6,958 matches
-
Acasa > Poeme > Emotie > POETUL DIVIN Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am întrebat poetul Ce simte-atunci când scrie, Când pana lui așterne, Cu-atâta măiestrie, Cuvinte pe o foaie Făcută dintr-un ciot? Aș vrea să înțeleg, Da-s muritor, nu pot! Și mi-a răspuns atunci: -Nu știu de unde vin! Eu cred că le dictează, Acel POET DIVIN.... Căci sunt atât
POETUL DIVIN de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382263_a_383592]
-
Nu m-am simțit nicicând iubită,/ Doar de ciori, carnea mi-i râvnită,/ Uită că sunt măritată/ Și nu mă vând niciodată”. Cadență de metronom implacabil, metronom al destinului, întâlnim în litografia ,,În luptă cu vântul”: ,,Bate vântul frunzele,/ Îmi aștern gândurile,/ Bate vântul și se duce,/ Versul meu e tot mai dulce,/ Bate vântul dintr-o parte,/ Sunt micuță și n-am carte,/ Bate vântul din Apus,/ Repede, totul v-am spus”. ,,Secretul îngerilor”, ,,Curcubeul”, ,,Despre copilărie”, ,,Culorile” fac parte
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
aceste rînduri și pe fereastra deschisă se aud din stradă strigătele de bucurie ale concetățenilor noștri: “Victorie!”, “Am învins!“, “Libertate!” Da, în sfîrșit, am învins! O victorie semnată cu sînge. În numele speranței, al iubirii de țară, de dreptate și libertate. Aștern la mașina de scris cuvintele așa cum îmi vin în suflet și-mi dau seama cît am uitat să scriu. Să scriu cu adevărat, limpede și drept, despre bucurie și dreptate. Să scriu cu adevărat ceea ce simt și gîndesc... Voi reînvăța
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
În plină iarnă, și ajunși deja la cea de-a doua filă din calendarul anului curent, Revista Zeit vă prezintă numărul 60, peste care s-a așternut generoasă zăpada mult așteptată, bucuria fără margini a copiilor, care, aflați într-o prelungită vacanță dintre semestre, uită să mai intre în case, fascinați fiind de imensitatea albă care tronează peste întreaga noastră patrie. După cum scrie domnul Cătălin Moldoveanu în
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
devenit ceva de care trebuie să ne ferim, o atitudine aproape subversiva, profesorul Potra nu s-a ferit niciun moment să-și arate patriotismul statornic și profund, căutând astfel să fie un exemplu. Îmi aduc aminte cu emoție acum, cănd aștern aceste rânduri, de o parte din intervențiile sale în momente emblematice (la lansarea cărților de documente titulesciene, la evocări ale celui căruia i-a închinat două treimi din viața pământeasca, în momentul în care rostea cuvântul de mulțumire pentru distincții
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului și lui Dumnezeu. Poeta-monahie este o gazdă a iubirii, un sonet pentru oaspeți de seamă, un acatist peste care se așterne mărgăritare de trăire mistică. Crea ușor ca o adiere de vânt, îmi povestea o altă mare mărturisitoare mistică, Aspazia Oțel Petrescu, care o rugase să-i înlesnească o întâlnire cu Titanul misticii, Marele Duhovnic Arsenie Boca, înainte de a fi arestată
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
câte o viață de om, ce hachițe ale destinului îi pot abate complet drumul! Cugeta întristat Adrian Păunescu: “Ce s-o mai fi întâmplat cu fata aceea? Am vrut de mai multe ori să o găsesc, dar parcă s-a așternut o ceață peste ea!”. Fiecare reprezentație a Cenaclului Flacăra se transforma într-o maternitate ad hoc, unde se nășteau artiști de cursă lungă. Poetul îi invita pe scenă în fiecare localitate pe acei tineri care se simțeau în stare să
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
ideatică și forță poetică, nu se putea naște decât în urma unui seism sufletesc, pulverizând liniștea și bucuriile poetei, care devine „... un eu chinuit,/ lăsat în urmă/ pe un mal înflorit de angoase.” (Și încă era dimineață), căci „În spatele meu,/ se așterne-o cărare de spaime.” (Un biet sfert de oră) Aceste adevăruri le-a surprins Gottfried Benn cu ani în urmă, afirmând că: „... nu există poezie mare care să nu fie expresia unică, inimitabilă, a unui cutremur sufletesc”. Competenta prefață și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
cu focul încrederii/ sau abdici/ înainte de a deveni/ un zero absolut” (Ofrandă). Incertitudinea destinului și enigma sfârșitului care ne înghite sunt metaforice concluzii filozofice topite în versuri de răscolitoare vibrație: „Nu știe nimeni/ când ne vom opri/ și ne vom așterne sălaș/ vremelnic/ pentru vreme de iarnă./ Nici ninsorile ne le știe nimeni./ Vin când vor... (Ninsoarea care nu mai vine). Delimitând corpul fizic de cel eteric, care păstrează spiritul, poeta amintește de circuitul materiei, când perisabilul ființei asigură rodnicia pământului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
Subiectivitatea interpretului n-ar trebui să existe deloc, dar e inevitabilă! Însă, pe cât posibil, e necesar ca el să se considere doar un mediator informat - compozitorul însuși fiind un mediator între legile absolute ale muzicii și metoda convențională de a așterne note pe hârtie. El are în față tot felul de obstacole atunci când dorește să traducă în puncte negre, pe o hârtie cu bare de măsură, ideea lui complet derivată din lumea muzicii pure. Interpretul la rândul lui traduce acele semne
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
e frică să fluier (idem)... Afară doar dacă a fluiera nu a devenit o interdicție gravă, mortală,... care să-l trezească din somn pe un tiran, când doarme. Mă tem de un lucru... - spui și pe față ți se și așterne un nor, - o neliniște. Nu ca atunci, când zici... mi-este frică să nu,...ca atunci când aproape îți vine să dârdâi sau trăsăturile feții se strâmbă... Ori dacă ceva lipsește din ce ai enunțat, vrând să conturezi ceva adevărat, - spui
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
cel mai neutru teritoriu, în compania unui degustător de valoare și frumos, mi-a produs și bucurie și tristețe, și mândrie și disconfort, și o paletă întreagă de nedumeriri ce mi-au trezit întrebări al căror răspuns nu l-aș așterne acum, pentru a păstra curată această poveste adevărată.
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
neamul și voința poporului român sunt puse în slujba geopoliticii obscure, când timpul și oamenii și-au rătăcit liniștea, astăzi pare impropriu ca cineva să mai caute prin „lada de zestre” a spiritualității românești, să găsească, să desprăfuiască și să aștearnă comorile aflate, cu discreție și bună rânduială, pe scoarța timpului. Un tezaur adânc îngropat în colbul arhivelor, al bibliotecilor și al muzeelor este scos acum la lumină prin strădania a doi pasionați oameni de cultură care s-au întâlnit pe
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
Octavian URSULESCU Urmărind pe ecran foarte reușitul videoclip al melodiei “Dă-mi locul doi” de Marius Criști Popa, versuri Tony Klein, în interpretarea vibrantă a Marinei Voica, m-am gandit sa aștern câteva rânduri despre acest compozitor modest, dar foarte talentat, continuator al liniei de muzicalitate tradițională a muzicii ușoare românești. Ceea ce m-a impresionat de altfel încă de cînd l-am cunoscut, la un spectacol excepțional al lui Fuego de la Teatrul
Marius Cristi Popa by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83392_a_84717]
-
narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape s-aștern, curcubee, și se fac viaducte și poduri, curând, peste căi ferate lucind, peste poduri trecând. Din
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape s-aștern, curcubee, și se fac viaducte și poduri, curând, peste căi ferate lucind, peste poduri trecând. Din pieptul lui țâșnesc lei care devin "temelii și terasemente și diguri", și așa mai departe... Patruzeci de ani mai târziu, într-un eseu din
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
genuflexii ideologice. Salvarea exista deja în strofele următoare, și venea din evaziunea în narcisism! Parcă pentru a mă degaja de umbra "protectoare" a personajului sovietic invocat, mă proiectam într-un nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea "așternută la picioare": Douăzeci de ani ai, numai douăzeci! Vezi, în depărtare zarea se-ncovoaie, Luna-ți împlinește pașii pe poteci ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. Iarba sub călcâie freamătă supus, luminos e aerul și tare, drumul ca un far
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
ani ai, numai douăzeci! Vezi, în depărtare zarea se-ncovoaie, Luna-ți împlinește pașii pe poteci ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. Iarba sub călcâie freamătă supus, luminos e aerul și tare, drumul ca un far a izbucnit în sus așternându-ți lumea la picioare. Versuri dictate de obediență se pot găsi în mare număr în poemele mele și ale colegilor mei din acei ani; un procentaj ideologic de 90% de "halte obligatorii", unde era musai să facem popas, era cerut
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
a culminat cu "identificarea" lui Georges Poulet, i se par "depășiți", bieți "impresioniști" loviți de caducitate, întrucît n-au înțeles a adera la expiatoarea interpretare a lirismului ca "act semiozic", ca "practică semnificantă". Un rictus de profund dispreț scolastic se așterne pe figura lui Marin Mincu. Cum mai e cu putință, pare a se mira fără încetare d-sa, ca, ocupîndu-te de poezie, să nu repudiezi sentimentul, să nu dai la o parte metafizica, să nu înlături tot cortegiul stilistic ce
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
orice conținut concret. Și consecutiv, firește, astăzi ca și alte dăți, cu o eficiență nulă. Vorbe. Dovadă lipsa de ecou a evenimentului. A fost o mică vânzoleală mediatică vreo două, trei zile înainte și după semnarea "pactului", apoi s-a așternut acel silențiu rău prevestitor care urmează de obicei evenimentelor gonflate. Adevărul de necontestat e că sistemul educațional românesc se află în coada lumii civilizate și pe treapta cea mai de jos din propria-i istorie, altădată glorioasă. Dar dezastrul nu
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
artei! Lumea e un teatru, iar teatrul e viața și moartea lui, bucurie, drog și refugiu. Se gîndește la un mic eseu "Despre mediocritatea teatrului", fiindcă n-a uitat că în 1936, cînd se chinua cu Jocul de-a vacanța, așternuse pe hîrtie următoarea reflecție: "Mi-e silă văzînd că ia proporții o întîmplare care, în definitiv, nu are dreptul să fie mai mult decît derizorie. Sînt așa de neserios încît să-mi închipui că gluma asta în trei acte are
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
pun preț pe meșteșugul literar, invenție etc.; a doua, cei pentru care literatura este instrument de cunoaștere. La prima mă gândesc la Petru Dumitriu. în literatură, se produce un proces de osificare, - deasupra actului spontan al creației, pururi mobil, se așterne un țesut mort, "literatura" - ponciful, șablonul, imitația, automatismul, locul neapărat comun... Impresia de veridicitate pe care ți-o dă o pagină de Marin Preda sau Petru Dumitriu, de apucare a realității în toate articulațiile ei... și... (se termină aici). * Respira
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
o călătorie în țara Sovietelor, ca invitat oficial, străbătând-o în lung și-n lat, gazdele (conducerea superioară de partid) sperând că va găsi în el un susținător entuziast și un propagandist de prestigiu. Dar în impresiile pe care le așterne în "scandaloasa" Spovedanie pentru învinși, scriitorul își exprimă profunda lui dezamăgire: " Am plecat cu gânduri și elanuri, care s-au prăbușit pe drum." Ce constată autorul Chirei-Chiralina? în loc de libertate și democrație, - o dictatură, care, în numele proletariatului, umple închisorile de opozanți
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
subconștient l-am visat pentru mine" - Blaga și soția sa au găsit, pe Spitalackerstrasse, o locuință confortabilă, "cu multe camere", la etajul al treilea al unui imobil care avea la parter un magazin alimentar și o tipografie. La Berna se așterne pe muncă, dovedind o râvnă inepuizabilă, Elveția rămânând locul unde poetul-diplomat și-a impus cea mai puternică amprentă. Aici cunoaște pe Hugo Marti, șeful secției culturale la cotidianul "Der Bund" și redactor șef al revistei "Der Kleine Bund", un bun
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
Petrache (pe versurile lui Tudor Arghezi). Ne-a impresionat în egală măsură frumusețea muzicii și capacitatea foarte tânărului compozitor de a exprima profunde semnificații. Creația plină de fantezie și sensibilitate a lui Andrei Petrache, ne-a sugerat imaginea zăpezii liniștite așternându-se pe pământ, a zăpezii ca simbol al recoltei viitoare și al sănătății oamenilor, a zăpezii evanescente, ca simbol al purității și inocenței copilăriei. Corul Symbol a oferit versiuni cuceritoare și următoarelor lucrări din program: Albinuța de Eugen Mamot, Sărbătoare
Corul Symbol la Ateneu by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84049_a_85374]