8,856 matches
-
coniac spune Paula, simțindu-l topit. Ce dac-am zis de nevastă-ta, surîde, ridicîndu-se -, nu-i vina mea că am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în seamă. Doar nodul care i se pune în gît trădează nervii gata să se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind cu dosul palmei pagina de revistă, concentrîndu-se asupra lecturii, simțind cum, alături, femeia tresare. Absent, aproape să adoarmă, arhitectul își rotește mereu bastonul ca pe un titirez. Se-ntețește arată țăranca spre fereastră, desfăcîndu-și larg sumanul, în interiorul căruia se vede blana deasă de moșar. Pînă la primăvară om ajunge acasă răspunde țăranul cu calmul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi sărută vîrful nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dezumflare totală, ceva aducînd cu: "m-am lămurit; oltenii veneau cu cobilița și papornițele pline, să vîndă; tu te duci cu geamantanul gol, luxos, să cumperi". La noi, la Valea Brândușelor, vin rar sau deloc tratate de medicină a murmurat absentă Paula, aruncînd privirea pe fereastră, temîndu-se că ar putea roși toată -, așa că m-au trimis cei de la spital să cumpăr ultimele apariții. Am profitat de drum și m-am mai dus la cîte un spectacol... Mare aglomerație! Abia faci rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest necugetat, apoi obsesia că trebuie să-l revadă, să se convingă că nu a visat, culminînd cu vestea incredibilă: "profesorul Bujoreanu nu se mai întoarce de la București; a fost arestat", apoi... ...apoi ancheta, apoi copilul, greutățile... murmură ea, total absentă, fascinată de jocul viscolului în fereastră. "...copilul, greutățile..." reverberează în profesor vorbele femeii, făcîndu-l să se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Zici că n-am observat-o? Te înșeli, Maria! Doina e o copie a ta, dar o copie crudă. E o Maria tînără se ambalează Mihai -, la care se adaugă temperamentul Sătenilor. Deci asta era, numai atît... surîde Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de vodcă. Vrei? întinde puțin sticla. "Ce naiba-i cu ea? aruncă Mihai o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să-mi ceară s-o las în pace pe Doina, ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar putea părea stupide; și mai stupid ar fi să le admirăm. Așteaptă să vezi cum te simți peste vreo jumătate de oră, poate că o să ai o surpriză. Bakunin n-a avut parte de așa ceva. Se zvonește că organul absent îi fusese retezat de un coleg de joacă, într-o încăierare, dar nu există dovezi. Imaginează-ți, să îți trăiești viața fiind mult mai puțin decât bărbat ar însemna să fii exact opusul lui Carol, iar atunci degeaba ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul acela îngrozitor, afectat, absent și conștient doar de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se gândea la ce anume îl făcea pe soțul ei să fie atât de stângaci. Era de o stângăcie izbitoare și profundă, de parcă tocmai revenise de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
oameni la metru cub, se definesc ca religii ale iubirii. Nimeni nu vorbește despre ură decât ca opusul iubirii. Textele sfinte te învață doar cum s-o înlături îndată ce-și scoate capul. Ura nu e bună decât dacă e absentă... De la o vreme încep să mă întreb dacă e chiar așa. Există destui inși care mă urăsc. În „lumea bună”, politico-gazetărească, nu printre simplii cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce nu e o povară ușor de dus. Iubirea leagă mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să Înlocuiască Piața Scollay cu o bucată mare și turtită de beton, deasupra căreia, pentru a Înfricoșa lumea, aveau de gînd să ridice niște clădiri guvernamentale, ca niște fortărețe. Norman se uita la imaginile cu clădiri din ziar și dădea absent din cap. Iar deasupra lui, În Balon, dădeam din cap la fel și eu. Demolarea unei părți atît de uriașe din oraș avea să fie o treabă foarte dificilă. Clădirile erau vechi, aveau rădăcini adînci și nu voiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mesajul meu nu ajungea deloc la el - În loc să mă facă dobitoc mic și spurcat, pentru el rămîneam același Firmin cumsecade de altădată, care se Întîmpla s-o mai facă și el cîteodată de oaie. Și odată, cînd tocmai mă scărpina absent Între urechi, m-am Întors și l-am mușcat cumplit. De al patrulea deget. Acum Îmi pare rău că am făcut-o. Rătăcitor prin grădina regretelor. CÎnd plecam amîndoi de acasă, nu o făceam doar ca să vindem cărți pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
jumătate de normă, mereu îngrijorată de aparatul auditiv defect al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
păreau să-i fi fost decorate de-un neguțător excentric de mărunțișuri. Sperând să potolesc supraexcitarea pe care-o născuse în ea accidentul meu - acum tot mai mare în amintire, mai crud și mai spectaculos -, începeam să-i masez clitorisul. Absentă, pleca în scurt timp, sărutându-mă ferm pe gură, parcă aproape sigură că nu mă va mai vedea din nou în viață. Vorbea fără-ncetare ca și când ar fi crezut că accidentul nu se petrecuse încă. Capitolul 5 - Ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
semn lui Helen să coboare din mașină. Netezindu-și pe spate părul blond, Seagrave ieși fără tragere de inimă de pe bancheta din spate. Fiindcă nu-și recăpătase încă simțul echilibrului, se sprijini de stâlpul parbrizului. Uitându-mă la ochii lui absenți și la capul plin de vânătăi, am fost sigur că aceasta nu era decât cea mai recentă dintr-o serie lungă de alte traumatisme suferite. Își scuipă în mâinile pătate de ulei în vreme ce Vaughan îi ținea capul, apoi, apucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre spectatori. Acesta începu să se plimbe cu un aer absent în jurul Mercedes-ului argintiu, cu ochii fixați asupra petelor de sânge care mânjeau scaunul și tabloul de bord, examinând fiecare bucată a ciudatelor resturi care apăruseră din senin în urma accidentului. Făcea mișcări scurte prin aer cu mâinile, determinând traiectoriile impacturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Iliescu în decembrie 2004, o prestație palidă: Sentimentul civic a fost întotdeauna slab și, în contextul unei calități civice de mică intensitate, democrația a fost întotdeauna firavă. Esența democrației - participare și sentiment al includerii cetățenilor - este încă în mare masură absentă în România. Generația mai tânără, care a jucat un rol de frunte în scurta bătălie împotriva tiraniei de la sfârșitul lui 1989, este în foarte mare măsură absentă din politică. S-a exprimat îndeobște ideea că până la urmă „unul dintre cele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Esența democrației - participare și sentiment al includerii cetățenilor - este încă în mare masură absentă în România. Generația mai tânără, care a jucat un rol de frunte în scurta bătălie împotriva tiraniei de la sfârșitul lui 1989, este în foarte mare măsură absentă din politică. S-a exprimat îndeobște ideea că până la urmă „unul dintre cele mai serioase obstacole în calea unei mai bune guvernări în România este tocmai lipsa presiunii publice pentru reformă. Oamenii nu sunt uniți pe baza încrederii reciproce, ci
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ulterior rebotezat Uniunea Forțelor de Dreapta), a surprins tocmai partidele politice situate în mod firesc la dreapta spectrului politic românesc. Cel mai șocant lucru în Manifest li s-a părut sintagma «Dreapta înseamnă capitalism » noțiune tabu în retorica lor politică, absentă cu desăvârșire în discursul lor electoral.” În revista „Cronica Română” din 30 decembrie 1999, președintele UFD, Varujan Vosganian declarase că „UFD și ApR sunt singurele partide din România care au cu adevărat vocația modernității, restul partidelor nefiind altceva decât reciclări
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
informat poliția. - Da. Adică nu eu, recepționerul. Lantz mă privi. În ochi. Făcui o față tristă, trasei un fum din țigară. - Nu fiți trist, mă consolș. Nu eram. - Ce credeți că s-a întâmplat, domnule inspector? - Știți, zise Lantz privind absent pe fereastră. Afară ningea. Lantz tăcu. Acum mă arestează, mă gândii. - Da? zisei totuși. - Ce fel de om este prietena dvs.? - Anca o cheamă. Ce fel de om... o persoană serioasă, aș spune. O singuratică. - O romantică? - Da, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se dezmeticească, fusese de acord și cu o chestiune cu totul diferită. Copiii se aflau de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors, contemplând absent un maldăr de hârtii, luă două hotărâri. Una dintre ele fu să angajeze o secretară - o decizie pe care, știu chiar în momentul când o lua, n-o va duce niciodată la îndeplinire -, iar a doua fu să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
grea și o puse la spate, ca și cum ar fi fost vorba despre o comoară pe care i-ar fi putut-o fura, și Îl cercetă, Încercînd să-și Învingă repulsia, pe bărbatul care se așezase În fața lui și care contempla absent marea ce se Întindea, negrăit de liniștită, plumburie, ca o oglindă lustruită, lipsită de cea mai mică pată, pînă cînd se pierdea din vedere, În larg. - Nici nu mi-ar fi servit la ceva să știu să citesc, comentă Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe mare și mai e și singurul supraviețuitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît de mult ar fi Încercat, să mi-l scufunde, marea asta te-a scos pe tine din măruntaiele iadului ca să-i dai foc - se Întoarse să-l privească, disprețuitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o stîncă, Înainte de a intra În apă. În tot acel timp rămăsese În pielea goală, iar partea de jos a rochiei, corsetul, juponul și lenjeria intimă o trimiseră la realitatea unei lumi din care Își dorise să fie cu totul absentă. Acea rochie de mătase gri pal cu dantelă neagră la gît și la manșete i-o dăruise Germán de Arriaga În urma unei fabuloase nopți de dragoste și o Îmbrăcase pentru prima oară cînd călătoriseră la Aranjuez, căutînd capela unde urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur pe sine l-a poftit să servească de pe tava care nu tremura în brațele chelnerului absent, cu privirea aruncată peste cupola Ateneului Român. Abia în trenul de Constanța, după ce trecuse Dunărea, și-a dat seama că Lică Făinaru îi făcuse un serviciu mai mare decît își închipuise. De fapt îl scutise și de o întîlnire propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]