3,115 matches
-
Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); "Tantal morf în setea semnului./ Claviculă vis ruptă patru antic./ Pana cu B./ Pățind canossa șarpe latin./ Caudin-jug flămând în Arpia." (Roxana Gabriela Braniște). Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať pentru Ťordinea inversatăť din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului." Sau iată-l pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
ambalajul unei felii de cașcaval și modul riguros, matematic, cu care taie o bucată, reflexele unei ordini care a rămas ca o coajă goală. Condiția lui ilustrează deopotrivă o înțelepciune tristă recompusă în aparența înșelătoare a meditației, incantată maladiv asupra abisului uman cât și deriziunea care lasă loc doar vidului și unei fotografii înfățișând cele două iubiri, cea filială, Martyn, trădată de una și mai mare: Anna.
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
sfidînd „perfecțiunea lui migăloasă, sporită cu fiecare mileniu, viața lui lentă desfășurată / sub limita zero a viului". Ia naștere astfel un soi de tiranie a istoriei pe seama individului. Durata cea mai scurtă, condiția fragilă a acestuia sunt desconsiderate, azvîrlite în abisul unei retorici ce constituie „un decor inutil", „manevrabil". Cape diem s-ar cuveni să fe deviza noastră: , Jmi trăiesc limpede viața. / Forma mea proprie de cristalizare. Cît mai uman cu putință. Cît mai cristalin cu putință. Viața mea e o
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
abia desprins de stratul hipnotic: "Mi-ar plăcea - de ce nu - / să locuiesc în turnul de fildeș / oaspete al propriei mele tăceri // cu lumea pierită / prin cețoasele văluri / cu lucruri aduse la irealele lor dimensiuni // într-un somn visător / aș străbate abisul unor duminici // stăruind în penumbră / mireasma și ea dilatată / ar tremura ca argintul // cu gînduri neretușate / aș pătrunde în răsfrîngerea clipei / doar în umbrele ei" (Miezul lucrurilor). De fapt e o "chemare de dispariție", căci în "haosul tîrziu" al unei
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
să stea în pat, pe întuneric, să somnoleze sau să chiar doarmă, pentru că "Tot ce diminuează activitatea conștiinței e salutar". În afară de somn, nimic nu mă ajută", spune Cioran cel veșnic angoasat de "eclipsele" și cețurile creierului său. De fapt, nici "abisul matern" al somnului de după-amiaza nu îl ajuta întotdeauna, al deșteptîndu-se uneori "cu o senzație de apăsare și cu dureri peste tot". Asaltat de trupul său șubred pînă la limita la care exclamă: "Ah, părinții ăștia care n-au putut
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
cristic, care însă, vai, se sustrage tragediei, oricîte pătimiri implică, din cauza învierii: "Demiterea (sau orice alt fel de cădere din demnitate și funcție) devine, astfel, o răstignire". Nu devine astfel democrația noastră prezentă, comensurată pe culmile puterii ca și în abisul lor, "una strict de crucificatori de Mesii"? Se înțelege de la sine că "o experiență de ministru face pentru ca să fie scrisă. Mult mai mult decît oricare altele". Astfel încît prima preocupare a unui ins care începe a urca scara puterii "este
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
cristic, care însă, vai, se sustrage tragediei, oricîte pătimiri implică, din cauza învierii: "Demiterea (sau orice alt fel de cădere din demnitate și funcție) devine, astfel, o răstignire". Nu devine astfel democrația noastră prezentă, comensurată pe culmile puterii ca și în abisul lor, "una strict de crucificatori de Mesii"? Se înțelege de la sine că "o experiență de ministru face pentru ca să fie scrisă. Mult mai mult decît oricare altele". Astfel încît prima preocupare a unui ins care începe a urca scara puterii "este
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
au cunoscut, Marta Petreu ajunge la concluzii poate surprinzătoare, dacă nu șocante: ceea ce pentru mulți părea să fie rezultatul unei risipe de imaginație și al unei infatigabile abilități în combinarea unor termeni aparent incompatibili, cu scopul de a pătrunde în abisurile sufletului omenesc, nu este decât o descriere cvasi-realistă a simptomelor bolilor care nu l-au ocolit pe autor și o angoasată anticipare a evoluției acestora. Scrie Marta Petreu: Caracterul repetitiv al operei sale (firește, este vorba de Cioran - n.n.) se
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
ascultării, pătrunzi cu întreaga ființă în imprevizibila realitate a unui Ivan Ilici! Viața lui, "corectă și decentă", devine într-un anume sens viața ta, clarviziunea pe care el o dobândește, confruntat fiind cu iminența morții, îți scoate ție la iveală abisurile de vinovăție ascunse dincolo de ceea pare a fi corect și decent, conform opiniei generale; și tu, ca acest biet Ivan Ilici, ai trăit adeseori nu așa cum ar fi fost bine, ci cum au crezut alții că trebuie. Această răsturnare a
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
o unitate medicală, iar din 1992 este supravegheat permanent la domiciliu. „Muzica este un loc unde ne simțim confortabil. Atunci când el cântă, devine cel dinainte de a fi bolnav. Este un om normal. Când muzica se oprește, el cade în același abis. Nu știe nimic despre viața sa. Nu știe nimic despre ce s-a petrecut în toată viața lui”, adaugă soția sa.
Cum reuşesc muzicienii amnezici să nu îşi piardă capacitatea de a cânta () [Corola-journal/Journalistic/68102_a_69427]
-
rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul unei societăți care trăiește sub protecția unor măști liniștitoare, utilizate cu virtuozitate pentru a camufla atît golul lăuntric, cît și eventualele abisuri din exterior. ș...ț Sinucigașul contrazice una dintre cele mai puternice înclinații ale vienezilor, aceea înspre inacțiune, înspre amînarea nesfîrșită a unei decizii, înspre temporizarea leneșă, acțiunea fiind înlocuită cu rafinate forme de reverie ori complicate investigații psihologice." (p. 268
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
aproape roz." (pag. 25) Dimensiunea "Umbrella" rămâne, din păcate, doar un pseudonim pretențios al uneia din cele trei dimensiuni cunoscute ochiului. Ea nu se află nici deasupra celor lumești (dormind pe vreo frunte, ca la Naum), nici dedesubtul lor (în abisurile cutreierate de Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu cu Submarinul lor iertat). Dimpotrivă, e aici, e lângă noi și nu e dintre cele ieșite din banalitate. Reîncălzit la temperatura modestă a manierei, suprarealismul celor două cărți cu trei autori e, trebuie
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
din aceste inițiative o restaurare a verbului, a valorii eminente a verbului, într-o cultură ce a cunoscut de un secol și mai cunoaște tocmai ceea ce un Georg Steiner numea o universală Ťretragere a cuvântuluiť." Totuși, autorul atît de așteptatului Abis luminat e optimist: Chiar și acum după numeroasele naufragii prin care am trecut, chiar și în acest început de secol care a adus alte amenințări, alte dezastre, după încheierea ce părea promițătoare a sângerosului secol al 20-lea, îndrăznesc să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
oarbe/ ale unei absențe". Singura salvare este ca unii muritori să mai aibă calitatea de a conștientiza amenințarea fără-de-mântuirii, primejdia care dă năvală asupra omului, amenințându-i esența în raportul său cu ființa însăși. Primejdia prin excelență se ascunde în abis, iar pentru a o depista, este nevoie de acei muritori care ei, mai întâi ating abisul: În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
conștientiza amenințarea fără-de-mântuirii, primejdia care dă năvală asupra omului, amenințându-i esența în raportul său cu ființa însăși. Primejdia prin excelență se ascunde în abis, iar pentru a o depista, este nevoie de acei muritori care ei, mai întâi ating abisul: În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în beznă, abisul lumii trebuie să fie cunoscut și îndurat până la capăt. Dar pentru aceasta trebuie să apară exploratorii abisului. Unul dintre aceștia este Daniel Corbu, căci a fi poet în timpuri sărace înseamnă să aduci în dar prin cântec urmele zeilor dispăruți
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în beznă, abisul lumii trebuie să fie cunoscut și îndurat până la capăt. Dar pentru aceasta trebuie să apară exploratorii abisului. Unul dintre aceștia este Daniel Corbu, căci a fi poet în timpuri sărace înseamnă să aduci în dar prin cântec urmele zeilor dispăruți: "carnea mea histerizată de cântec". De aceea în această lungă noapte a lumii se cuvine ca poetul
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
această peticită speranță/ până și acest vis amputat/ și chiar această dimineață în care/ stai și privești picurii ploii pe un mormânt nou./ Cineva mătură curtea abatorului/ cineva spune: poftiți domnule Kafka!/ S-ar cuveni un imn pentru/ alunecarea-n abis/ s-ar cuveni o dovadă!/ Nu departe: o trompetă rezemată de zid./ Mâna clipocind ușor spre inimă."
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
istoria recentă - ambiguitatea poziției Vaticanului în raport cu fascismul - ele sunt un exemplu al credinței de nezdruncinat a autorului că omul nu este decât un animal într-o cușcă. Aceste chipuri, cu ochi inexpresivi și o gură căscată, neagră, punte spre un abis nesfârșit, sunt o clară dovadă a originalității picturii lui Francis Bacon. Spre deosebire de pictorii pe care i-a admirat, Bacon n-a pictat inspirat de "realitatea" unui model. Pictura englezului s-a bazat aproape întotdeauna pe fotografii, chiar și în cazul
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
Rusiei. Obiectul litigiului se transformă într-un dar otrăvit, dar și într-o povară insuportabilă, capital de crimă și oroare, plasată de pe un umăr pe altul, nimeni nedorind să-și asume responsabilitatea. În romanul său Demonii, Dostoievski privea adânc în abisul despre care Nietzsche spunea că la rândul lui ne privește atunci când ne uităm în el. Este sentimentul pe care regizorul îl creează, un microclimat maladiv, un loc al terorii care vine din adâncul fiecăruia dintre personaje care-și poartă infernul
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
terorii care vine din adâncul fiecăruia dintre personaje care-și poartă infernul cu sine și pentru care nu există viitor, cum scrie cavalerul Erik pe bucata de piele de vițel pe care e redactat tratatul. Această viziune tulburătoare, terifiantă a abisului interior care se cască asemeni găurii negre care devorează chipul cavalerului Spore constituie climaxul filmului. Ieșit în afara timpului, pe o scenă în care atât nașterea, cât și moartea au fost abolite, un loc care virtual reprezintă o ipostază a infernului
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
constituie fundalul întâmplărilor, nici unul de acțiune, deși ea nu lipsește, nici horror-ul tradițional cu încarnări malefice, deși acest ingredient nu lipsește filmului cu vâna lui fantastică, ci o parabolă a crimei și pedepsei cu diferitele ei etaje inferioare către abis pentru că, dacă lipsește ceva în film, aceasta este speranța.
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
Stăpînit de obsesia primordialului, Miron Kiropol se angajează pe o cale regală a creației pînă dincolo de ceea ce ar putea oferi cuvîntul, într-un miraj al sunetului policrom, într-o feerie a unei primăvăratice prospețimi: "înaltul gînd din început - / Ce de abisul înaripat e susținut / Și de vocile care ne mîngîie și poartă spaima, / Ale curcubeului în gîtlej de copii - / Îmi dă mugurii ce-mi sunt unică haină" (Înaltul gînd din început...). Apogeul aparține departelui indicibil, numai proximitatea se textualizează: "O, jubilează
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
poemul în care a pătruns falia unui sunet aspirat, puținora le va fi dat să afle. Să-i luăm, sperînd în destăinuiri, cînturile la rînd. "Tatăl meu obosit folosea privirea-gîndire". Un contemplativ ostenit, gîndind priveliști, fugind, în gesticulații dezordonate, de abis: " Totul neliniștit striga". Un scenariu cvasi-cunoscut, al singurătății paralele cu lumea, lumea aceea în care "o tînără numită profesoară într-un colegiu gigant își propunea să-și iubească elevii". Mersul minții și mersul lumii se conduc, fiecare, după altă lege
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]