910 matches
-
ce aducea a încântare că cel mai mare lanț de distribuiție a presei din regiune refuzase categoric să expună Fair Exchange. — Ce?! zbieră Fran. Cum pot să facă asta? Avem panouri de promovare instalate în tot orașul, reclame menite să ațâțe și să intrige pe toată lumea, începe să se vorbească despre asta, am auzit chiar eu. — Ți-am spus că ar trebui să îl distribuim la casele oamenilor, așa cum fac cei de la Express cu ziarul lor gratuit. Sau cel puțin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă visez și acum?", am întrebat eu. Lumânările erau ajunse la capăt. Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind niște umbre ciudate. În curte ardea un rug uriaș pe care vântul, amestecat cu ploaie, îl ațâța. Încolo, totul părea cufundat într-un somn adânc. Am încercat să adorm și eu. Din când în când, tresăream, focul ardea în continuare, dimineața mirosea a cenușă și mă întrebam cât va dura astfel. Am simțit, apoi, miros de lapte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un blid de aramă plin cu tămâie. Am coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era un mic vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini și flori. Cu toate astea, am simțit că-mi vine să vomit. Tejo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scăpase. Taino a venit la masa noastră și, aflând cine eram, a înțeles motivul conflictului meu cu donatistul. - Gând la gând cu bucurie. Eu merg la Cividale tocmai pentru a-i preveni pe duci despre apariția acestor preoți care-i ațâță la răzvrătire pe servitorii și sclavii din ducatul nostru și din alte ducate vecine. Hangiul îl bălăcărea cu glas tare pe cel care fugise, fiindcă nu-și plătise mâncarea. L-am chemat și l-am întrebat: - Ai mai avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sfatul. VI Treaba fiind aranjată, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia, când, într-o seară, patriarhul s-a înfuriat citind o scrisoare, la care a dorit să mă facă părtaș. Noul arhidiacon instalat la domeniul Ariberti continua să-i ațâțe pe tineri în contra lui Ariald și a bătrânilor, afirmând că îl antipatizau și nu prea puneau preț pe opiniile lor la întruniri. - Ăla sapă șanțuri ca apa de la Grado să se reverse pe domeniu! a exclamat. Am ciulit imediat urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spre mine și m-a îmbrățișat, șoptindu-mi la ureche: - Pe asta se va bizui viitorul nostru, și îți adresez o rugăminte chiar acum: convinge-l pe Rotari să te trimită la papa Onoriu. El poate să-i submineze autoritatea, ațâțându-i pe catolici. Făcând o plecăciune, m-am retras cu un pas înapoi, fără să-i răspund la îmbrățișare. Rodoald mă aștepta nerăbdător. Misiunea noastră a luat sfârșit. Rotari ne-a poruncit să mergem s-o luăm pe Gaila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mauriciu. În fine a reapărut Adeodato, pământiu la față de frică, însoțit de câțiva nobili romani și de preotul Cracco, cameristul papal. Ne-a informat că papa era prizonier în încăperile episcopale de la biserica Quattro Santi Coronati și că Mauriciu își ațâța armata și o facțiune a populației din Roma împotriva lui. Se temea și pentru viața noastră, și ne-a sfătuit să nu ne mișcăm din Laterano; acolo eram recunoscuți ca niște ambasadori; dincolo de zidurile palatului putea să se-ntâmple orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cea nouă. Stătea pe malul lacului și zâmbea ca Robert De Niro, când pregătește ceva. Nu știa prea bine de ce voia ca Petru să aducă inelul și nici nu se gândise ce să facă după aceea. Pur și simplu, îl ațâța gândul că avea să-i vadă fața de om spășit. Se lăsase frig și bătea un vânt arțăgos peste suprafața apei. Nu se vedea nimeni. I-ar fi plăcut să fie de față Ioniță Bubosu, așa, ca să se simtă umilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
parte. - Nu mă atinge! - Ce-ți Închipui? zise el cu un aer cu atît mai scandalizat cu cît era de rea-credință. În ziua În care ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul Înalt de bar și, cu un mers pieziș, porni ciocnindu-se de tabloul cu chei. Cu un gest pe care-l voia ferm și precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
V-am spus c-așa o să se întâmple ! spune Trish încântată. Mi-a zis c-o să nege. — Să știi că nu e chiar așa de rău să îmbătrânești cu un an, spune Nathaniel cu un zâmbet care vrea să mă ațâțe. Acum asta e, acceptă evidența, știm. Bea-ți șampania și simte-te bine. Sunt total bulversată. — Cine v-a zis c-o să neg ? — Lady Edgerly, desigur. Trish radiază toată. Ea e cea care ne-a împărtășit acest mic secret... Freya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simulatoarelor de vise cu care orice băiețel se delectează pe ascuns în dormitor; trecu peste micile neajunsuri provocate de pixelarea încheieturilor sau de mirosul sintetic de cauciuc al firelor de păr; femei frumoase și modificabile îl mângâiară, îi vorbiră, îl ațâțară și se împreunară cu el într-un chip așa firesc, încât Samuel suferi un șoc când aparatul virtual se dezactivă și el se trezi în spațiul rece al navei. O voce metalică îl anunță că simularea s-a încheiat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un magazin să-și ia țigări, iar noi am așteptat-o afară. Între timp, Sophie se înfierbântă. —Hazel e excelentă, remarcă ea. O mare descoperire. —Nu-i așa? Spuse MM, apăsat. Abia dacă a terminat școala de teatru. O s-o ațâțe pe Violet. Nu vreau s-o las să se culce pe lauri; trebuie să-și dă seama că e nevoie să-și dovedească talentul. Lupta asta între ele trebuie să se dea corect. O să-l punem pe Thierry să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reinstaurez atât de necesarul calm; dar Hugo luase cuvintele mele ca pe un fel de declarație de mascul. Ar cam trebui, zisei eu. Știu mai multe despre ei decât ai să ai tu habar vreodată. Și de data aceasta mă ațâțase să spun chiar niște cuvinte de macho, lucru care mă enerva peste poate. Violet se holba la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
afară o firmă aurită: Stănică Rațiu, avocat. Absenta tot mai des de acasă și, foarte adesea, lipsea chiar noaptea. Felix îl zări o dată la braț cu Georgeta, foarte radios. Într-o noapte, Stănică veni acasă târziu de tot și, cam ațâțat de băutură, intră în dormitor cu o idee fixă, de mult nutrită, și cu dorințe conjugale. Olimpia dormea, horcăind ușor, cu plapuma pe jumătate căzută. Stănică se așeză pe marginea patului și o bătu posesiv cu palma pe umărul gras
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știe tot, ea iartă tot, ehe... Ceilalți râdeau, dîndu-și coate: - A băut pisica oțet! Guristul se apropiase și el de staroste și-i zicea: Nu vreau lume, nu vreau viață, Nu vreau ca să mai trăiesc... Cataroiul mușca paharul. Lăutarul îl ațîța: Eu stau coardă, la-nchisoare, Tu cu șuții prin locale, La-nchisoarea cu capace, Unde dezertorii zace. Tu comanzi sticle cu bere, Eu cu lanțuri de picere, Tu comanzi sticle-nfundate, Eu sfnt condamnat la moarte... Ii apucase un plâns
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stăpânului. - E vesel Bozoncea, are de ce... mai adăugă codoșul. Pe Paraschiv îl scoteau din sărite cântecul repede și tocurile muierii, care loveau dușumelele. Țiganca avea o voce groasă, puternică. Starostele îi însoțea jocul cu bătăi din palme. - Auzi, auzi... Îl ațâța Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic. Ceru sticla și sorbi. Căldura vinului se risipi repede în tot corpul. În ograda curții se plimbau doi cocoși, lovindu-și aripile. În urma lor rămâneau urme subțiri, două câte două, rășchirate, perechi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru tine nici pe lumea cealaltă, tâlharule, care ne-ai batjocorit fetele și ne-ai vîndut! Ceva scânteia în aerul rece, o ură surdă, stăpânită multă vreme și aprinsă acum ca benzina. Goana după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații obosiți. v Trecu o locomotivă în manevră și cantonierul ridică bariera uluit. Convoiul trecu. Dincolo de șina Constanței, drumul iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe aici treceau camioane și căruțe, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
burduful. Un sunet prelung ieși din instrumentul ud și lupii se depărtară speriați. Dumitru, însuflețit și el deodată, bătu coardele țambalului și-l înghionti pe Anghel: - Trage și tu din arcuș, poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța Mitică Ciolan în sudorile spaimei. Și vuietul viscolului fu acoperit de cântecul fără Dumnezeu al tarafului. Spre ziuă starostele înțepenise. Vioara îi căzuse din mână și o acoperise zăpada. Plângea degerat: - Mă prăpădesc, fraților, mă prăpădesc, nu mă lăsați, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fost totuși în mine un prilej de veșnice încîntări și tristeți. Am avut momente când frumusețea unei flori a justificat în fața înțelegerii mele existența unei finalități universale, precum o pată în puritatea unui azur a fost de natură a-mi ațâța verva pesimistă. Cei ce interiorizează peste măsură descoperă în cel mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolică. Oare tot ceea ce am văzut eu în viața mea să port în mine? Mă sperie gândul că toate peisajele, cărțile, femeile, vulgaritățile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
era că dispariția acestor organizații era cerută de... succesul politicii Partidului În problema națională (!). În această situație, astfel de structuri „au devenit o piedică În educarea maselor În spiritul internaționalismului proletar și al patriotismului. Dimpotrivă, ele au Început să se ațâțe unele Împotriva altora”1. În această ședință se aduc grave acuzații comitetelor democratice ale minorităților: „Ele s-au izolat de partid... În special la unele, cum sunt cele la evrei și În unitățile lor care sunt foarte izolate de partid
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
exemplu într-o situație de criză sau de panică. Pornind de la indici stabiliți, o mulțime crede că descoperă că un grup oarecare, de negri sau evrei, de pildă, conspiră, o amenință. Ea le inventează crime fictive (omoruri rituale, violuri etc.), ațîță flacăra zvonurilor și sfîrșește prin a se lansa într-un pogrom sau un linșaj. Același procedeu slujește la a clădi legende în jurul unui personaj admirat în mod deosebit. Mulțimile amplifică episoadele frapante pentru francezi, martiriul lui Napoleon pe Sfînta Elena
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
datorită naturii lor, dar mai ales datorită cauzelor și efectelor lor. Ele concură laolaltă, deși în mod inegal, la furnizarea unor mesaje frumos împodobite, un fel de medicamente care adesea pot calma spiritele dar, cînd e nevoie, le pot și ațîța. Iar indivizii ajung, în cele din urmă, să nu mai poată trăi fără ele. Nevoia de mijloace de comunicare este asemănătoare cu cea pe care o resimt drogații. Nu ajung ei, fără nici o dificultate, să realizeze sugestia și dominarea mentală
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
viziune rațională asupra istoriei se năruiau în fața acestor urlete sălbatice. Zgomotul și furia hoardelor acestora i-au deșteptat lui Freud și celor asemenea lui temeri ancestrale. Chiar dacă astfel de temeri sînt un sfetnic prost, ele sînt de rău augur. Ele ațîță amintirile mulțimilor excitate, mînate din pogrom în pogrom. Freud era evreu. Iar naziștii antisemiți. El a supt temerile de la pieptul mamei, o dată cu laptele. Nu avea decît să își consulte arhivele propriei memorii, va afla acolo una dintre repetițiile generale ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a strîns. În spatele despotului arhaic, se clocea răscoala. Unirea face puterea, așa încît fiii s-au adunat pentru a-l doborî. În mod sigur însă, aceștia au fost încurajați și protejați de mamele înjosite care, încă din copilăria lor, le ațîțau ostilitatea. Era nevoie de asocierea lor în această coaliție întrucît și ele aspirau la o anumită libertate. Cu atît mai mult cu cît, tocmai în acele vremuri, femeile au inventat agricultura 468. Rezultatul acestei conspirații este evident: unul dintre frați
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cîte douo și trei zile, fără a le cerceta”* Aceluiași Iancu, mai apropiat de firea petrecăreață, galantă a Văcăreștilor, Îi trimite odată cu prefața celebrei gramatici a lui Ienăchiță, cîteva rînduri ambițioase și profetice: „trimit ca să te invitez și să te ațîț ca să te aprinz, să te fac să fii mai viu, mai mult decît ești și apoi, tot ce am pățit și eu, ca să te fac să-ți aduci aminte, cu toată puterea și virtutea duhului, și a inimii, și a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]