647 matches
-
burgheziei. De rămânea acolo, sub coasta de la Chelitura, în bălți, la stuf, și-n ceasul de acu’, era mai bine? Se răsuci și privi spre dulapul cu regulamente. Parcă le număra, să nu fi dispărut vreunul. Reveni și clătină nemulțumit, abătut, din cap. - Ce chestie, popo și în zilele astea! Ce-o mai fi patriotismul acum, în capul unora ca tinerelul de Nisip ăsta! Cum de n-or fi înțelegând că, gata, am făcut pace, să și-i ia și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e și chestia aia cu stejarul de la răscrucea dinspre Obancea, cu băiatu’ ăla, Sifon, Sirop, cum i-o fi spus, băiatu’ bulibașei. Că s-ar fi spovedit Rela la matale și... P-ormă l-au prins pă băiat. Goncea oftă abătut. - În fine, dacă e să-ți povestesc de istorie cum ziceam și mai adineauri, părinte, nici n-o să-ți vină să crezi ce este la istorie. Asta care o știu eu, bunînțeles. Că asta e istoria adevărată. Care e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o parte, să fac de-un împrumut să cumpăr o casă. Un apartament. Mă gândesc să mă-nsor și eu, ca tot omul. Că la anii mei, oricum m-aș da, numai tânăr nu mai poți zice că ești. Zâmbi abătut, privind undeva peste umărul bătrânului: - Am vrut să mă-nsor și eu odată, înainte de Revoluția de la Județeană, cu o fată. Una, Mantinela, de-a lui Brandaburlea. Fată de treabă. Făcuse și doi ani de liceu, pe vremuri. Poate chiar ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
va naște. Când Ghiolul Negru a început să geamă a înzorie, Andromanda a tras macatul de peste cei doi, șuierându-le că venise ceasul liniștirii. Lunganul și-a încheiat zorit pardesiul, a fluturat verzeala eșarfei, încolăcindu-și gâtul, și a zâmbit abătut: „Madam’ Andromanda, noaptea asta, de fapt, era rândul lui Limonadă să iasă la produs. Dar l-a reținut Chirul într-o discuție aprinsă despre... Știți, politica asta a lui Ceaușescu, care a derutat poporul cu vizita din vară, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mâncare de frupt. Îl mai stuchi odată și până popa să se dezmeticească, acela se și aruncă în autobuzul care tocmai oprise în stație. Popa se șterse și se bucură. Nu era autobuzul de gară. Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Wintris, bătrânul, cu hipnoză și frecții între picioare, două luni la rând. Mai avea destul timp până pleca trenul. Porni pe jos în susul bulevardului, fără să mai aștepte autobuzul. În cel mult o jumătate de oră ajungea la gară. Mergea abătut. Ziua îi fusese proastă. Nu-l supărase atât amânarea în chestiunea cu moarte fratelui Visarion, cât felul în care Țongu își bătea joc de el. Simțea că este o înțelegere între Emilian și judecător. Poate chiar și maestrul Pârțângău era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai bine, dacă nu era cenzura. Talentele erau oprimate, nu numai la scriitori doamnă, ci și aici, la noi, la creatorii din domeniul anunțurilor. Ce să ne mai ascundem după degete! Oftă lung, ca un geamăt, privind ecranul calculatorului. Clătină abătut, dojenitor din cap. - Spune intelectualii de-acuma că scriitorii erau cenzurați, că nu le dădea voie să cânte cum le venea talentul. Dar ce să mai spui de bieții oameni cu decese sau comemorări, care venea să-și plângă durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de crampe grozave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ați citit poate, că le dă gratis romanele lui la Bibliotecă. Dar am avut așa, amândoi, ca o ezitare și ne-am spus să mai așteptăm, să vedem ce și cum. Și ați văzut ce-a ieșit acuma.“ Celălalt clătină abătut capul. „Am văzut. La Albița, mai să se rupă podul, așa îmbulzeală a fost. Totuși, eu unul m-am dus pe la Oancea. Am ajuns la Cahul. Am luat un televizor atunci și trei râșnițe de cafea. De-alea cu păsărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsuci spre ea furios. - Mamă, dacă o mai faci așa pe Gina, zău că plec. Te las, aici, în mijlocul orașului, la intersecție, și n-ai decât să faci ce vrei. N-ai decât să-ți bei viața toată. Femeia clătină abătută din cap. Îl mângâie pe umăr. - Viața mea s-a dus, ce să mai beau... Poșirca asta răsuflată de viață ce mi-a mai rămas mai rău te intoxică. Mă mai luam cu Horcița, dar de când e mare patroană la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și n-a damblagit și Pancratz, diplomatul? Vorbește bietul cu pomii pă bulevard și-i bate cu o curea nenorocită. Mai vrei să-ți spun? Că mai știu! Astea face Tomnea ăsta, de când s-a întors. Damblagește oamenii! “ Burtăncureanu aprobă, abătut, din cap. Nu mai dorea amănunte. „Dar mâine seară l-ați chemat aici“, îi aminti totuși generalului. „Așa mă gândeam. Dar m-am răzgândit. Am și eu dreptul ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a pus la cale. Filantrop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zic, a fost prima poveste a Maestrului), îmi povestea cum a fost cu viața lui, câte puțin, astăzi un pic, o poveste, mâine un pic, altă poveste, am aflat cum a fost cu ursitoarele, cu steaua de foc, o ghiulea abătută asupra lui, în copilărie, stați să vedeți, Frumoasă Neli, sper să mai suportați povestea... III. GHIULEAUA DE FOC Loredana a fost la baie, el este încă acolo, transpirat, fericit, se spală atent, cântă în gura mare, Să te bat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Înfruptându-se lacom din carnea parfumată a fructelor și mi se părea că livada, este o bucată din Paradisul, despre care ne vorbeau preoții și cărțile. Tatăl meu a apărut de câteva ori În vara aceea În casa bunicilor, slăbit, abătut, cu o expresie de om Îndurerat pe chip, Îmbrăcat neglijent și fumând fără Încetare țigară de la țigară, apoi, nu l-am mai văzut niciodată, cu toate Încercările bunicilor de-a da de urma lui. Căile Ferate Îi desfăcuseră contractul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sentimente puternice, iar descrierea figurată a simptomelor bolii, ca și a tratamentului ei sunt meșteșugit redate. Reproducem partea a II-a a acestui poem insolit, unde, cât de cât, se ating și probleme medicale: ......................................................... Dar cu toate că îngrozitoarea molimă de holeră, abătută și asupra Transilvaniei, în îndoliatul an 1831 s-a stins, în mare, în ianuarie 1832, totuși liniștea nu s-a abătut asupra acestei încercate provincii, deoarece boala a mai mocnit ascunsă în câteva focare, care s-au reactivat peste câțiva
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din fața geamului m-a Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și mai statornic... Lipsit de podoaba verde, acum În prag de iarnă, părea mai trist, mai abătut... Printre ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar cei câțiva fulgi rătăciți se topeau după câteva minute. „Oare de ce nu m-am hotărât?” Să mai existe speranță sau totul s-a ruinat... și tot repetând am simțit cum ceva nedefinit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Străzile dau o senzație stranie de pustiu. Cei care locuiesc aici sunt mai ales bătrâni, care arar ies la plimbare. Din acest peisaj șters, mohorât, nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat grăbită, deoarece magazinul se afla de cealaltă parte a străzii și a sunat la clopoțelul agățat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și dezorientat. Mă străduiam să-l ajut În tăcere, atât cât puteam. Pe zi ce trecea, omul de lângă mine, pe care-l divinizam, a Început să nu mai fie În apele lui, devenind mai tăcut ca de obicei și mai abătut. Se supăra foarte repede, având, uneori, și izbucniri violente. Într-o zi, din cauza unor probleme care au apărut legate de cazarea unor turiști străini, s-a supărat atât de tare, Încât a căzut jos În agenție. Îi crescuse tensiunea foarte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-se de pe pat. — Adu și tu niște bere, i-am propus eu. N-a mai rămas nici una, a strigat ea după câteva secunde din bucătărie. Din tonul vocii mi-am dat seama că era capsată rău. Iarăși, m-am gândit abătută. în ultima vreme, Brigit fusese cam întoarsă cu fundul în sus. Ce naiba se întâmpla cu ea? Avea nevoie de o călăreală ca la carte. De asta avem nevoie toate. Poate c-aveam să mă apuc să încropesc o petiție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu sete apa răcoroasă, al cărei izvor venea tocmai din Poiana Căldărușei, ajunse la răscrucea drumurilor spre târgul Hîrlăului și spre vechea Cetate de Scaun a Sucevei, oprindu-se, nehotărât, la poarta cârciumei. Fratele nu era acasă, așa că se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
după ce Îmi dădu drumul din strânsoare. Avea un ton destul de grav, tipic unei afirmații de genul Am ceva important să-ți spun. Am așteptat, dar el nu a mai continuat. I-am zâmbit cu Întârziere ca răspuns la salut. ― Pari abătut azi, am comentat eu. ― Neah, mă contrazise el, părând că se răzgândise brusc cu privire la ceva. Începu să se joace cu o șuviță Întunecată din părul meu. Deloc. Tu ce faci? ― Încerc să o Înțeleg pe Eliza, am bombănit dându mi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
față? Până să iau o hotărâre, s-au scurs câteva clipe penibile de ezitare. Dîndu-mi seama că încep să devin ridicol, am intrat în odaia mea. M-am trântit pe pat și nu știu de ce mă simțeam dintr-o dată tare abătut. Îmi părea rău că apărusem fetei aceleia așa de stângaci chiar de la prima vedere? Nu știu. Poate că da. ... Dar ea de ce o fi tresărit așa, dând cu ochii de mine? Chiar încercase să-și ascundă gestul trădător. Ce fel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
numaidecât trimisă la sanatoriu. Avea o hemoragie puternică și viața îi era în primejdie. Fără să stau pe gânduri am internat-o la Maternitate, și acolo lepădă copilul. Deși scăpată de sarcina care îi cășunase atâtea neajunsuri, Mihaela arăta tristă, abătută, dusă pe gânduri. N-o mai interesa nimic și trăia o viață vegetativă, asemenea unei plante. Uitasem de când n-am mai văzut-o râzând. Parcă o izbise o nenorocire fără leac, un taifun crunt care-i devastase ființa pe dinăuntru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mai stau pe gânduri, m-am dus s-o caut la vechea adresă. N-am mai găsit-o; se mutase și nimeni nu știa unde. Era o prostie: n-o mai văzusem de ani de zile. Pe când mă întorceam abătut, iată pe Dolly în dreptul unei vitrine. Am schimbat câteva vorbe și i-am propus să meargă cu mine la Operă. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. Se vede că tot mai ținea supărarea de odinioară. Văzând așa m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am? Nu-i astăzi sîmbătă? ― Vă înșelați, e vineri... ― Ești sigur? ― Foarte sigur, și îmi arătă, cu un gest, calendarul din perete. Într-adevăr, era vineri. ― Da, ai dreptate, scăpasem din vedere. Sânt cam obosit. Am intrat în cancelarie foarte abătut, nu din cauza lapsusului, ci din cauza pălăriei (deși aș fi putut foarte bine să mă întorc s-o iau sau mai degrabă să cumpăr una nouă). Pe birou, un plic alb, care contrasta violent cu verdele postavului, îmi atrase privirile. Parcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]