3,265 matches
-
Domnului de către Iuda. În seara acestei zile creștinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul țării, fetele fac câte 12 noduri unei ațe, punandu-si la fiecare câte o dorință și dezlegandu-le când dorința s-a împlinit. Acesta ață și-o pun sub pernă seară, crezând că-și vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casă (copii) de către femeile mai în vârstă. În Vestul țării, o familie care prepară pâinea pentru Paste
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
are loc Denia celor 12 Evanghelii. E bine să se aprindă lumânări la ferestre, căci potrivit credinței populare, în această seară lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea morților. Tradiția spune că fetele trebuie să-și pună 12 dorințe pe ață, făcând câte un nod după fiecare Evanghelie, dezlegate după Înviere, ca să se împlinească. Ața se pune sub pernă, ca să-și viseze ursitul. Mai mult, în credința populara, cei care țin post din Joia Mare și până în Paști. vor fi înștiințați
Tradiţii şi obiceiuri de Paşti culese din diferite zone ale ţării [Corola-blog/BlogPost/92412_a_93704]
-
căci potrivit credinței populare, în această seară lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea morților. Tradiția spune că fetele trebuie să-și pună 12 dorințe pe ață, făcând câte un nod după fiecare Evanghelie, dezlegate după Înviere, ca să se împlinească. Ața se pune sub pernă, ca să-și viseze ursitul. Mai mult, în credința populara, cei care țin post din Joia Mare și până în Paști. vor fi înștiințați de moartea lor cu trei zile înainte de a trece în lumea cealaltă. În Vinerea Mare
Tradiţii şi obiceiuri de Paşti culese din diferite zone ale ţării [Corola-blog/BlogPost/92412_a_93704]
-
numit nobila artă. În ring, marii boxeri, campioni la toate nivelurile, povestind despre luptele purtate recunosc: << Deși eram învingător, mare campion european și mondial, când am ajuns în vestiar, scoțându-mi proteza am simțit dinții mișcându-se precum mărgelele pe ață. Atunci am fost convins că, deși campion, știam doar ce-am luat fiindcă mă durea fiecare loc din cap și din corp unde pumnii adversarului își puseseră ștampila. Probabil, mai bine zis, în mod sigur, și cel cu care luptasem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
ea, ci pentru că te convinge. Aflăm poate multe lucruri pe care le intuiam. Nu ni le spune cineva care se pricepe la ele, ci unul care le descoperă și le colecționează zi de zi, ca pe niște mărgele înșirate pe ață, cu bucuria neștirbită a copilului netarat, capabil însă a le încadra la nivel macro cu discernământul adultului, asamblându-le într-un cadru mult mai larg, raportat la lumea din afară. Blacker ni le spune toate răspicat, fără ascunzișuri sau falsități
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
ultima clipă de viață a Liei, Mihai l-a considerat pe Florin rivalul lui. Aș vrea să-i demonstrez că sunt capabil s-o fac mult mai fericită decât putea Florin. Și Mihai și-a trimis gelozia, susținută de putrede ațe, până în largul cerului, dar ochi pentru Cer, încă, n-a avut. În acest caz - spune Mihai, într-un monolog interior, redat la persoana a treia -, Florin câștigase. El era deja în cer și Lia va merge la el, iar el
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
le șterseseră grijulii cu coji de pâine și, în cele din urmă, de cioareci. Valentin ținea minte și un amănunt amuzant, când nici nu începuseră încă bine să mănânce, unul dintre oșeni descoperise în iahnia de fasole o bucățică de ață. O ridicase cu vârful furculiței, ușor rumenit la obraz, și cu o grimasă de dezgust o arătase celuilalt, zicând apoi că el din așa ceva nu mai mănâncă. Crezuse că, iuți din fire, cum îi cunoștea a fi, vor face scandal
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
de floare, Ce-n deșertul zilei s-au pierdut. Pașii trec nesiguri peste poduri, Cerul Vieții este tulburat Și rămân pe drumuri multe noduri Cu origini sigure-n păcat... Ape tulburi și pescari de vieți, În novod prind firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar nu are cine să le-audă Turma a rămas fără păstor, Răsturnată pare acum și cârma... Se rostesc Cuvinte fără sevă, Dezgolite clar
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
-te pe o treaptă a destinului cuiva mai tot timpul iubirea oscilează prin curbe brăzdează aerul de multe ori se mai supără că răutatea și ipocrizia îi dau brânci dar ea este leacul lor iubire ghem de viață îți deșiri ața pe unde-apuci se rupe de multe ori dar tu o înnozi și-o pui la loc acolo pe unde treci Referință Bibliografică: drogul care te orbește / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016
DROGUL CARE TE ORBEŞTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383294_a_384623]
-
FRUSTRARE de Nicolaie DINCĂ Îmi spunea-ntr-o zi un nene Cam zurliu, umflat în pene: — Am inventat lucruri multe, Chestii vrute și nevrute, Dar nu-mi sunt recunoscute. Ca să-ți dau exemplu, uite: Am inventat scărpinatul, Mersul pe jos și căscatul, Ața pentru mămăligă, Dinții de la săpăligă, Țărușul, urechea acului, Curba și pe Muma dracului, Coaja oului de broască, Râsul, moțul de la bască, Apa călduță și scrumul, Privirea spre stânga, fumul, Spuma ieșită din lapte Mătreața și multe alte... Toate -jur!-, absolut
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
asculta totdeauna de Ordonanțele mele, pentru că acestea le lasă sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
umflați de somn, împleticindu-se. Arăta ca vai de el, cu un surtuc verzuliu ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă cu greutate buzele: — Boruncă, Băria-Ta! Ce zici, mă? - nu înțelese Sima-Vodă. — Boruncă, Băria-Ta! - repetă Vasâle. Abia acum își dădu seama Sima-Vodă că feciorul e beat mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită. O să-i dau o lecție să mă țină minte. Păi, cu Niki Bârsan se pune el? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în jurul paharelor goale. La câteva mese erau așezați câțiva muncitori lucrând la noile construcții din apropiere. Dudu a comandat o cola pentru Nina și pentru el o bere. Nina scosese o cutie cu un cărăbuș de picioarele căruia legase o ață roșie. Se amuzau amândoi de încercările cărăbușului de a zbura și mai sus, așa legat cum era de picioarele de dinapoi. Nina îl arunca în aer, silindu-l să încerce să zboare sus, cât mai sus, și să atingă tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
după ce închizi gura, aceasta îți pare mult mai rece din cauza salivei calde. Dinții îmi înghețaseră complet. Dacă mi s-ar fi scos un dinte, aș fi simțit, fără durere, cum după el ies și ceilalți dinți, ca trași de o ață. — Acum trebuie să respiri doar pe nas, îmi spuse Mik. Într-adevăr respiram foarte ușor; părea că nările mi s-au dilatat infinit și că brusc aerul a devenit năvalnic și proaspăt. E-te-te-te, mă opri Mik cu o mișcare panicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care (după cocaină) izvorau din mine sentimentele cele mai ticăloase, cele mai pline de animalitate? Cum să explic această apariție a cărei constanță și inevitabilitate mă făceau să cred că sentimentele mele cele mai umane sunt legate, parcă cu o ață, de sentimentele mele ticăloase și că tensiunea maximă, adică pierderea unora, atrage după sine ieșirea la lumină a celorlalte, ca-ntr-o clepsidră în care golirea unei jumătăți înseamnă umplerea celeilalte jumătăți. Se pune deci întrebarea: definește oare această alternanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cînd el le-a mai făcut odată cu mîna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n-a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat pînă la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am constatat următoarele: școala funcționează cu 5 posturi și 7 clase. Am cercetat în orele p.m. elevii de cursă complementar, care lucrau în orele de lucru manual, sub conducerea dlui director Gh. Postoiu, împletituri de paie, pălării din paie la ață și coșuri de nuiele. Copiii lucrează cu drag la aceste lucruri, indispensabile mai alesă pe timp de vară. Dl Gh. Postoiu face cursuri de adulți având la aceste cursuri 2-3 secții. în afară de acestea, dl Gh. Postoiu are două ateliere: unul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țuguiată, nu plată, care-i o „invenție” mai nouă) atât vara cât și iarna, trupul îi era acoperit de o haină lungă, încheiată într-o parte, ca o rubașcă rusească, ițari strânși pe picior și în picioare opinci, legate cu „ațe” roșii. Părul îl purtau lung, și aveau barbă, încingeau un brâu roșu peste haina lungă, fără un motiv popular. Altă imagine ni-l înfățișează cu părul potrivit care iese de sub căciulă la spate, nu poartă barbă, doar mustață, haina gri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin operații repetate de spălare și uscare la soare, după care devenea moale, se putea croi (un croi simplu, spate-față la cămașa de corp și nici pentru „pantalon” ițari, croiul nu era prea complicat), apoi era cusut cu mâna cu ață din același material. între multele operații succesive până la obținerea pânăzei, aplicate inului și cânepii, cea mai grea era melețatul în meliță prin care era îndepărtată celuloza din firele de in și cânepă, scoțându-se fibra. Melița era un instrument simplu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Boca care-și amintește: „îmbrăcămintea era toată și la toți făcută în casă din cânepă, lână și bumbac, toarsă, țesută și cusută cu mâna, pe măsura fiecăruia; în cap căciulă de miel, în picioare purtau opinci din piele de porc, ațe negre, din păr de capră. La brâu erau încinși cu un brâu tot din lână, vopsit, în general, roșu; cămașa din cânepă, lung până la genunchi; ițari tot din cânepă. Cam acesta era porul luncașilor.” Costumul de sărbătoare, de la horă, cuprindea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scurteici, unele îmblănite cu piei de vulpe sau numai garnisite pe margini.” Prin anii 50 ai secolului trecut se mai purta costumul popular: cămașă cu altiță, catrință din lână, învârstată, bârneț (bete) țesută din lână, în picioare opinci, osete albe, ațe negre, după cum ne-a mărturisit Maria Ignătescu. încă din perioada interbelică, după mărturiile și fotografiile existente se poate observa un amestecă între portul popular și diferite alte obiecte de îmbrăcăminte cumpărate din oraș. Treptat, tinerii, apoi și bătrânii, au renunțat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către cel care juca capra, sărea în ritmul muzicii, imitând capra adevărată. În joc, botul caprei, lovit în ritm, făcea un zgomot specific, se auzea de departe. Preotul Gheorghe Antohi ne spune că în Fruntești se organiza de Anul Nou
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de-ale gurii, dacă se poate, dacă nu, „jocurile” au loc și așa. într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, la priveghi erau organizate de către cei mai îndrăzneți, glumeți și netemători, mai multe jocuri cu nume diferite: Băgatul aței în ac, Boldul, Cusutul Hainelor, Morișca, Vulpea, Calul, Mișca, Ascunsul, Prinsul, Baba-Oarba, Iepurele, Bâza, Inelușînvârtecuș, Paiul, Crai-crai, ce poruncă-mi dai? etc. Unele din aceste jocuri s-au practicat și în satele comunei Filipeni, le-am cunoscut în copilărie, mi-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
imașul satului între două echipe: una la bătut, lovit mingea cu un băț îndămânos, alta la aruncat și prins. Mingea, făcută din păr de bovină, bătut bine, în mod repetat, până căpăta consistență și greutate, era legată în ochiuri cu ață tare din cânepă, ca să reziste la lovituri. În spatele jucătorilor care loveau mingea aruncat de echipa adversă erau două sau patru gropi, adâncituri în pământ, în care, după caz (cine era mai rapid), cel care lovea mingea cu bățul, după lovitură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]