9,827 matches
-
care mai sofisticată" (revistă on-line, 9.08.1999) și politici - "eșecul politicilor reformiste impuse din afară" (Jurnalul național 197, 1994, 3). Merită semnalat și cazul unui substantiv ca evidență, care nu are în principiu plural cînd apare cu sensul său abstract (în DEX: "faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine", dar care, în schimb, se folosește adesea la plural cu sensul său administrativ, contabilicesc. Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
e definit ca "dovadă, în special în copie, a unor operații, proceduri etc. desfășurate de un birou (de un serviciu, o instituție)". Se pare însă că în ultimul timp cuvîntul apare la plural chiar cu primul său sens, cel foarte abstract. Mai multe fragmente recente ilustrează tratarea noțiunii abstracte ca un caz particular, individualizat: substantivul e nearticulat, precedat de demonstrativ - "în fața acestei evidențe, candidații au purces la treabă" (Evenimentul zilei, 2.06.2000); "pus în fața acestei evidențe, în loc să se mulțumească cu
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
a unor operații, proceduri etc. desfășurate de un birou (de un serviciu, o instituție)". Se pare însă că în ultimul timp cuvîntul apare la plural chiar cu primul său sens, cel foarte abstract. Mai multe fragmente recente ilustrează tratarea noțiunii abstracte ca un caz particular, individualizat: substantivul e nearticulat, precedat de demonstrativ - "în fața acestei evidențe, candidații au purces la treabă" (Evenimentul zilei, 2.06.2000); "pus în fața acestei evidențe, în loc să se mulțumească cu experiența căpătată și cu respectul publicului, S. a
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Pînă la un punct, Georges Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
bruscă iluminare. După care, întoarcerea în atelier, decantarea - negrăbită, neliniștită - a sugestiilor, ordonarea lor într-o structură de-sine-stătătoare, toate au concurat la fixarea unei delimitări. Ce am făcut de-atunci - pînzele imense la care lucrez acum, atît de la limita cu abstractul - stă sub acea aură fericită din 1968. Un element, predilect în arta modernă - tenta plată - își are, în ce mă privește, obîrșia în Voroneț, Sucevița, Moldovița. Pot să te asigur de un lucru. Eu, care nu sînt un specialit în
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
interesează cel mai puțin, în fond, în roman este nivelul intermediar, obișnuit, tradițional al romanului, adică psihologia personajelor îmbarcate într-o ficțiune narativă etc. Cele două extreme mă atrag într-o mult mai mare măsură, adică, la un capăt, construcția abstractă a unor forme foarte solide și foarte complexe, iar la celălalt construcția minimală a detaliilor - o culoare, un obiect, un cer, o insectă, toată această muncă măruntă, făcută cu lupa, de auscultare a realului; iar la cealaltă extremitate, cum spuneam
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
acesta mi se pare a fi mesajul cel mai important din romanul Slavenkăi Drakulic, care de altfel se deschide cu un citat din Primo Levi. Și totuși cartea nu încearcă să uniformizeze experiența răului, să o abordeze de la un nivel abstract al speciei umane, și nici măcar la cel al religiei. Între personajele din S. nu există solidaritate, decît trecător, și acesta este poate faptul mai cutremurător decît războiul în sine. Drakulic pare să ezite ea însăși, într-un fel de dilemă
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
solidaritate, decît trecător, și acesta este poate faptul mai cutremurător decît războiul în sine. Drakulic pare să ezite ea însăși, într-un fel de dilemă morală și metafizică totodată, între a personaliza răul și a-l menține general și astfel abstract. Personajele nu au nume, sînt identificate doar după o inițială. Anonimatul lor este însăși condiția victimei. Așa cum un cadavru descoperit după un incident violent de regulă nu are haine, uneori e chiar desfigurat, fiind deci de-individualizat, nerecognoscibil, tot așa
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
alături de colegii săi din atelierul lui Jean-Paul Laurens (C. Ressu, J.Al. Steriadi, S. Mutzner, N.Dărăscu, J. Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. 1 Tatăl său, Grigore Stoenescu, este un mare proprietar funciar și un cunoscut om politic
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
un istoric francez, a afectat științele și umanioarele în egală măsură. Cu toate acestea, Steiner deploră situația numai în domeniul artelor și literaturii, pentru că în lumina distincției pe care o propune teologia, ca emblemă a unei lumi încrezătoare în forța abstractă a unui Creator, nu e relevantă decît la nivelul creației, nu și la cel al invenției. Mărturisindu-și nepriceperea într-ale matematicii, Steiner se întreabă dacă o ecuație sau o problemă de geometrie descriu o lume deja existentă, sau au
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
simplu), în cel de al doilea, "el" este recuperat, apropiat și apropriat că TU, a cărui identitate este subliniată, tot printr-un artificiu de "gradul al doilea", prin omofonia TUÉ/TU ES. De altfel, în finalul cărții toate aceste forme abstracte ale individualității se aglutinează într-un gest al despărțirii și al reconcilierii, al cărui pandant îl sugerase printr-o savuroasa digresiune lingvistică purtată în jurul uneia dintre particularitățile limbii franceze, le ne explétif. Limba română îi stîrnește comentarii critice; îi reproșează
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
răscumperi. Nu mai bați monedă - gesturi zgomotoase de împietrire în efigie: dar în cuvinte." Poemele lui Bogdan Ghiu, poeme-confesiune, poeme-eseu, au forma fluctuantă, discontinuă și "fractalică" a subiectivității și realității și își sublimează strigătul într-un stil pur, cu metafore abstracte fără a fi reci, traducând obsesiile constante, copleșitoare ale unei conștiințe poetice profunde. Bogdan Ghiu, Pantaloni și cămașă, Ed. Pontica, Constanța, 200, Colecția Euridice, 64 pag., preț nemenționat.
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
rupe. Imigranții intervievați de autoare în ultima parte a cărții își decorează casele cu obiecte inutile și demodate, menite a le aminti de un timp la care nu (mai) au acces, dar și cu lucruri care conotează în mod pur abstract noțiunea de plecare, ori pe cea de pierdere. Un astfel de imigrant are în apartament un calendar din anii '60, chiar dacă nici o semnificație aparte a anului respectiv nu justifică alegerea. Prin urmare, există o funcție socială a nostalgiei? Conform definiției
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
cenușie, care devine pretext pentru reflecții: "există cauzele comune și cîinii. comunicatele/ șosetele metropolei și mortul de la fereastră ca/ și cum duminica/ eu sub asfalt creșteam și meditam la clandestinitatea modelului meu vicios". Asociațiile uneori șocante de noțiuni cu referent abstract și predispoziția pentru lamentări și nostalgii construiesc un discurs poetic obositor la lectură: "un copil. alerga pe sub piele (gratii revelatoare)/ pe șantierul silențios/ o! gratii revelatoare cimitirul de mult ridicat e/ cu macaraua la cer/ și ce mai tată avea
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
ce a făcut Matei? Un lucru foarte simplu: a încercat să demonstreze, printr-o înscenare simbolică, faptul elementar că incompatibilitățile sînt în noi, în mintea noastră, în sensibilitatea și în educația noastră, în lumea deformată (și diformă!) a construcțiilor noastre abstracte și că, în esență și în realitatea vie orice întîlnire este posibilă și orice formă comunicare, fie ea și la nivelul însemnelor majore, firescă și legitimă. Ce a făcut, în fapt, Matei? Păi în fapt, el a făcut un lucru
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
realitatea este pur întîmplătoare. Numai că această formulă uzuală indică exact caracterul, deloc întîmplător al unor coincidențe... Există în paginile romanului dvs. acel teren mlăștinos în care se cufundă aproape toate personajele. Cît despre Charlotte, ea pare o figură aproape abstractă prin calitățile ei în raport cu restul personajelor. Chiar feminitatea ei este una ciudată, e independentă, plină de încredere în sine, și-a crescut singură cei doi copii, și-a dat doctoratul, a fost campioană la judo și pe deasupra, deși dă dovezi
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie și utopie, ca și ceea ce va urma.
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
dezarmat în aparență, dar al cărui exemplu de viață, comic uneori, atrage pe toată lumea; ca fiul de împărat urgisit de maică-sa mașteră și pe care un complot gen Masca de fier îl pune în drepturile sale firești. Nu justiția abstractă aprinde imaginația oamenilor; ci insul îndrăzneț care se ridică "împotriva nedreptății" ascunsă în legi nedemn aplicate. Exemplele avocatului român menționate la început, dacă sunt crime teroriste bune sau rele, fiind invocate comploturile împotriva lui Hitler și Stalin dau desigur de
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie și utopie, ca și ceea ce va urma. * Decădere și mîntuire într-o unică manifestare, atunci cînd nu (te) mai înțelegi, cînd nu (te) mai recunoști. * Tăcerea: o
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
se cere imperios reevaluată: Directorul nostru (1955). Taxat drept "prima satiră a birocrației comuniste", filmul se va dovedi o operă de o mult mai amplă percutanță. Echivocul situațiilor și inchietanta relație șef-subaltern se amplifică într-un mod absurd și chiar abstract pentru a stigmatiza printr-o ironie ultramodernă eterne racile ale naturii umane. Din motive independente de voința sa, ratează intrarea în producție cu Două lozuri, Păcat boieresc și Estrada (1957). Reușește în schimb să mai fie din nou partener lui
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
sa, că problematica lor estetică și realizarea lor expresivă nu diferă fundamental, este una puternică și legitimă în același timp. Ca și pictura, grafica lui Corneliu Vasilescu se situează în același orizont al gestualismului combinat cu un expresionism liric și abstract, în aceeași perspectivă a unei inepuizabile povestiri cromatice cu figurația extirpată și cu retorica distorsionată pînă la anularea oricărui descriptivism. Exuberanța tușei, aparenta spontaneitate a compozițiilor, tonurile puternice și împinse ostentativ pînă în pragul riscului, dar și înalta vibrație afectivă
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
aplică o logică a hibridului, a amestecului genurilor, iar exemplele vin din Bolliac, Ion Codru-Drăgușanu, Negruzzi, Alecsandri. Iarăși interesantă problema fiziologiilor (Fiziologia provințialului (Negruzzi), Fiziologia nasului (Heliade) și a raportului acestor specii "nearistotelice" cu literatura. Raportul eu-tu, narator-narator, "cititor abstract, implicit, înscris sau vizat", și cam săracele lor avataruri textuale în proza pașoptistă, adresarea ploconită către cititor și atmosfera intelectuală a epocii, cu preferințe snoabe sau plebee ("scârbosul Paul de Kock") deopotrivă cu formulele de introducere în ficțiune sunt culese
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
și în cazul prepoziției la - al cărei specific colocvial se manifestă mai ales prin apariția în construcții modale. Valorile obișnuite și cele mai numeroase ale prepoziției la sînt cele spațiale; le urmează ca importanță și frecvență cele temporale, precum și cele abstracte, cu sens derivat din plasarea spațială sau temporală: în primul rînd exprimarea ocaziei sau a scopului, dar și a relației sau a instrumentului. Construcțiile modale cu prepoziția la sînt totuși destul de puține. Unele au fost calchiate după franceză - la pas
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
privește în sus și împrejur stiva de cărți oricînd pregătită să se prăbușească asupra lui, ca o sabie a lui Damocles ordonînd revanșa rîndurilor distruse în fălcile mașinii. Deși salvează zilnic o carte, și în felul acesta garantează supraviețuirea în abstract a unei lumi altminteri pe cale de dispariție, Hanta e copleșit de povară unei culpabilități pe care nimic nu o poate îndepărta. Pentru fiecare carte salvată, altele sînt distruse. Dar mai presus de orice, între presă hidraulică și cămăruța ticsita de
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
și lideri de opinie, intelectualii devin deja în secolul XIX oameni politici, șefi de partide, miniștri și parlamentari. în ce mă privește, nu văd deloc deosebirea între vîrstă universală și aceea politică a angajării. Angajamentul intelectualului n-a fost vreodată abstract. Michel Winock atrage atenția asupra faptului că angajamentul intelectualului nu e totul: "de la intelectual se așteaptă de asemenea îndeplinirea unei misiuni de ghid, de călăuzitor" pe care "mării intelectuali ai secolului XIX și-au asumat-o", dar urmașii lor nu
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]