9,352 matches
-
unei feric-reductaze care implică și prezența citocromului-b duodenal (Dcytb), intrând apoi în interiorul enterocitului cu ajutorul unui transportor denumit divalent metal transporter-1 (DMT-1). Hemul se leagă la nivelul enterocitului de un receptor recent descoperit pentru Hem, numit receptor heme-carrier protein-1 (HCP-1), fiind absorbit, iar Fe-ul este eliberat din Hem cu ajutorul Hem-oxigenazei-1 (HO-1) [8]. În interiorul citoplasmei o parte a Fe este stocat ca feritină (și excretat în fecale prin enterocitele senescente, fiind un important mecanism de eliminare al Fe), iar o altă parte
Revista Spitalului Elias by LAVINIA BRĂTESCU () [Corola-journal/Journalistic/92038_a_92533]
-
reticulo-endoteliale sub formă de feritină și hemosiderină. Multiple cauze pot contribui la deficiența de fier în organism: reducerea ingestiei, stimularea eritropoezei, scăderea absorbției intestinale de Fe, scăderea eliberării de Fe din Mf și enterocite, pierderile sangvine. În fiecare zi sunt absorbite aproximativ 1-2 mg Fe, cantitate care este în echilibru cu cea pierdută zilnic prin descuamări celulare, pierderi gastrointestinale și sudorale, pierderi menstruale la femei. Nu există un mecanism fiziologic activ pentru excreția unei cantități crescute de Fe, nici chiar în
Revista Spitalului Elias by LAVINIA BRĂTESCU () [Corola-journal/Journalistic/92038_a_92533]
-
ca la Călinescu, atenție pentru cele mai mici detalii care le compun, la cele care adăpostesc vieți fericite, în provincie, pe care le frînge prima dramă (la Ionel Teodoreanu, bunăoară). Conace și curți domnești, sau mănăstiri, la Sadoveanu. Interioare feminine, absorbind confesiuni, la Camil, la Hortensia. Decoruri minimale, în culorile clocotitoare ale pasiunii și ale morții, sau în cele placide, ale spleen-ului, la Sebastian, Bonciu, Fântâneru. Destrămânde, la Arghezi. După război, în fel și chip. Stabilitatea bătăturii lui Moromete, pe
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
a apelat la mișcarea uniform rectilinie, unde spațiul: S = VXt, reprezentând drumul parcurs între două puncte ale unui itinerar ,,v” reprezentând viteza de deplasare și ,,t” timpul deplasării, comparativ cu doza de radiație care grosier exprimată înseamnă cantitatea de radiație absorbită în timpul expunerii singulare sau repetate. Dar se cuvine să mă refer și la preocupările profesionale ale locțiitorului tehnic al B.202 N.B.C., cu dispunere la pace în garnizoana Huși dar și M.M. pr. Brighiu Mihai șef de atelier și specialist lucrător
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
Îi vine corect, dar nu se potrivește tocmai bine coafurii de păpușă Barbie, iar pantofii cu tocuri potrivit de Înalte sunt de fapt cam incomozi. Și un surîs ușor crispat pe chipul nu neapărat frumos - simpatic. Ușor absentă, poate prea absorbită de propriile gînduri, pășea ferm, dar la Întîmplare, ca și cum nu ar fi știut În ce direcție să apuce. De aceea, poate și ușor confuză. O provincială conformistă pînă În măduva unghiilor din așa-zisa specie Domestica. Încă nu se hotărîse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
hotărî dintr-o dată să Încheie pronunțînd cuvîntul final, de Închidere a Vortexului: — AEPALIZAGE! Nimeni din cei prezenți nu-și dădu seama că ritualul se terminase. Așteptau În continuare nemișcați, așa cum stătuseră și pînă atunci, respirînd adînc și concentrîndu-se pentru a absorbi cît mai multă energie cosmică și a o dirija spre Polul Sud. Încît Joanna-Jeni, un pic Încurcată, se văzu nevoită să precizeze: — Gata, s-a terminat, Polul Sud s-a Întors Înapoi la locul lui. Acum puteți pleca acasă, mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
peșteră, fiindcă avea de gînd să-i dezvăluie, la rîndul său, un secret, dar deocamdată nu-i dezvălui nici un secret. Începu să Îngîne din nou cîntecul acela, a cărui melodie lui Pablo Îi părea cunoscută; versurile Însă nu le Înțelegea. Absorbit de cîntecul lui, Michel legăna elegant bidonul În aer, ca și cum ar fi dirijat cu el vreo orchestră. Uneori Îl depărta mult de corp, alteori Îl apropia, apoi Îl ridica și Îl cobora, sau Îl rotea, după cum cerea melodia... - și deodată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În mod normal, nu aveau de unde să se cunoască (oricum, eu nu le făcusem cunoștință), astfel Încît toate bănuielile mele s-au Îndreptat din nou spre Meluța... Aș fi putut să mă prefac că nu-i văzusem, eram sigur că, absorbiți de conversația lor, ei Încă nu mă observaseră, dar nu m-am putut abține să-i salut, măcar pentru a le semnala că i-am prins În flagrant... Căci, ăsta e adevărul - mă simțeam trădat. — A, domnul inginer! exclamă bucuros
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sub covorul de lîngă șemineu și așteptai pînă se usca, mirosul de urină Împuțea toată casa. Bunica ta dădea vina pe pisică și punea sub covor foi din Evening News, care aveau pete galbene. Te excita să vezi cum covorul absoarbe balta aia de pișat, Întrebîndu-te dacă o să fii sau nu depistat. PÎnă la urmă, ea a aruncat covorul, după ce a dus pisica să fie eutanasiată. Billy s-a sălbăticit, e explicat ea. Era un animal murdar. L-a dat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cam pretențioasă exprimarea, dar continuă să scrie mai departeă. Am crescut În casa bunicului patern, mângâiat de poveștile lui, fiind singurul copil din familie. Tatăl meu, notar de profesie ĂÎn familia noastră de cinci generații toți bărbații fuseseră notariă, era absorbit cu totul de slujba lui și nu la preocupat În chip deosebit educația unicului fiu. Copilăria și adolescența le-am petrecut bătând colinele din orășelul Vinci, cu ale cărui frumuseți Dumnezeu a fost atât de darnic. Păsările care zburau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ea mă iubește la fel de mult, eram orbit de propria mea pasiune și asta mă făcea să nu văd foarte bine realitatea și trăiam cu impresia că Dumnezeu mi-a trimis Însfârșit jumătatea, Întruchipată În această făptură strălucitoare. Soțul ei, absorbit de profesie nu trimetea nici măcar semnale vagi că ar fi aflat ceva, singurul care știa era tatăl meu, care, bineînțeles, accepta cu discreție prezența Emei În casa noastră, fără să pună Întrebări jenante sau să se opună În vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Vrea să meargă cu metroul. Nu are un o țintă precisă-pur și simplu simte nevoia să nu se gândească la nimic, măcar o jumătate de oră, să se plimbe aiurea, să iasă și să intre din vagoanele luminoase, să fie absorbit de vocile feminine, teatrale și anonime care anunță stațiile...Își cumpără din puținii bani pe care i-a primit astăzi, cartela de metrou pe care Împingând-o În fanta aparatului de taxat, acesta va ridica bara metalică lăsându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică, mașini, vopsele, cosmetice, mezeluri, la toate adăugându-se câte un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și o gamă de tonuri verzi, ce păreau că vor coborî de pe pânză În mijlocul camerei, dispuși să ne amuze. Pictura lui Îmi dădea o anume stare emoțională. Nu mai contau artiștii pe care-i cunoscusem până atunci. Eram vrăjită și absorbită de personajele lui...de peisajele lui... -Nu te-am plictisit? Vrei să-ți Închei visul? -Nu, povestește mai departe! Avea o privire triumfătoare și ironică atunci când mă pamam cu glas tare, ca o adolescentă ce Îmbracă prima rochie de bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nou, nu sta singur, poate mai găsești pe cineva dispus să-ți asculte poveștile!,, Răspuns ,,Ușor de spus. Kawabata era unic. Era dăruit de Dumnezeu. Știa să primească, mai ales cuvintele, cu o extraordinară voluptate, era fascinat de ele, le absorbea, și avea o sfințenie a ascultatului pe care n-am mai Întâlnit-o la nimeni. Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu fura, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cineva. Oricum ar sta lucrurile, am fost grozav de fericiți și, pentru o bună perioadă de timp, cum eram o pereche de oameni frumoși și deștepți, am fost preferații tuturor. Așa că lucrurile au stat în loc pentru mine o vreme, fiind absorbit în totalitate de încântătoarea misiune de a fi soțul Antoniei. Când m-am dezmeticit, cum s-ar zice, din amețeala călduță și aureolată a acelor „ani de miere” am constatat că unele drumuri îmi deveniseră inaccesibile. Tatăl meu murise între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să demonstreze că e un cetățean conștiincios, În ciuda senilității accentuate și a pensiei mici, n-aveam nici o șansă să le demonstrez că se Înșelau. Treptat, am Început să pierd noțiunea spațiului și a timpului. Camera pâlpâia În lumina verzuie, pereții absorbeau orice sunet. Izolat de tot ce cunoșteam, mă simțeam de parcă aș fi fost transferat Într-o dimensiune care, deși partea a lumii acesteia, aparținea doar suprafeței ei - capricioasă, periculoasă, cu totul nepăsătoare la grijile mele. Astfel că Îmi era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mie-mi dai restul de friptură la tavă încălzită, ei o să-i dai tot un rest de friptură la tavă încălzită, și nu brânză Muenster, și nici conservă de ton servită pe o farfurie specială, de sticlă, să nu-i absoarbă microbii. Ei, dar nu, nu, se pare că mamii nu-i surâde deloc ideea asta. S-ar zice că-i pare ciudată rău. Cum adică să mănânc cu o șvarțe? Ce tot bâigui? Când vin de la școală, de cum intru, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe terminate sau, pur și simplu, ai terminat și ți-ai zis las’ să-și bată ea capul? Și cine a vârât-o - ea și-a băgat-o sau tu i-ai pus-o, sau te pomenești că se lasă absorbită de una singură? Și unde ți-ai lăsat hainele? - pe canapea? pe jos? unde anume? Vreau detalii! Detalii! Detalii concrete! Cine i-a dat jos sutienul, cine i-a dat jos chiloții - chiloții ei - tu? ea? În timp ce ți-o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele și fire de varză și se transformau În funingine. O fată călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce. Vreo ciudată mândrie profesională, presupun. Mă pot Întoarce În compartimentul meu. Dar când ajunse la el, trecu mai departe, cu mâinile la spate și Baedekerul sub braț, absorbit de ideea că anii de fantomă trecuseră. Sunt iarăși viu, se gândi el, pentru că sunt conștient de moarte ca de o viitoare posibilitate, aproape o certitudine, pentru că vor avea grijă să nu le scap din nou, chiar dacă m-aș apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hainei lui de blană i se părea Înduioșătoare, pentru că era totalmente inutilă. Nu-i putea pune În ordine sumele și nici nu-i putea Încălzi degetele. Coral deschise ușa și intră. El Își ridică fața și zâmbi, dar munca Îl absorbi. Ea simți nevoia să-i ia hârtia din față și să-i arate care-i soluția și să-i spună că șeful lui nu trebuia să știe că fusese ajutat. De către cine? se Întrebă ea. Mama? Sora? În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pariurile, domnilor, adăugă el mecanic. Lukici puse fișic toate monedele de aramă pe care le câștigase pe același pachet ca și funcționarul de la mesagerie. Prinse privirea funcționarului și-i făcu cu ochiul. Celălalt mai adăugă câteva monede. Ninici era prea absorbit În gândurile lui greoaie și Încete ca să-și dea seama că lăsase să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Făcuse tot ce se putuse face, așa că ieși să găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu ne supraveghează. Cântă și dansează. Scoate tot timpul niște iepuri din joben. Fratele cel Mare se chinuie să ne rețină atenția atâta timp cât stăm treji. Face totul ca să ne răpească atenția. Face totul ca să ne distragă. Face totul ca să ne absoarbă pe de-a-ntregul. Face totul ca să se aleagă praful de imaginația noastră. Până ce devine la fel de folositoare ca apendicele. Face tot ce-i stă în puteri ca să ne ocupe atenția în permanență. Și asta e mai rău decât să fii supravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]