631 matches
-
își arăta goliciunea sa: crengi negre, răsucite și noduroase, în contrast cu zăpada curată; vântul îl apleca la pământ, ramurile arcuite și rupte se rugau parcă să aibă cineva milă și de ele, să îngrijească pomul ori să-l răpună. Bătrâna privea abătută pe fereastră și neavând ce să facă se gândea la el. I se făcea milă de măr ca de un copil neajutorat și atunci și-l imagina cum arăta în urmă cu patruzeci de ani când fusese sădit. Era ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
facă cheful; se întorcea nou nouț, fercheș, spășit și blând ca o oiță, tovarășul lui de dezmăț (sublocotenent sau locotenent nefamilist) jurându-se că n-a fost decât „o plimbare“. De câte ori taică-meu lipsea inopinat și misterios, mama era nervoasă, abătută, îngrijorată, întrebându-se continuu de n-a pățit ceva fugarul, iar eu încercam cu râvnă s-o liniștesc. La examenul de admitere în clasa întâi de liceu, la „Gheorghe Barițiu“, unde director era scriitorul sămănătorist Alexandru Ciura, tata a trecut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care au deschis cabinete în Roma, despre atâția zidari care ridică blocurile Italiei. Într-o zi au loc aici peste 20 de tâlhării, dar doar una în care sunt implicați români. De ce tocmai de ei se vorbește? Pentru că, astfel, este abătută atenția și, încetul cu încetul, omul de rând ajunge să creadă că sursa tuturor relelor este Românul. Și când mă gândesc că odată eram considerați frați sau surori sau ceva de genul ăsta. Oricum, eram neamuri apropiate! Scrisoarea 144 De
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
sabia după ce le-a cotropit ținutul, acum foloseau o metodă mai puțin violentă împotriva galilor din Galileea dar la fel de eficientă. Geții s-au văzut nevoiți să-și apere coreligionarii și l-au trimis pe Ili să în-frunte dogmatismul iahvist. Nenorocirea abătută asupra lui o voi discuta mai înco- lo. Dar înainte de amintita întîlnire a lui Apolo cu Saul la Efes pe la anul 45, aceștia se cunoșteau de ceva vreme cum ne dezvăluie manuscrisele descoperite la Qum-ran. Apolo a făcut plimbări pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pe sub coroanele flamboiante ale arborilor, străpunse de ultimele raze ale soarelui, vorbind, el despre Petöfi și Ady, ea despre Pușkin și Gogol. La o săptămână, s-au întâlnit din întâmplare și au băut un pahar împreună. Ea avea un aer abătut și cam absent. Încrezător în puterile poeziei de a para dezamăgirile inimii, el îi recită poeme. Cu claia lui de păr neagră, cu privirea limpede și francă, era de o claritate cristalină; nicio fantomă nu-i sugea sufletul pe dinăuntru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-mi închipui...nimic! Poate că și ei merg departe și pe același ,,calapod’’ cu gândurile: își fac speranțe de însănătoșire căci de aceea au venit, își concep certitudini deja sunt vindecați și pot reveni la casele lor. Sunt și oameni abătuți, absenți, aproape invizibili nu numai pentru ceilalți dar și pentru ei înșiși... Nici unul nu comentează ordinele unora dintre infirmiere ori asistente cu aere de binefăcători; se conformează regulilor o parte dintre ei cred cu tărie în victorie alții se gândesc
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vezi pe omul ce-l iubești că le îndură”.. Au stat în rada portului Istanbul toată ziua. Abia la ora 1 noaptea au plecat spre Izmir. Vineri, 28 iulie. Au ajuns la Izmir (ora 8). „Mihăiță a fost, toată ziua, abătut și trist. Seara, după masă, a avut o foarte lungă conversație cu Duduia și cu Urdăreanu. A pus întrebări și s-a clarificat. „Avem impresia că la el se face o transformare de sentimente. Sigur că durerea acută persistă, dar
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
șerpi de casă, care nu sunt periculoși. Eu totuși, nu-mi puteam lua gândul de la el. Era mai bine dacă nu l vedeam. A început parcă să-mi fie teamă să mai intru în apă. Ghiță, văzându-mă atât de abătută, a încercat să mă lămurească cum e cu acești șerpi, aducând și câteva argumente. Apoi, ca să uităm această parte a întâmplării ne-a îndemnat să ne urcăm în răchită, fiecare pe câte un crac. Pe mine m-a luat aproape de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
toată lumea s-a înfruptat din bunătățile puse pe masă. Apoi lumea a plecat, iar în casă au rămas părinții mei și trei copii: Mircea, Lică și Titi. Două ființe dragi ne părăsiseră pentru totdeauna. Stăteam în pridvorul casei singur-singurel, trist, abătut și neconsolat, strângând cu putere la piept pernuța mică și frumoasă de catifea, care nu mai ajunsese la surioara mea pentru a-și demonstra puterile miraculoase... "Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pasionale și vom substitui lucidității simple exerciții de imnologie desuetă. Din păcate, pînă și critici cu autoritate, sau reviste literare de prestigiu se complac în cîte o strategie sau alta, întîrziind, prin acest ocol malign, revenirea în fire a valorilor abătute, surghiunite printr-un fel de trafic al complezenței". Dacă în Dimpotrivă sînt vituperate atîtea condeie neinspirate și aservite unei puteri vremelnice, în Semnul mirării, spiritul critic e un regal al măsurii, în care toate cele cu adevărat valoroase pentru literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai e pe- acolo, poate ne amețim împreună. — Du-te și amețiți-vă. Și Pribeagu trântește ușa, mâhnit că nu l-a putut scoate pe amicul său din starea inexplicabilă pe care-o avea de când plecase din București. — Pari cam abătut, Bibi, ești bine ? îl întreabă imediat Pițu, care stătea chiar vizavi de el, la geam. Relația dintre cei doi frați era într-o permanentă schimbare, ba se certau ca la ușa cortului, ba se împăcau și plângeau împreună, nemaiștiind și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
conversație să continue. Știam că Sarah activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi încleștez pumnii pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre noi, care ne tot îndepărtăm. Îl mai vedem cum se întoarce abătut. Am aflat mai târziu, că era văzut rătăcind pe strazile Chișinăului. Pe la colțurile de stradă și încrucișările mai mari, se instalaseră cuiburi de mitralieră, în jurul cărora 2-3 soldați români, cu un ofițer sau subofițer, le supravegheau și scrutau străzile. Pe
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Început să-și Însușească limbajul moldovenesc, prezent nu numai În vorbirea curentă, ci chiar și În școală. Ne amintim adesea de primul an de școală ieșeană, respectiv clasa a IV-a, când după o lecție de chimie a venit acasă abătută. Ce s-a Întâmplat? a Întrebat-o Milly. Doamna profesoară de chimie ne-a spus să ducem data viitoare o leică, dar eu nu știu ce-i “leica”. Sincer să fiu, nu știam nici noi. Am consultat Dicționarul Universal al limbii Române
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Ne istorisi certurile germanilor cu bulgarii și luarea din mâna acestora a administrației Dobrogei. Vederea acestui om era un chin pentru noi, atât era de inconscient de datoria lui și de situațiunea țării față de vrăjmaș. Din fericire nu ne lăsam abătute. Mariuța era foarte zdravănă; deși cu bărbatul la Săveni, doi copii mici în paza ei și dânsa necon tenit hărțuită de germani, nu se descuraja și nu vedea decât victoria finală, dar, spre binele ei, mult mai apropiată [de] realitate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
premisele afective ale raporturilor mele cu Ury Benador, scriitorul de la a cărui naștere s-au împlinit, în 1995, o sută de ani, aniversare literară care a trecut, pe nedrept, de prea puțini observată. L-am întâlnit odată în Piața Romană, abătut, frământat de ceva care a făcut să nu i se ivească pe chip zâmbetul cu care mă întâmpina de fiecare dată când ne vedeam. Nu prea sunteți în apele dumneavoastră, i-am zis, și n-a negat. M-a luat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care voise s-o taie, s-o desființeze, s-o anuleze, s-o îngroape, s-o reteze, răsărea în viața aceasta nouă a sa, sufocându-l, împiedicându-l să mai ducă o existență normală. Irina era preocupată de aceste evadări abătute ale tatei, era preocupată fiindcă nu izbutea să înțeleagă ce face el în aceste peripluri, la ce se gândește, se întreba dacă se gândește de fapt la ceva și dacă locul ei în inima lui este cumva amenințat să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
salvator. Dar de văzut nu vedeam nimic. De la trei metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și ca la o comandă venită brusc din străfundurile ființei noastre, am strigat-o pe mama din toți rărunchii, din toată inima, din tot sufletul nostru: Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stând acolo, suspendați la aer, ca pe balconul unui bloc cu patru etaje. Da, eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate și coarne. Prin urmare era... da, știm noi bine, ducă-se pe pustii! Eram complet descurajat, abătut și dezorientat. Totuși... Ce nume să-i pun, domnule, ce nume? În timpul acestei adânci și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viață, Dumnezeu s-o odihnească. Ce inspecție riguroasă îi făcea ea înainte ca el să plece undeva! Chiar dacă trebuia să meargă doar până la piață, cale de o stație de tramvai, el trebuia să arate impecabil. Uneori, când era grăbit sau abătut, refuza să-i accepte pretențiile și atunci se iscau discuții și reproșuri. I se pare că și acum o mai aude: „Că așa ești tu, încăpățânat și neglijent. Puțin îți pasă dacă arăți ca un salahor și nu ca un
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe cap, să mă usuc și să-mi mai încălzesc pielea capului, pe care o simt rece. Iau din cuierul-pom casca de protecție, căptușită în interior cu o bucată de blană sintetică și mi-o pun pe cap. Răceala ploii abătută asupra capului meu mă face să mă gîndesc la un eventual guturai, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți și beau un pahar cu apă, clătindu-mi îndelung gura. Ies din birou, duc instinctiv mîna la buzunar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în combinat, o încurci. Începînd de la ora cinci, după-amiază, sînt acasă. Cînd ajung, pun de două cafele..." Pilotăm un nou ciclu cu glas scăzut, bătuți de gînduri. În pauză, Vlad tace, privind aiurea, în gol. Următorul ciclu îl pilotăm la fel de abătuți. Abia la cîtva timp după terminarea comenzilor, Vlad continuă: M-am dus la ea cu gînd s-o bat. S-o bat așa cum n-a mai fost bătută vreo femeie pe pămînt. Dar cînd, întîmpinîndu-mă, mi-a întins mîna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a declarat la proces? Aș fi făcut orice, numai să nu port în mine copilul acelui individ..." Ce zici de asta? Fata de care vorbești e Silvia, spun eu, iar șeful ei, pînă la... accident ai fost tu. Vlad surîde abătut, clătinînd încet din cap. Mda, murmură el. Să zicem că-i așa. Cine e vinovat? Tu! șoptesc eu scurt. Tu trebuiai pedepsit. Ca legea să mă poată pedepsi, trebuie un minim de dovezi... Lasă cinismul, Vlade! îi strig. Spune care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
școală (neobișnuit de tăcuți - dar din păcate observau fiecare fleac) și copiii servitorilor. După ce blânda și optimista mea mamă i-a dat mână liberă, Lenski a Închiriat un aparat complicat și a angajat un student de la universitate, cu o figură abătută, pentru a-l manevra; acum Înțeleg că generosul Lenski dorea, printre altele, să ajute un prieten nevoiaș. N-am să uit niciodată prima lectură. Lenski alesese un poem narativ al lui Lermontov despre aventurile unui tânăr călugăr care Își părăsise
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]