grăbind, că nici n-apucai să fac țuica de prune?!... O cinsteam, doar mă știi că nu sunt așa zgârcit.Costică a zâmbit, prefăcându-se că l-aprobă, dar și-a văzut de drum; nu avea chef de vorbă. Junghiurile pe care le simțea Andrei că-i mănâncă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
cârciuma din sat, mai ales sâmbăta, când era zi de târg și veneau țărani de nu aveau loc să stea la mese și beau la tejghea da-n-picerelea. Nea Gheorghe avea în „pimniță” câteva butii mari cu vin, vreo două cu țuică de prună și o găleată de tablă zincată plină totdeauna cu apă și lângă ea, o cană de tablă smălțuită cam de o litră pusă pe un taburel de lemn. Regula era că primul kil de vin se dădea de la
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
atât în Gura Nișcov, cât și în Făurei, unde mamii i-a revenit o livadă și o bucată de pământ arabil de 7 pogoane, plus în Gura Nișcov, o vie de viță altoită și o livadă mică de pruni de țuică. Gheorghe fiindcă nu a fost bun la carte s-a dus la Făurei și administra loturile de pământ ale fraților și surorilor și așa s-a pricopsit. Dar să spun povestea cu boierul Iorgu Calonfirescu, vecinul lui nea Gheorghe cu
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
pandemie ca să sune mai bine în urechile poporului. Dar acesta, poporul deci, cam nepăsător din fire, rămâne indiferent și la mărețele realizări ale guvernului dar și la spaimele transmise prin mijloacele mass-media. Marile sale griji erau, la această vreme, porcul, țuica fiartă, și ieșirea din post pentru niște chiolhane temeinice, din zori și până în noapte, fără să te temi de afurisenia popii sau, și mai rău, de a nevestei care nu te mai trata cu varză acră ca să-ți treacă mahmureala
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349144_a_350473]
-
văr apropiat, unul de-i zicea Tulburel, că umbla mai tot timpul cu mințile vraiște, dar nu din cauza cititului, unii ziceau că din dragoste neîmpărtășită, da’ mult mai bine știa taică-său care-l snopea zilnic cu bătaia că fura țuica făcută din cotoare și întărită cu ciușcă, destinată vânzării la oraș. Și, pune-te chef și glume și râsete, mai ales când Timona îi dădea câte un pumn în cap lui Tulburel de nu putea ăla să zică până la sfârșit
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
zică până la sfârșit, bietul de el, povestea lor când erau tineri și plecau cu caprele la păscut, unde... ăăăă... buff! Ce să spunem de prietenul Heimlich și cu nevastă-sa, ți-era mai mare dragul să-i vezi cum apreciau țuica, brânza de oaie, afumăturile, zacuștele de ardei, sau de vinete, cârnăciorii uscați și pișcători la limbă, mămăliga pripită, puii fripți în țagle, dar și căpșunica de anul trecut adusă-n ulcele de lut cu frumoase înflorituri tradiționale plus mici ciobituri
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
ochiuri, slăninuță la grătar, brânză de vaci cu smântână de bivoliță, friptură de pui cu mujdei, vestiții de acum cârnați oltenești, pe care, mai ales Heimlich îi aprecia din cale afară, cu murături proaspete de la butoi, dar și cu o țuică înainte, plus un kil de vin care sfârâia în pahar, așaaa pentru digestie, dar numai simpatica Hildegarde (buna mea prietenă, cam proastă ea, da’ tare sufletistă, cum o prezenta Timona), pentru că soțul avea de șofat, ce să vezi?! La poarta
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
psihologică, dar și de atențiile absolut necesare pentru a-i determina pe prietenii nemți să le trimită mașina despre care povestise la toată lumea deși unii începuseră să râdă ca niște netoți ce erau. Așadar, un kil de urdă, două de țuică, un caș, niște ouă de țară, puțin mălai pentru o mămăligă, plus un pachețel, special pentru Heimlich, cu cârnați pipărați, să-și aducă aminte de fericita vară petrecută în neuitata Oltenie. Evident, inteligentă și prevăzătoare, o calitate indispensabilă unei adevărate
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
flori minunate, de prin lume adunate. Ai confortul asigurat, internet, tv, la pat, le folosești atunci când vrei, dacă vrei ți le ei. Ai lumină, aragaz, sobă cu lemne, după caz, o cămară-n bucătărie, căni, tigăi și vase pline, o țuică bună dacă vrei și vin roșu din strugurii mei. Dețin flori viu colorate, de prin grădini adunate, poți să privești și pescuiești, pe malul lacului cât poftești, sau la pădure ca să culegi fragi și mure. Poți culege cu plăcere : prune
I N V I T A Ț I E de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348543_a_349872]
-
-i strângea pădurarul pentru pepiniere. Alergam prin zăvoi după ei, până la predare își mai pierdau din greutate și la sfârșit ne alegeam cu hainele rupte, cu frigul îndurat aproape pe degeaba, pentru câțiva lei. Exista în sat un cazan de țuică unde veneau oamenii cu borhotul de la zarzăre sau prune, încingeau focul la cuptor, scoteau apă de la pompă și așteptau răbdători picătura care le veselea sufletele făcându-i să mai uite de necazuri. Cazanul se afla în curte la Tudorița, o
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
rărit și mi-or plecat / Pe la oraș și-n țări străine. Nici truda nu-i ce-a fost odată/ Și nici hodina n-are rost, / Pita-n cuptor nu-i așteptată, / Iar crâșma, chiar că nu-i cea fost. // Nici țuica n-are gust de prună, / Nici vinul parcă nu-i mai vin, / Nici toamna nu mai are brumă, / Și iarna nu-i omăt din plin. La clacă nu mai merge nimeni, / Război în casă îi uitat, / Iar animalele-s puține
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
și mă-sa. Îl vede pe Mihai, acum e boier de oraș. Maior de armată și secretar de partid. Cum îi străluceau ochii atunci când revăzut-o. Ea era la piață la Obor, prin februarie, vindea merele lui tac-su și țuica ei de zestre, pe dedesubt, era prohibiție. Strângea bani să-și termine casa. Lui Nicuță îi plăcea jocul de cărți și s-au dus dracului banii de zestre. Doamne, cât de tare a iubit-o Mihai, în noaptea aia, acolo
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
a zis țârcovnicul Nae. Că lui cumnatul meu i-au tăiat mâna, exact de la încheietură. După ce au scos ceasul, au azvârlit laba mâinii la câini. Ceasul îl avea de la un maior neamț, un Atlantic de aur. I-a plăcut neamțului țuica fiartă și după o ulcică d-aia mică, l-a luat pe după gât și l-a pupat pe obraji. Maiorul o rupea binișor pe românește, și-a scos ceasul de la mână și i l-a pus la mâna dreaptă. O să
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
întâlnit cu rușii ăia doi, beți mangă. Io, voniucii ostolov, marte domenea. Davai ceasî! i-a zis unul dintre ruși. Și de atunci, cumnatul meu, îl pomenește întruna pe maiorul neamț. Ceasul rău. L-a împins împielițatul să-i fiarbă țuică de la munte și să mai pună și ciușcă în ea. Bea neamțul țuică și mânca gogonele murate. Că era meșter cumnatul meu ăsta, îl chema tot satul să le pună gogonele. Acum aruncă copiii cu pietre după el, sau le
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
ceasî! i-a zis unul dintre ruși. Și de atunci, cumnatul meu, îl pomenește întruna pe maiorul neamț. Ceasul rău. L-a împins împielițatul să-i fiarbă țuică de la munte și să mai pună și ciușcă în ea. Bea neamțul țuică și mânca gogonele murate. Că era meșter cumnatul meu ăsta, îl chema tot satul să le pună gogonele. Acum aruncă copiii cu pietre după el, sau le povestește sătenilor, la mat pentru o cinzeacă de țuică, cum îi strălucea, lui
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]