590 matches
-
Grecia și Roma antică, perioada feudală, a renașterii, a reformei și a despotismului luminat (Aufklärung) al secolului al XVIII-lea. În continuare el face o analiză extrem de critică a revoluției franceze, din care elimină viziunea romantică a revoltei populare împotriva absolutismului, prezentând-o ca pe o mișcare, condusă de un grup de ideologi radicali care s-au folosit de masele populare pentru a-și atinge țelurilor. Nu spre binele poporului a fost dezlănțuită Revoluția, ci pentru a face să triumfe metafizicul
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
de valori ideal intra: libertatea, egalitatea, drepturile omului, suveranitatea poporului și altele. Al patrulea înțeles al democrației este: „mișcările sociale și politice pentru puterea poporului, realizarea telurilor și idealurilor democratice”. Această mișcare a apărut în Europa sub steagul luptei cu absolutismul, pentru eliberarea și egalitatea drepturilor celei de-a treia paturi sociale, în mersul istoriei mărindu-se diapazonul scopurilor și participanților la aceste mișcări. Mișcările democratice contemporane șunt foarte diferite, acestea fiind social-democrate, creștin-democrate, liberale etc. Democrația înnăscuta - Formele democratice de
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
cetățenilor și a vieții lor personale, a apărat autonomia și drepturile minorității în comparație cu majoritatea, a propus egalitatea politică a tuturor cetățenilor. Patria ideilor liberale este în primul rînd Anglia. Încă din secolele medievale cînd pe continentul Europa era la putere absolutismul, englezii au reușit să limiteze puterea monarhului. Punctul de pornire al liberalismului englez datează încă din anul 1215 cînd în Anglia a apărut prima schița a constituției: <nowiki>"</nowiki>Magna Charta Libertatum”. Această charta era încă departe de democrație și
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă ("Gunpowder Plot") în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentul englez. Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale. . Pe parcursul
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
o religie unică de stat, cea catolică, era menită, în mod deghizat, să constituie un element de unitate, un liant solid al imperiului habsburgic, atât de eterogen și să servească drept instrument politic de dominație, paralel cu celelalte instrumente ale absolutismului. În al doilea rând, prin "Unire", se urmărea să se dea o lovitură de grație calvinismului patronat de nobilii unguri, cu scopul de a-i atrage și pe aceștia la credința împăratului. În al treilea rând, Curtea de la Viena urmărea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
mod repetat. Neuschwanstein, castelul simbolic al cavalerilor medievali, nu a fost singurul proiect gigantic de construcție al lui Ludovic al II-lea. Acesta a fost urmat de palatul în stil rococo Linderhof și palatul baroc Herrenchiemsee, un monument al epocii absolutismului. Linderhof, cel mai mic de proiecte, a fost terminat în 1886, iar celelalte două rămân incomplete. Toate cele trei proiecte au secătuit resursele regelui. Regele a plătit pentru proiectele sale de construcții din surse private și din venitul său din
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
religioasă instaurată de bunicul său etc. Domnia „Regelui-Soare”, marcată de interminabile războaie de dominare continentală, dar și de mari realizări, este privită în general ca o perioadă benefică pentru Franța, și aceasta și datorită regimului absolutist. Pe plan juridic însă, absolutismul înseamnă domnia arbitrariului, a bunului plac, deoarece Ludovic al XIV-lea, ca și următorii doi suverani, a abuzat de o prerogativă regală, aceea de mare judecător. O practică întâlnită a fost emiterea excesivă a infamelor „lettre de cachet” (scrisori de
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
cu înregistrări forțate în adunare a oamenilor săi, exilarea parlamentarilor radicaliști, arestarea conducătorilor acestora. Dar atunci când regele retrage parlamentului dreptul tradițional de a emite edicte, se declanșează o agitație generală in rândul parlamentelor din provincie, care încep lupta pentru combaterea absolutismului și, beneficiind de susținerea orășenimii sărace, declanșează răscoale la Rennes, Dijon, Toulouse, Pau și Grenoble. Un factor natural accentuează nemulțumirile: inundații și apoi secetă, duc la recolte slabe și, în consecință, prețul cerealelor crește nemăsurat. În aceste condiții, monarhul cedează
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
Dornelor încearcă să pună capăt opresiunilor și nemulțumirilor prin plângeri repetate la împărat și la autoritățile locale dar ele nu pot fi soluționate până în jurul anului 1850, când este abrogată vechea constituție austriacă și începe perioada de 11 ani a absolutismului monarhic. Evoluția edilitară și urbanistică a localității Dorna este puternic marcată de descoperirea uriașelor rezerve de ape minerale răspândite pe o suprafață de mai multe zeci de kilometri pătrați și cunoscute de ciobanii locului încă din anul 1750, fiind botezate
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
cel Puternic (; ; ; 12 mai 1670 - 1 februarie 1733) a fost Elector de Saxonia (ca Frederic Augustus I) și rege al Poloniei și Mare Duce de Lituania (ca Augustus II). A fost o figură pregnantă a luxului de la curte și a absolutismului german în perioada căruia s-a clădit mult în stil baroc, a fost un colecționar al operelor de artă, Dresda devenind în timpul său o metropolă culturală.În timpul domniei sale nobilii de la curtea sa se amestecă în războiul nordic (1700- 1721) război
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
era goală, August este nevoit să accepte prin intermediul țarului "Pacea de la Varșovia" cu condiția ca armata saxonă să părăsească teritoriul Poloniei.După anul 1716 se liniștește situația politică în Polonia, făcând posibilă introducerea anumitor reforme, dar fără nici o perspectivă în privința absolutismului și asigurarea succesiunii pe tron a urmașilor regelui. După războiul nordic, Polonia se reface economic are loc un schimb intensiv de mărfuri între regatul Poloniei și Saxonia, comerțul fiind înlesnit prin stabilirea unor taxe vamale, pe piața organizată în Leipzig
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
ale spectrului politic spaniol au încercat sistematic să blocheze aceste reforme și să susțină monarhia. Carliștii susținători ai Infantelui Carlos și ai urmașilor acestuia s-au unit sub lozinca „Dumnezeu, Țara și Regele” și au luptat pentru cauza tradiției spaniole (absolutismul și catolicism) împotriva liberalismului și ulterior republicanismului guvernelor spaniole din acea perioadă. Carliștii, uneori (inclusiv în perioada războaielor carliste), s-au aliat cu naționaliștii (a nu se confunda cu naționaliștii din Războiul Civil) în încercarea de a restaura drepturile istorice
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
mijloace de comunicare în formă scrisă. A avut loc ascensiunea elitelor de bogați, superiori fizic și intelectual, impunându-și propriile politici asupra maselor și ce puteau acumula mai multă bogăție și putere. Apărea conceptul de "lider" ce își manifestă imperialismul, absolutismul organizat și revoluția internă. Oamenii începeau să construiască megastructuri arhitecturale. Civilizațiile Sumerului și Akkadului din Mesopotamia (Irakul de azi) erau o colecție de orașe-state între care existau relații comerciale pașnice sau conflicte reciproce. Conflictele neîntrerupte le-au secat însă de
Mileniul al III-lea î.Hr. () [Corola-website/Science/305557_a_306886]
-
carte este dintre primele lucrări consacrate războaielor religioase care dezbat importantă propagandei politice. Cartea „Utopie et révolte sous Louis XIV” prezintă ciudatele și straniile utopii din vremea lui Ludovic al XIV-lea ca expresie aproape unică posibilă de „revoltă” împotriva absolutismului politic al Regelui Soare. Cu alte cuvinte, nu există atunci nici o altă posibilitate de a exprima protestul sau împotrivirea față de regim și nici măcar de a propune căi oarecare de schimbare. Această lucrare, „Le Refuge Protestant”, poate fi considerată cel dintâi
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranța trebuie să fie practicată de către indivizi, grupuri și State. 1.3. Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democrația și Statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului și absolutismului și confirmă normele enunțate în instrumentele internaționale cu privire la drepturile omului. 1.4. În conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranța nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunța la propriile convingeri, nici a face concesii în această privință. Ea
Ziua Internațională a Toleranței () [Corola-website/Science/314145_a_315474]
-
decesul acestuia s-a produs aproape de ceea ce astăzi este . Nu a fost ușor pentru o monarhie absoluta să administreze Louisiana, un teritoriu de câteva ori mai mare decât Franța Metropolitană. Louis XIV și succesorii săi au încercat să iși impună absolutismul și ambițiile asupra coloniei adesea fără a da administrației coloniale suficiente mijloace financiare pentru ca aceasta să își îndeplinească misiunea. Liderii au preluat controlul și uneori au încurajat colonizarea Noii Franțe din mai multe motive. Domnia lui Henric al IV-lea
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
împotriva acestor legi, părea că subminează revoluția. În aprilie 1792, a izbucnit războiul cu Austria. Inițial, marile puteri nu erau interesate sa intervină, mai ales împăratul Leopold al II-lea de Habsburg care aproba reformele liberale și nu dorea întoarcerea absolutismului în Franța, fiind mulțumit de prăbușirea și slăbirea Franței ca potențial rival. Rusia, Austria și Prusia erau preocupate, primele două fiind în război cu Imperiul Otoman. Leopold a abandonat lupta pentru a se concentra asupra posesiunilor austriece din Țările de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
maritimă, cea mai mare parte a imperiului său colonial fiind cucerită, în secolele XVII-XVIII, de Olanda și Anglia. Între 1580 și 1640, Portugalia este anexată de către Spania. Lentul și inexorabilul declin nu poate fi oprit nici de reformele în spiritul absolutismului luminat din timpul regelui José I de Bragança (1750 - 1777), nici de introducerea monarhiei constituționale în (1822). În 1822, Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei, își proclamă independența. Secolul al XIX-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
citat din „"Mein Kampf"”: După părerea lui Hitler, nu există nici o alternativă realistă la guvernarea dictatorială. Încă din timpul anilor petrecuți la Viena, el considerase democrația parlamentară slabă și ineficientă. Aceasta se opunea tradițiilor istorice germane bazate pe militarism și absolutism și, mai mult, încuraja răspândirea unui rău și mai mare: comunismul. Cel din urmă element al ideologiei naziste era naționalismul de tip agresiv, care se răspândise ca urmare a condițiilor specifice din Germania ultimilor ani. În opinia multor germani ca
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
a întreprins o serie de campanii militare victorioase împotriva marilor puteri europene ale timpului: Austria, Rusia, Prusia și Anglia. Primul imperiu francez este abolit în 1815 după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo. Între 1815 și 1849 Europa se află între absolutism și liberalism, perioadaă în care Europa trece prin anumite schimbări, care duc la revoluția de la 1848-1849. Destrămarea Imperiului napoleonian a pus problema reorganizării politico-teritoriale a Europei. În acest scop, puterile învingătoare au convocat Congresul internațional de la Viena (septembrie 1814 - iunie
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
5% din totalul victimelor de război au fost civili, în timp ce în Al Doilea Război Mondial procentul acestora va fi de 50%. Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinaștii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciadelor, au căzut după război. Eșecul de a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
a ieșit victorioasă, monarhia a fost înlăturată (1649) și s-a instaurat „republica”, apoi „protectoratul”, avându-l în frunte pe Oliver Cromwell. La puțin timp după moartea acestuia, se va produce restaurația Stuarților (1660-1688). Tentativele regilor Stuarți de a reinstaura absolutismul monarhic, precum și frica de catolicism a unora dintre supuși, va determina burghezia, aliată cu noua nobilime, să înlăture definitiv de la tronul Angliei dinastia Stuart și să-l aducă pe Wilhelm de Orania, ca regent al Angliei, în noiembrie 1688. Instalarea
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
a fi incapabil să facă față opoziției, permițând astfel victoria regaliștilor. Restaurația stuarților a apărut ca o soluție acceptabilă atât pentru burghezie cât și pentru mare parte a nobilimii. Restaurația s-a produs datorită faptului că opoziția era îndreptată împotriva absolutismului monarhic, nu asupra monarhiei, ca instituție. În perioada 1660 - 1688, cât a durat restaurația, pe tronul Angliei s-au succedat Carol al II-lea Stuart (1660 - 1685) și Iacob al II-lea Stuart (1685 - 1688 ). Carol al II-lea a
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
toate funcțiile statului. Cel mai important document promulgat de rege a fost Habeas Corpus Act din 1679, care garanta libertatea individuală și stabilește normele de arestare și judecarea deținuților. Prin această lege, Parlamentul încerca să contracareze tendințele de reinstaurare a absolutismului regal. Trecerea la catolicism a urmașului la tron, Iacob al II-lea, și nașterea fiului acestuia, a determinat o puternică reacție populară. Iacob al II-lea a promulgat Declarația de indulgență (1687) care acorda catolicilor, libertate religioasă și politică. În
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
permitea să întrețină o armată redutabilă. Văzând în această alianță o amenințare, Parlamentul face apel la Wilhelm de Orania, stathouder-ul Olandei, soțul fiicei lui Iacob al II-lea, Maria. Deoarece regele Iacob al II-lea Stuart a încercat să restaureze absolutismul monarhic, opoziția a hotărât abdicarea regelui. Instalarea în noiembrie 1688 ca regent al Angliei, fără nici un fel de incident, a lui Wilhelm de Orania a intrat în istorie sub numele de ,Revoluția glorioasă”. În 1689 este elaborată "Declarația drepturilor" () care
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]